1. Pacientul
nu poate fi sancţionat dacă nu se prezintă la medic pentru consultaţiile
preventive.
Acest lucru este imposibil din punct de vedere legal şi etic, dar Ministerul Sănătăţii,
asiguratorii, furnizorii de servicii de sănătate şi asociaţiile de pacienţi vor
avea un rol important în motivarea lor, cu sprijinul mijloacelor de informare
în masă, după modelele europene.
2. Responsabilizarea
pacientului pentru a se prezenta la medic pentru consultaţia preventivă şi
stabilirea momentului în care să facă acest lucru – Este luată
în calcul varianta în care pacientul este chemat la control în luna naşterii
sale, după modelul PNESSP (Programul naţional de evaluare a stării de sănătate
a populaţiei). După această primă evaluare, cele ulterioare vor fi programate
de medicul de familie şi de persoana examinată, în funcţie de riscul
identificat.
3. Consultaţia
de prevenţie, în funcţie de riscogramă – Consultaţia preventivă periodică se
adresează populaţiei generale (adulţi şi copii consideraţi sănătoşi) şi
presupune o evaluare sistematică a riscului de îmbolnăvire pentru afecţiunile
cele mai frecvente/grave specifice vârstei respective. Evaluarea se realizează
prin aplicarea riscogramei – întrebări specifice şi examinări ţintite la care,
în funcţie de riscul specific vârstei, se pot adăuga unele analize. Se are în
vedere aplicarea unei riscograme sintetice, simplificată faţă de cea aplicată
în programul PNESS din 2007–2008, ajustată după ultimele dovezi ştiinţifice în
domeniu. În cazul persoanelor care au deja boli cronice, consultaţia preventivă
periodică nu va mai include evaluarea riscului bolii respective, ci va utiliza
celelalte rubrici ale riscogramei, pentru a inventaria şi documenta protecţia
faţă de alte riscuri specifice vârstei şi comportamentele riscante legate de
stilul de viaţă.
4. Investigaţiile – La
persoanele sănătoase evaluate pentru stabilirea riscului individual, cât şi la
cele depistate cu risc crescut, investigaţiile se vor face conform recomandărilor
de bună practică bazate pe dovezi şi enunţate în ghiduri şi protocoale de
practică ce vor fi adoptate prin consens cu comisiile de specialitate
relevante. Analizele de screening asigurate sunt cele stabilite în riscogramă.
5. Evitarea
explorărilor nerelevante – Investigaţiile se recomandă în general pe
baza ipotezei diagnostice iniţiale cu scopul de a o confirma sau infirma şi vor
fi alese cele care au cea mai mare valoare de predicţie pentru diagnosticul
respectiv, cu evitarea explorărilor nerelevante. În cazul în care ipoteza
diagnostică iniţială se schimbă şi buna practică impune confirmarea paraclinică,
noua investigaţie va fi şi ea decontată în cadrul ambulatoriului de specialitate.
Pacientul va fi responsabilizat să ofere medicilor la care va fi trimis
rezultatele investigaţiilor anterioare, în aşteptarea punerii la punct a
sistemelor informatice care să permită medicilor vizualizarea electronică
instantanee a acestora. Se are în vedere elaborarea de criterii clare pentru
recomandarea investigaţiilor scumpe, dar şi pentru repetarea investigaţiilor. Este important controlul calităţii în
laboratoare privind acurateţea rezultatelor.
6. Vor face
faţă cabinetele de medicină de familie, mai ales în mediul rural, responsabilităţilor
care le revin prin pachetul de bază? – Orice cabinet de MF evaluat de casele
de asigurări de sănătate poate furniza serviciile incluse în pachetul de bază
pentru asistenţa medicală primară. Comisia de specialitate va fi invitată să se
pronunţe asupra necesităţii de actualizare a acestei dotări. În rest, cabinetul
şi actorii locali (CJAS, autoritatea locală), în funcţie de specificul zonei în
care funcţionează, îşi evaluează necesităţile în vederea alegerii opţiunii cea
mai cost-eficientă.
7. Pe ce
criterii se va face finanţarea pe rezultat a cazurilor monitorizate corect? – Pentru afecţiunile
definite ca prioritare în pachet, conţinutul examenului de monitorizare va fi
standardizat conform regulilor de bună practică în materie de diagnostic şi
tratament din ghidurile şi practicile internaţionale, adoptate prin consens şi
prin consultare multidisciplinară, sub forma unor protocoale care vor specifica
frecvenţa şi conţinutul consultaţiilor de evaluare periodică la medicul de
familie, precum şi examinările de specialitate necesare – în funcţie de nivelul
de risc sau de gravitatea/complexitatea bolii. După o primă etapă în care va fi
apreciată performanţa de implementare a sistemului de monitorizare activă, se vor
putea stabili niveluri-ţintă pentru anumiţi indicatori care ar putea fi utilizaţi
în viitor pentru bonificaţii de stimulare a performanţei.
8. Ce aduce
nou pentru pacient pachetul de îngrijiri?
– Cetăţenii care nu au ajuns încă
pacienţi vor fi sprijiniţi să nu devină pacienţi – consultaţiile preventive
periodice la adult şi copil.
– Se vor defini planuri de management
al diferitelor tipuri de condiţii – factori de risc sau existenţa bolilor
cronice. Se va începe cu afecţiunile cele mai frecvente, de exemplu, HTA/diabet
tip II şi BPOC în 2014, urmând ca în fiecare an să se adauge noi astfel de
planuri de management. Aceste planuri sprijină urmărirea activă şi colaborarea
multidisciplinară standardizată pentru pacienţii cu risc crescut şi/sau cu alte
boli cronice (depresie din 2015).
– Monitorizarea bazată pe protocoale care
asigură calitatea optimă a îngrijirii, sau combaterea factorilor de risc şi
prevenirea îmbolnăvirii.
– Înlocuirea principiului „primul venit,
primul servit“ cu programarea pacienţilor în funcţie de criterii obiective,
bazate pe starea clinică, pentru accesul la servicii de specialitate în
ambulatoriu şi spital.
