În România, acest virus determină boala acută febrilă benignă, spre deosebire de ţările tropicale, unde produce şi afecţiuni maligne (limfom Burkitt, carcinom nazofaringian), a precizat conf. dr. Voichița Lăzureanu, de la Spitalul „Victor Babeș” Timișoara.

Transmiterea cea mai frecventă este prin sărut (de unde şi denumirea bolii), saliva infectată generând îmbolnavirea pe cale digestivă (prin utilizarea la comun a tacâmurilor, paharelor, etc) sau pe cale respiratorie (prin picăturile de salivă pe care le elimina bolnavul prin vorbire, strănut, tuse etc).

Citește și: Ecografii de sân gratuite pentru toate pacientele internate la Spitalul „Victor Babeș” Timișoara

Potrivit medicului, copiii şi adolescenţii sunt cei mai expuşi infecţiei. În general, adulţii au anticorpi protectori, chiar dacă nu ştiu să fi trecut prin boală (în tinereţe ne infectăm, dar boala poate trece diagnosticată ca simplă „viroză febrilă”).

„Simptomatologia «mono» este extrem de diversă: febra, angina şi adenopatia fiind cele mai frecvente; dar putem avea şi erupţie tegumentară, hepatită (cu sau fară icter), splenomegalie sau chiar meningită. Febra este de cele mai multe ori prelungită (2-4 săptămâni), fiind şi motivul cel mai frecvent al prezentării în clinicile de boli infecţioase; febra care nu cedează la administrarea de antibiotic (fiind o afecţiune virală)”, a menționat conf. dr. Voichița Lăzureanu.

Angina este, de obicei, cu aspect pseudomembranos (amigdalele sunt crescute în volum, hiperemice, şi sunt acoperite de membrane albicioase, mimând colecţiile purulente), faringele cu picheteu hemoragic, pacientul acuzând disfagie intensă (durere la înghiţire) şi inapetenţă.

„Adenopatia cel mai frecvent este submaxilară şi laterocervicală, cu ganglioni măriţi şi dureroşi. Tipic pentru mononucleoză este apariţia erupţei tegumentare eritematoase dupa administrarea de ampicilină. Izolarea formelor uşoare şi medii se poate face la domiciliu, formele severe necesitând internarea în clinicile de boli infecţioase”, a adăugat medicul.

Tratamentul constă în administrarea de antiinflamatorii: nesteroidiene în formele uşoare/medii şi steroidiene în formele severe/cu afectare hepatică sau meningeană, antitermice, antialgice, hepatoprotectoare, reechilibrare hidro-electrolitica şi acido-bazică.

În prezent nu exista medicaţie specifică antivirală pentru mononucleoză. Prevenirea infecţiei poate fi efectuată doar prin măsuri de igienă personală.