Newsflash
Știri

Muzeul „Dr. Anastácio Gonçalves“

de Madeleine KARACAŞIAN - dec. 27 2012
Muzeul „Dr. Anastácio Gonçalves“
   Medicul şi colecţionarul de artă portughez dr. Anastácio Gonçalves (1888–1965) a lăsat statului locuinţa sa din Lisabona, dimpreună cu o valoroasă colecţie de artă. Aflasem dinainte de existenţa acestui muzeu şi îl marcasem pe lista obiectivelor culturale pe care trebuia să le vizitez la Lisabona, alături de muzeul unui alt celebru colecţionar, Calouste Gulbenkian, oferit statului portughez după întemeierea fundaţiei ce poartă numele ilustrului om de afaceri armean, născut la Constantinopol, educat în Marea Britanie, dar care şi-a trăit ultimii treisprezece ani la Lisabona. Ajunsă în capitala lusitană, aveam să aflu că cei doi colecţionari au fost şi prieteni, primul fiind totodată medicul curant oftalmolog al celui de-al doilea. Dar despre asta mai târziu.
   Ducându-mă să vizitez casa-muzeu a dr. Anastácio Gonçalves, de pe Avenida 5 de Outubro, aveam să mă aflu în faţa aşa-numitei „Casa Malhoa“, proiectată în 1905 de arh. Manuel Joaquim Norte Jr. (1878–1962), răsplătită cu „Premiul Valmor“. Clădirea a fost realizată la cererea pictorului José Malhoa (1855–1933), pentru a-i servi ca reşedinţă şi atelier. Ceea ce atrage atenţia, în exteriorul clădirii (ca prototip al unei „case portugheze“, încă la modă la începutul secolului XX, asimilată stilului Art Nouveau), sunt frizele din azulejos de pe chenarele şi ghirlandele care înconjoară clădirea. Amintesc că azulejos sunt plăci din faianţă emailată, de cele mai multe ori colorate în alb şi albastru, un tip de ornament născut din întâlnirea culturilor arhitecturale maură şi iberică.
   Înainte de a vizita muzeul, am avut surpriza de a găsi, într-o clădire anexată edificiului principal, o expoziţie temporară, consacrată vieţii şi activităţii medicului Anastácio Gonçalves. Iată ce am reţinut din cele văzute: Anastácio Gonçalves s-a născut în localitatea Alcanena, în anul 1888, într-o familie burgheză înstărită, implicată în industria şi comerţul de pielărie. După studii strălucite la Santarém şi Coimbra, a urmat medicina la Lisabona, absolvind facultatea în 1913, pentru ca, după un an, influenţat de orbirea surorii sale Teolinda, să înceapă studiul oftalmologiei la institutul de profil din Capitală, ajungând apoi să predea această disciplină la Facultatea de Medicină. În timpul Primului Război Mondial, s-a înrolat în Corpul Expediţionar Portughez, cu care a luptat în Flandra. Ca medic militar (locotenent), s-a distins prin curaj, responsabilitate şi spirit de sacrificiu, în bătăliile de la Cambrai şi La Lys, fiind decorat cu Crucea de Război, clasa a II-a. Ulterior, protejarea vederii pacienţilor a devenit constanta vieţii sale profesionale. Ca subinspector pentru sănătatea publică, a coordonat studii privind trahomul şi leziunile oculare.
