Aceasta este situaţia care se observă acum în Noua Zeelandă şi în alte părţi ale lumii. Autorităţile de sănătate din Noua Zeelandă şi, de asemenea, din India, din raţiuni de vigilenţă au recomandat detecţia rapidă a virusului, tratamentul şi vaccinarea, oferind un model despre modul în care alte ţări ar putea răspunde în perioada imediată postpandemie. La nivel global, nivelurile şi tipurile de transmitere a virusului H1N1 curente diferă semnificativ de ceea ce s-a observat în timpul pandemiei. Epidemii/focare în afara sezonului nu mai sunt raportate în emisfera nordică sau sudică. Epidemiile de gripă, inclusiv cele cauzate în principal de virusul H1N1, arată o intensitate similară cu cea observată obişnuit în timpul epidemiilor sezoniere. În timpul pandemiei, virusul H1N1 a eliminat din circulaţie alte virusuri gripale devenind virusul dominant. Acest lucru nu mai este valabil în prezent. Multe ţări raportează o combinaţie de virusuri gripale care este observată în mod obişnuit în timpul epidemiilor sezoniere. Studiile publicate recent indică faptul că 20–40% din populaţiile unor zone au fost infectate cu virusul H1N1 şi au astfel un anumit nivel de imunitate protectivă. Multe ţări au raportat o bună acoperire vaccinală, în special la grupele cu risc ridicat, iar acest fapt a crescut imunitatea la nivel comunitar. Pandemiile, ca şi virusurile care le determină sunt imprevizibile. La fel este şi perioada imediată de postpandemie. „Vor fi multe întrebări şi vom avea răspunsuri clare doar pentru unele dintre ele“. Vigilenţa continuă este extrem de importantă, şi in acest sens OMS a emis recomandări privind supravegherea, vaccinarea, precum şi managementul clinic în perioada de postpandemie. Pe baza dovezilor disponibile şi pe experienţa pandemiilor din trecut, este posibil ca virusul să continue să provoace boli grave la grupele de vârstă mică, cel puţin în perioada imediată postpandemie. Grupurile identificate în timpul pandemiei cu riscul cel mai mare de boli grave sau fatale vor rămâne probabil cu riscul cel mai mare, dar sperăm că numărul de astfel de cazuri se va diminua. În plus, un procent mic de persoane infectate în timpul pandemiei, inclusiv persoane tinere şi anterior sănătoase, au dezvoltat o formă severă de pneumonie virală primară care nu este de obicei observată în timpul epidemiilor sezoniere şi este deosebit de solicitantă şi dificil de tratat. Nu se ştie dacă acest model se va schimba în perioada postpandemie, subliniind în continuare nevoia de vigilenţă. „Aşa cum se ştie, pandemiile sunt imprevizibile şi au o predispoziţie deosebită pentru surprize. Nu există două pandemii la fel. În această pandemie se pare că am fost mult mai norocoşi decât ceea ce credeam cu puţin mai mult de un an în urmă. De data aceasta, am fost ajutaţi de noroc. Virusul nu a evoluat în timpul pandemiei la o formă mai letală. Nu s-a dezvoltat o rezistenţă larg răspândită la oseltamivir. Vaccinul s-a potrivit foarte bine cu virusurile circulante şi a demonstrat un profil excelent de siguranţă. Datorită unei pregătiri intensive şi extensive, dar şi sprijinului din partea comunităţii internaţionale, chiar şi ţările cu sisteme foarte slabe de sănătate au putut să detecteze cazurile şi să le raporteze prompt“. Dacă lucrurile ar fi mers prost în oricare dintre aceste domenii, am fi fost într-o situaţie mult mai diferită astăzi. (...)
Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
