Ritmul circadian şi medicina personalizată
Ceasul intern al organismului sau ritmul
circadian controlează ciclurile somn-veghe, activităţile digestive şi multe
alte procese fiziologice. Mai mult, acesta poate influenţa şi modul în care
organismul reacţionează la medicamente: de pildă, sincronizarea ciclului de
chimioterapie cu ceasul intern al pacienţilor poate îmbunătăţi eficienţa medicaţiei
şi reduce efectele adverse. Modalitatea consacrată – şi cronofagă – de
determinare a ritmului circadian presupune determinarea nivelului melatoninei
în probele de sânge recoltate din oră în oră. Însă, potrivit revistei Science, un grup de cercetători japonezi
a propus o metodă alternativă de determinare, prin realizarea unui „orar
molecular“ bazat pe nivelul, în probele de sânge, a 50 de hormoni şi
aminoacizi, rezultaţi ai activităţii biologice. Un astfel de orar a fost
stabilit pe baza probelor a trei subiecţi şi apoi validat prin măsurarea convenţională
a melatoninei. Orarul a fost apoi folosit pentru determinarea ceasului intern
al altor subiecţi, prin verificarea nivelului metaboliţilor din doar două probe
de sânge pe zi. Un astfel de instrument poate permite medicilor sincronizarea
administrării medicaţiei cu ritmul organismului. „În mod obişnuit, medicina
personalizată se concentrează pe diferenţe genetice, dar există şi diferenţe
temporale între pacienţi. Acesta va fi următorul pas al medicinii
personalizate“, afirmă Hiroki Ueda, şeful grupului de cercetare.
Neuroni investigaţi de roboţi
Cercetătorii în neuroştiinţe care studiază
circuitele cerebrale complexe ar putea folosi, în curând, dispozitive automate,
reiese dintr-o cercetare prezentată recent la Forumul Creierului de la Aspen
(SUA) şi preluată de Nature. Roboţi
care ar găsi şi înregistra simultan activitatea a zeci de neuroni la animale
vii pot dezvălui felul în care celulele conectate interpretează semnalele fiecăreia
şi transmit informaţii între diferitele arii cerebrale, lucruri imposibil de obţinut
prin analiza individuală a neuronilor. Aceşti roboţi sunt creaţi pentru a
realiza procedura de patch-clamp
whole-cell, o metodă dificilă, care permite însă accesarea activităţii
electrice interne a neuronului; potrivit conducătorului colectivului, metoda
manuală este la îndemâna unui număr mic de neurofiziologi, instrumentul automat
ajutând deci la „democratizarea“ unor astfel de proceduri, care necesită multă
îndemânare. În luna mai, grupul a demonstrat felul în care o versiune mai simplă
a robotului înregistrează curenţii electrici în câte un singur neuron din
creierul şoarecilor anesteziaţi: aparatul îşi găseşte ţinta pe baza modificărilor
caracteristice ale mediului electric de lângă neuron, apoi crestează membrana
celulară şi astupă mica deschidere, accesând conţinutul neuronal. Rezultate
recent prezentate au arătat că o versiune mai avansată a robotului ar putea
identifica şi sonda patru neuroni simultan, iar în viitor s-ar putea ajunge până
la o sută. De asemenea, colectivul a început să regleze aparatul pentru
recoltarea conţinutului celular, care ar putea fi folosit pentru testarea
expresiei genetice, ceea ce ar putea ajuta la înţelegerea mecanismelor afecţiunilor
neurologice. Cercetarea a fost primită cu interes, dar unii comentatori
avertizează că robotul elimină raţionamentul uman din decizia de cercetare a
unuia sau altuia dintre neuroni şi că, având în vedere că fiecare element de
înregistrare exercită o mică presiune asupra creierului, la scară mare s-ar
putea produce leziuni.
Monitorizare hemodinamică neinvazivă
Un dispozitiv medical israelian utilizat la
nivel mondial în unităţile de anestezie- terapie intensivă face obiectul unui
studiu desfăşurat începând din februarie în departamentele de urgenţă din 12
spitale americane, aflăm dintr-o comunicare de presă semnată de Avigayil
Kadesh. Denumit NICOM (monitor non-invaziv al debitului cardiac), aparatul este
folosit în centrele medicale din mai multe ţări pentru monitorizarea hemodinamicii,
ajutând echipele medicale să decidă cantitatea de fluide necesară pacienţilor
în cazul chirurgiei majore, al traumei şi mai ales al septicemiei; cea din urmă
este răspunzătoare anual pentru 200.000 de decese în SUA, una din patru morţi
petrecute în spital şi jumătate din internările în unităţile de
anestezie-terapie intensivă. În asemenea situaţii, este necesară stabilizarea
precisă a hemodinamicii, a cărei măsurare până acum nu se putea face decât prin
proceduri medicale invazive, costisitoare şi riscante; în schimb, dispozitivul
israelian obţine datele necesare prin intermediul a patru senzori ataşaţi pe
pieptul sau spatele pacientului. Medicii pot astfel stabili dacă pacientul
poate face faţă administrării unei cantităţi mari de fluide, pentru a opri
progresia sepsisului, sau, dimpotrivă, aceasta riscă să provoace insuficienţă
cardiacă. Studiul american, care va continua în următorii ani, caută să
determine felul în care aparatul poate salva vieţi prin utilizarea sa în urgenţă
în fazele iniţiale de sepsis: jumătate din pacienţi aleşi aleatoriu primesc
îngrijirea obişnuită (fără monitorizare hemodinamică), iar ceilalţI – pe cea
conformă cu un protocol bazat pe folosirea acestui dispozitiv. În prezent,
aparatul israelian este folosit în spitale din SUA, Marea Britanie, Italia,
Coreea de Sud, Franţa şi Israel.
Diagnosticul TB... la domiciliu?
În 2010, tuberculoza a ucis aproape 4.000 de oameni în fiecare zi, mai ales în ţările în curs de dezvoltare. Cu toate că boala este tratabilă, diagnosticarea ei poate dura câteva săptămâni, timp în care pacienţii pot transmite boala celor din jur (în medie, altor 10–15 persoane într-un an, potrivit OMS). Cel mai frecvent utilizat test pentru depistarea TB active este examenul microscopic al sputei, prin care se depistează prezenţa bacteriei, metodă care necesită însă personal de laborator calificat şi poate da greş la cei care nu produc bacterii în număr mare – cum este cazul copiilor. Alte metode, precum radiografia pulmonară şi analizele de sânge sunt costisitoare şi greu de folosit în regiuni izolate, lipsite de infrastructură clinică. Potrivit Nature, o echipă de cercetători de la Universitatea Stanford a realizat o metodă eficientă bazată pe existenţa BlaC, o beta-lactamază secretată de Mycobacterium tuberculosis. Ei au creat o moleculă asemănătoare beta-lactamului care, când este clivată de BlaC, eliberează un produs fluorescent albastru, care poate fi uşor detectat folosind o cutie simplă cu o diodă şi filtre. Lumina emisă poate fi surprinsă cu camera foto a telefonului mobil şi apoi arătată medicului. Spre deosebire de metode similare realizate în trecut, aceasta are avantajul că nu este activată de beta-lactamazele secretate de alte bacterii. În plus, este şi foarte sensibilă, detectând mai puţin de zece bacterii în sputa umană neprocesată. În prezent, se lucrează la dezvoltarea unui prototip, produsul urmând să fie disponibil până în 2015.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe