Newsflash
Știri

Post NOBEL 2004 – de la speranţe la surprize dezagreabile

de Prof. dr. Valeriu RUSU - iul. 11 2013
Post NOBEL 2004 – de la speranţe la surprize dezagreabile
În prezent, adică în ultimii ani, prin obţinerea de imagini cognitive ale creierului datorită tehnicilor PET şi IRM este posibilă vizualizarea unor procese cerebrale, inclusiv relevarea circuitelor neuronale olfactive în relaţie cu procesele cognitive pe care acestea le susţin. De altfel, imediat după decernarea premiului Nobel 2004, dr. Beatrice Vuaille scria în „Le Quot. du Médecin“ din 6 oct. 2004: „Memorizarea unui miros pune în joc un ansamblu de structuri care sunt acţionate în paralel şi funcţionează în reţea, activând arii corticale în plus faţă de structurile clasice implicate în memorie“. Dar în câţiva ani s-au schimbat multe: evoluţia cotidianului trecut şi în ediţie numerizată, cu comentarii sumare, în relaţie cu realitatea imediată medicală franceză.
În mod evident, în 2004 comentariile asupra premiului Nobel au fost numeroase, pe măsura surprizei, în general favorabile. Se probase că mirosul la om nu reprezintă o funcţie arhaică. Axel şi Buck au demonstrat că rozătoarele au de trei ori mai multe gene implicate în olfacţie decât omul, ceea ce nu însemnă obligatoriu un odorat superior. Dacă Sigmund Freud a avut dreptate când a susţinut că staţiunea bipedă a modificat complet aparatul senzorial uman, el nu a intuit în ce manieră. Pe de altă parte, se afirmă că 63% dintre genele receptorilor olfactivi nu sunt funcţionale la om, ceea ce nu înseamnă decât necesitatea continuării descifrării rolului acestor gene cu metodele actuale rafinate ale genomicii.
În 2004, entuziasmul meu chiar ajunsese la cele mai înalte cote, precum Dunărea uneori, primăvara. Richard Axel şi Linda B. Buck erau ridicaţi de revista „Science“ la rangul de „magnifient scientists“. Prilej cu care adăugam: „Este de presupus că descoperirile lor, considerate ca având un pronunţat caracter fundamental, vor reprezenta de acum înainte în mai mare măsură, şi baza unor aplicaţii“. Să menţionez şi o opinie autorizată a prof. Phillipe Herman, de la Spitalul Lariboisière – Paris: „Cât priveşte aplicaţiile în clinică ale descoperirilor genelor şi receptorilor olfacţiei, nu există până în prezent. Dar aceasta ar putea explica părinţilor pentru ce copilul lor nu acceptă un anumit aliment. Poate că el are gene diferite de ale părinţilor. Gustul şi odoratul sunt legate intim. Fiecare apreciază mirosurile în mod diferit. Există în materie de gust o parte înnăscută şi o parte dobândită, câştigată.“ (6 oct. 2004).
În continuare ajung, vrând-nevrând la sintagma „contradicţie amabilă“. Am întâlnit-o demult şi m-a amuzat, pentru că unii au o înclinaţie naturală către punerea la îndoială a unor adevăruri evidente. Iar în ce mă priveşte, mărturisesc acum, cam târziu: dintre laureaţii anului 2004 l-am preferat pe Richard Axel: a reacţionat cu extremă modestie cu ocazia decernării premiului, a donat imediat suma cuvenită (circa 600.000 de euro) „unei organizaţii de caritate care se înscrie în spiritul Nobel“, nu şi-a modificat defel comportamentul, de la fidelitatea deplină faţă de Columbia University – NY, până la pasiunea de cititor al vastei Biblioteci Municipale din New York, unde este zărit şi în prezent. Cred că ajunge pe jos, metroul din Manhattan e dubios, iar aglomeraţia automobilistică infernală.
Pe când Linda B. Buck, a şaptea femeie laureată pentru Medicină (prima din anul 1947 – Gerty Cori – e aproape uitată) din cele zece distinse până în prezent, cu ocazia evenimentului din 2004 nu a uitat să observe (just) că deşi în laboratoarele de cercetare biomedicală, ca şi în publicaţii (adept al „contradicţiei amabile“, în acest caz am unele rezerve), prezenţa feminină este importantă şi productivă pe plan ştiinţific. Nu ştiu dacă Fundaţia Nobel a fost sensibilizată, dar în 2009 s-au consacrat două laureate: Elizabeth H. Blackburn (o personalitate extraordinară, evocată de studenţii care au cunoscut-o în „Viaţa medicală“) şi Carol W. Greider.
În cuprinzătoarea sa biografie, publicată în volumul „Les Prix Nobel. The Nobel Prizes 2004“ (editor Tore Frängsmyr, Nobel Foundation, Stockholm, 2005), Linda B. Buck descrie vastul şi impresionantul său traseu de cercetare, dar asupra colaborării cu Richard Axel, totuşi, extrem de productivă, se opreşte economicos. Cred că sunt bănuit de subiectivitate şi de aceea precizez: Linda Buck nu exagerează deoarece un CV al său recent este cu adevărat excepţional, inclusiv prin distincţiile şi premiile obţinute. Enumăr cu totul selectiv: membră a Academiei de Arte şi Ştiinţe, a Academiei Americane Naţionale de Ştiinţe şi a Academiei Europene de Ştiinţe. Apoi DHC Science, Rockefeller University (2011), Medalia de Merit State of Washington, Alumn Summa Laude Signita, University of Washington (2006). Şi alte zeci de distincţii, titluri sau poziţii academice.
Şi totuşi, de dată recentă, excepţionala cercetătoare Linda B. Buck, implicată într-o vastă activitate, originală şi productivă, a devenit un „caz“. Deoarece în 2010 a fost obligată să retragă două publicaţii conţinând descrierea modului în care nervii transportă informaţiile conectând nasul cu bulbul olfactiv. La scurt timp după apariţia articolelor, peste două sute de cercetători, care urmăreau cu interes lucrările celebrei autoare, au constatat că rezultatele nu erau reproductibile! Descrierea chiar sumară a cazului ar necesita un articol autonom. De aceea, propun cititorilor interesaţi o căutare pe net utilizând sintagma Nobel Linda Buck retract two studies on olfactory networks. Studiile au fost publicate în 2005 şi în 2006 (adică după ce Buck a devenit laureată) în PNAS (Proceedings of National Academy of Sciences) şi în Science. Au urmat anchete profesioniste, îndeosebi la Harvard Medical School. Linda Buck şi-a recunoscut eroarea, dar a implicat şi un cercetător aflat sub tutela sa, la un stagiu postdoctoral, ceea ce i-a atras comentarii maliţioase. Fundaţia Nobel a considerat că nu era cazul să intervină deoarece subiectul articolelor nu se afla în relaţie cu motivul decernării premiului.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe