Europa datorează enorm culturii Atenei
antice. De fapt, civilizaţia minoică şi eladică strălucea încă din epoca
bronzului. Şi astăzi Atena trăieşte în umbra Acropolei. Edificiile capitalei –
Universitatea, Academia, Biblioteca Naţională sau Palatul Prezidenţial – sunt
ecouri în piatră ale artei şi arhitecturii vechi. Din această cauză, am
intitulat textul de faţă Efharisto,
Athinai: Mulţumesc, Atena!. Prima întâlnire cu Atena am avut-o în urmă cu
patru decenii, în tandem cu regretatul anatomopatolog prof. dr. C. Taşcă, la un
congres medical balcanic. Ulterior, am vizitat-o cu un prilej sau altul,
locuind în diferite cartiere – Monastiraki, Pangrati, Larisa – cu farmec
specific. Dar, singurul cartier într-adevăr tradiţional este Plaka, aşternut la
poalele Acropolei. Străzi strâmte, cotite, cu căsuţe mici, văruite în alb,
având acoperişuri plate. Spaţiul este zgârcit. Multe din treburile gospodăreşti
se împlinesc în plină stradă. Pe bănci minuscule, stau la poartă bătrâne îmbrăcate
în negru şi bătrâni mustăcioşi care poartă costum naţional precum evzonii –
soldaţii ce străjuiesc Mormântul Eroului Necunoscut. Văd tineri, cunoscuţi sau
rude, care se opresc şi sărută mâna bătrânilor. Uşile caselor se deschid în
afară. Cel ce vrea să iasă din casă ciocăneşte pentru a-i feri pe trecători de
o eventuală lovitură. Sunt multe ateliere de meşteşugari. La vedere sunt vase,
broderii, curele, sandale de piele, icoane, cruciuliţe.
Plaka este uluitoare seara şi noaptea.
Amestec de turişti şi greci, de clienţi şi gură-casă, de amatori de atmosferă
grecească autentică. Pe unele străzi, tavernele se ţin lanţ. Se bea de obicei
rachiul Uzo şi vinul Retzina (cu adaos de răşină de pin şi diferite ierburi).
În aer plutesc aromele de brânză, musaca, frigărui, grătar de miel, dar şi de
dulciuri glykismata. Se cântă muzica
populară, deseori cântece „cleftice“ (haiduceşti). Apogeul petrecerii constă în
executarea dansului, de preferinţă sirtaki,
cu un cuţit ţinut în dinţi sau cu o fructieră pe cap, dans încheiat cu
trântirea farfuriilor de pământ, spre deliciul asistenţei. Patronul tavernei
are la dispoziţia consumatorilor, în scopul spargerii, sute de farfurii în
fiecare seară. Nu ştiu cum se descurcă acum, în condiţiile planului de
austeritate impus de câteva luni. Plaka are vârsta de 3.000 de ani. Pentru
conservarea cartierului, s-a interzis accesul autoturismelor, au fost închise
discotecile, s-au înlocuit antenele tv de pe case cu cablu, s-a trecut de la
încălzirea cu petrol la
cea cu gaze. UNESCO acordă un sprijin important în
acest sens.
Drumul de la Plaka spre Acropole şerpuieşte
la picioarele colinei până la terasa de unde începe urcuşul – bineînţeles pe
jos. Trotuarele sunt mai înguste decât oriunde în Atena. Terenul este stâncos.
La intrarea în incintă stau Propileele. În apropiere – sanctuarul Atenei
victorioase la Salamina. Printre coloanele Propileelor se ivesc în dreapta
Partenonul şi la stânga Erehteionul. De la această distanţă realizezi mai bine
că măreţia templului grecesc rezidă în armonia proporţiilor sale. Se spune că
fiecărei linii i s-au aplicat corecturile de curbură, iar suprafaţa de pe
stânca sacră pe care s-au edificat construcţiile a fost astfel modificată încât
pentru ochiul omului aparenţa să fie de ideal. O viclenie pentru desfătarea
muritorilor de milenii. UNESCO are ca simbol Partenonul.
În ţara în care s-a născut părintele
medicinii, Hipocrate din Cos, era îndreptăţită înfiinţarea primei şcoli
superioare de medicină din Balcani. Facultatea de Medicină a Universităţii Naţionale
Kapodistria din Atena are o vechime de 170 de ani. În cursul existenţei a avut
absolvenţi şi profesori de prestigiu naţional şi internaţional. În Grecia, învăţământul
superior este gratuit, astfel că nici studenţii de la medicină nu plătesc taxe
de şcolarizare. Însă programele de perfecţionare profesională sunt, cu puţine
excepţii, plătite de cursanţi. Inedite mi s-au părut testele de admitere la
facultate, diferenţiate după ţara de provenienţă a candidatului (grec din
Grecia, cretan, grec din diaspora, străin). Facultatea are durata de şase ani.
Anul universitar începe la 1 septembrie şi se încheie la 15 iulie. Sunt trei
sesiuni de examene pe an. Examenele se susţin oral sau scris, scala de note
fiind 0–10, iar nota de trecere este 5. Absolventul primeşte certificat în
Medicină – Ptychio Iatrik. Curricula
prevede 49 de discipline obligatorii şi 112 opţionale, din care 
studentul
trebuie să aleagă minimum 12, conform preferinţelor personale. Cursurile opţionale
durează între două şi 11 semestre (inclusiv clinica).
Programele postuniversitare se desfăşoară
timp de un an, doi ani sau doi ani şi jumătate, taxa variind între 650 şi 3.000
de euro pe semestru. Sunt 29 de programe postuniversitare. Unele sunt gratuite,
probabil datorită numărului redus de cursanţi, dar în domenii în care statul
este interesat să aibă specialişti (Radiologia în chirurgie, Medicina moleculară,
Mediul şi sănătatea, Educaţia sanitară). Enumăr, ca exemple, unele programe cu
durata de doi ani şi taxa de 1.000–1.250 de euro pe semestru: Tratamentul
intensiv în cardiologie, Fiziologia moleculară şi aplicată, Bolile neoplazice
la bărbaţi, Oncologia toracelui, Managementul îngrijirii paliative la pacienţii
cronici, Patologia sarcinii, Chirurgie intravasculară, Managementul crizei în
domeniul sănătăţii ş.a. Programele se derulează în colaborare cu alte universităţi
(Houston, Salonic, Creta, Ioanina etc.) şi institute de cercetare. Rata şomajului,
ajunsă la 27%, afectează şi sectorul sănătăţii. Austeritatea muşcă şi din
blândeţea culturii.
