În septembrie 2017 a fost adoptată reglementarea privind criteriile științifice de identificare a disruptorilor endocrini, aplicate pentru toate biocidele. Criteriile au fost publicate la 7 decembrie 2017, iar documentul (o versiune prepublicare) privind ghidarea identificării disruptorilor endocrini în contextul reglementărilor Uniunii europene nr. 528/2012 și ale Comisiei europene nr. 1107/2009 a fost încărcat la 7 iunie 2018, pe site-ul Autorităţii europene de siguranţă alimentară (EFSA). Acest ghid va fi utilizat doar pentru biocide, pentru pesticide urmând să apară reglementări în jurul datei de 10 noiembrie 2018.
    Disruptorii endocrini reprezintă substanțe care în anumite condiții pot afecta sistemul hormonal uman, dar și pe cel animal. Conform definiției din 2002 a IPCS (International Programme on Chemical Safety), un disruptor endocrin este o substanță sau o mixtură de substanțe de natură exogenă care influențează funcționarea sistemului endocrin într-un organism sănătos. Orice nou-născut este expus unui număr de 100 de potenţiali disruptori endocrini. Aceste substanțe pot fi identificate drept pesticide, metale, aditivi sau alte substanțe din produsele alimentare ori cosmetice și au fost asociate cu o serie de efecte negative asupra organismului, precum: alterarea funcției de reproducere feminină sau masculină, creșterea incidenței cancerului de sân, pubertate precoce, afectarea sistemului imun. Cele mai vulnerabile categorii sunt femeile însărcinate și copiii. Oricine poate fi afectat de aceste substanțe nocive, prin ingestia anumitor alimente, inhalarea gazelor sau a particulelor de praf prezente în atmosferă. De asemenea, disruptorii endocrini pot fi transferați de la mamă la făt prin placentă sau de la mamă la nou-născut prin laptele matern. O strategie a Comisiei europene asupra disruptorilor endocrini există încă din 1999.
    Conform unui document publicat de Organizația mondială a sănătății (OMS), în 2012, există peste 800 de substanțe chimice capabile să interfere cu buna funcționare a sistemului endocrin (receptori, semnalizare intercelulară, sinteză sau conversie hormonală). Date din literatura de specialitate au scos la iveală o asociere între criptorhidie și expunerea la dietilstilbestrol, eter de difenil polibromurat sau expunerea la pesticide în timpul sarcinii. O altă asociere a fost legată de expunerile crescute la dioxine policlorurate și cancerul la sân. În ciuda acestor asocieri identificate de cercetători, există o varietate destul de mică de teste care să identifice substanțele respective sau să evalueze efectul acestora.
    Complexitatea sistemului endocrin constă în multitudinea interacțiunilor celulare și a căilor de semnalizare care stau la baza unor numeroase procese fiziologice ale organismului, incluzând diferențierea celulară și organogeneza din cursul primilor ani de viață. Aceste procese sunt foarte sensibile la factorii externi, deci inclusiv la aceste substanțe. Disruptorii endocrini acționează asemenea hormonilor: se leagă de receptorii specifici, chiar dacă sunt prezenți într-o concentrație scăzută (fiind activi şi în aceste condiţii), și astfel pot afecta toate liniile hormonale. O altă caracteristică a acestor substanțe este că pot acționa sinergic, efectele lor negative cumulându-se (ceea ce nu se întâmplă și în cazul substanțelor chimice obișnuite).
    De reținut este faptul că disruptorii endocrini au o toxicitate aparte, un mecanism de acţiune diferit faţă de poluanţii obişnuiţi. Au fost studiate efectele acestora atât asupra sistemului reproductiv feminin, cât şi asupra celui masculin. Infertilitatea, sindromul ovarelor polichistice, pubertatea precoce sunt doar câteva dintre bolile care au rezultat în urma expunerii la ftalaţi sau dioxine. Creşterea incidenţei cancerului testicular este un alt eveniment surprins de raportul OMS. Expunerea la o serie de pesticide antiandrogenice a fost legată de apariţia criptorhidiei și hipospadiasului, reducând calitatea spermei la modelele experimentale murine. Un aspect important de observat este că efectele negative apar în special în cazul expunerii la aceste substanţe în perioadele de dezvoltare a fătului, aşa-numitele ferestre de programare fetală.
    Bisfenolul A este probabil unul dintre cei mai studiaţi disruptori endocrini. Este prezent în masele plastice și în ambalajele alimentare. Iniţial a fost recunoscut drept un activator al receptorilor estrogenici, dar, în timp, s-a demonstrat că poate avea efecte pe o mare varietate de receptori. O mare problemă este că această substanţă este absorbită rapid, se metabolizează la fel de repede şi apoi se excretă. Într-un studiu (1) recent efectuat în Canada, 93% din subiecţii evaluaţi aveau bisfenol A în sânge. FDA (Food and Drug Administration), EFSA (European Food Safety Authority) și Directoratul canadian pentru alimentaţie susţineau în anii 2014 şi 2015 că nivelurile de bisfenol A prezente în alimente nu afectează sănătatea consumatorilor. Rămâne însă o dilemă cum putem determina care sunt nivelurile sigure pentru aceste substanţe. Din punct de vedere farmacodinamic, bisfenolul A nu urmează o curbă liniară de răspuns la doză. În general, în privinţa dozelor, disruptorii endocrini urmează curbe nonmonotonice.
    Un alt studiu (2) publicat în 2017 şi efectuat în cadrul NIEHS (National Institute of Environmental Health Sciences) arată o legătură între expunerea la uleiul de lavandă şi uleiul de arbore de ceai şi ginecomastia la băieţii prepubertari. Multe persoane utilizează aceste substanţe ca remediu naturist (tratamentul anxietăţii, insomniei etc), dar în mod normal uleiurile esenţiale nu ar trebui să fie disponibile fără o prescripţie medicală. Substanţele chimice conţinute de aceste două uleiuri esenţiale (eucaliptol, 4-terpineol, linalil acetat, linalolul etc.) pot fi disruptori endocrini potenţiali. Efectele expunerii prenatale includ: diferite modificări genetice, diabet zaharat, obezitate și pubertate precoce. Studiul arată că substanţele chimice din cele două uleiuri esenţiale se comportă asemenea unor hormoni. În cazul expunerii unui băiat prepubertar, teoretic, anumiţi hormoni nu sunt prezenţi în mod fiziologic, astfel putând apărea ginecomastia. Un alt lucru important arătat de acest studiu este că cele opt substanţe componente ale uleiurilor testate sunt regăsite în cel puţin alte 62 de uleiuri esenţiale, şi ele conţinând, deci, disruptori endocrini.
    În lumea ştiinţifică au fost lansate diferite ipoteze care ar putea sta la baza mecanismului modificării epigenomului de către disruptorii endocrini. Dacă luăm ca exemplu bifenilul policlorurat, prin interacţiunea sa cu receptorii steroizi, acesta poate modifica anumite molecule denumite histone, alterând procese celulare esenţiale. De asemenea, o gamă variată de disruptori endocrini poate duce la o metilare aberantă a ADN-ului, cauzând mutaţii și crescând susceptibilitatea apariţiei diferitelor boli.
    Disruptorii endocrini sunt elemente importante ce nu trebuie neglijate, reprezentând o problemă reală de sănătate publică. În prezent, la nivel mondial se fac eforturi în cercetare pentru a crea noi modalităţi de testare şi determinare a potenţialelor substanţe care pot influenţa sistemul endocrin.