   În 1928, la invitaţia Comitetului pentru igienă al Societăţii Naţiunilor, a întreprins o călătorie de studii în Europa Centrală şi în Balcani, care i-a întărit convingerea că, fără intervenţia statului, nu se pot ameliora condiţiile de viaţă ale cetăţenilor. Şi-a desfăşurat activitatea clinică în spitale publice şi policlinici. Încă din 1929, se spunea despre el că desfăşoară o activitate model, cu râvnă constantă şi inteligenţă superioară, servind ca exemplu pentru funcţionarii sanitari, dar şi pentru toţi igieniştii militanţi, dând dovadă de o „probitate meticuloasă“. Am aflat despre toate acestea din exponatele primei încăperi, unde sunt şi diplome, premii, parafa, cartea de vizită, paşaportul diplomatic din 1917, certificate de competenţă, uniforme militare şi diferite documente. Apoi aveam să aflu că, din lectura testamentului său, a reieşit preocuparea doctorului Gonçalves de a oferi, pentru publicul larg, colecţia sa de artă, cu scopul recreării şi educării portughezilor. Din restul expoziţiei reiese cât de mult a călătorit dr. Anastácio Gonçalves pe trasee documentate, încă din 1917 şi până în 1965. Ritmul călătoriilor s-a intensificat din 1946, anul pensionării sale. Expoziţia temporară prezintă patru paşapoarte pline cu vize, o valiză cu etichete de la hoteluri, un certificat de „botez“ pe vaporul „Monte Rosa“ din 1931, liste cu pasageri ai unor croaziere în Egipt şi Italia, plicuri de la diverse hoteluri din lume, numeroase pliante turistice (inclusiv despre Bucureşti, 1962, de la ONT), jurnale de călătorie, un certificat de pasager peste Pacific, chiar şi bilete de intrare la muzee, un planiglob cu oraşele vizitate între 1928 şi 1965 (ultima călătorie – la Moscova şi Leningrad, unde l-a surprins decesul) etc.
   Om foarte meticulos, medicul şi colecţionarul Anastácio Gonçalves a lăsat inventare anuale ale patrimoniului deţinut, menţionat metodic încă din 1936, ceea ce a permis evaluarea dimensiunii averii sale. O parte din aceasta a lăsat-o pentru „Santa Casa da Misericórdia“ din Lisabona, care oferă servicii sociale. De asemenea, pentru o asociaţie de asistenţă din Alcanena, localitatea sa natală, cu scopul creării unei case de asistenţă pentru invalizi (de preferinţă orbi), indiferent de orientarea religioasă sau politică, urmând să poarte numele unui unchi de-al său, în memoria căruia să se facă slujbe religioase. Expoziţia cuprinde, în sfârşit, plicuri cu patru testamente ale sale, scrise între 1954 şi 1964, precum şi copia ultimului său manuscris original, din 1964.
   Oftalmologul era cunoscut în Capitală, frecventa concerte, spectacole, avea legături cu artişti plastici şi anticari. În 1944, Calouste Gulbenkian face cunoştinţă cu Anastácio Gonçalves şi îi vizitează colecţia din „Casa Malhoa“, magnatul armean locuind în hotelul învecinat, azi demolat. La rândul său, doctorul Gonçalves a fost unul dintre puţinii portughezi care au vizitat colecţia lui Gulbenkian de la Paris. Crearea Fundaţiei Gulbenkian la Lisabona a fost urmărită cu interes de medicul portughez, aşa cum demonstrează articolele sale din câteva ziare locale, iar dintr-o carte de vizită a lui Gulbenkian aflăm că acesta îi mulţumeşte vecinului pentru admiraţia sa, exprimându-şi totodată recunoştinţa pentru consultaţiile acordate.
   În sfârşit, păşind în interiorul muzeului, descoperi câteva încăperi (la parter şi la etaj), care adăpostesc cca 2.000 de lucrări de artă – în principal, mic mobilier portughez, englez, francez, olandez şi spaniol, din secolele XVII–XIX, circa 400 de splendide porţelanuri chinezeşti din epoca dinastiilor Ming, Qing şi Song, şi altele de renume internaţional, ceramică europeană şi orientală, faianţă de Iznik (sec. XVII), cristaluri, argintărie, multă pictură portugheză şi europeană, printre care un frumos „Narcisus“ de Gustave Courbet, covoare, tapiserii, medalii şi bronzuri, obiecte de cult, o colecţie de ceasuri franţuzeşti şi elveţiene din sec. XVII–XIX, o sufragerie dominată de un vitraliu, cu o masă aranjată cu veselă, tacâmuri şi şervete pentru patru persoane, apoi o măsuţă cu miniaturi englezeşti şi multe alte obiecte care completează ambianţa atât de intimă, rafinată, de bun gust a muzeului. Acesta şi-a deschis porţile în 1980, atrăgând iubitori de artă de pretutindeni, întâmpinaţi cu ospitalitate de întreg personalul, în frunte cu dr. José Alberto Ribairo.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe