La 3 mai se sărbătoreşte Ziua Mondială a Libertăţii Presei. În contextul implicării internetului în revoluţiile împotriva guvernelor represive (Tunisia, Egipt, Libia) şi în dezvăluirile WikiLeaks din 2010, tema principală a discuţiilor din acest an este noile media: noi frontiere, noi bariere.

   Libertatea presei – există limite?

   În ultimii ani, presa a suferit schimbări mari. Internetul a devenit cel mai ieftin şi mai comod canal de transmitere a informaţiei, iar presa a speculat acest lucru şi a început să transmită online, în viteză, informaţii din întreaga lume. Lipsa reglementărilor din domeniu a făcut-o greu de controlat.

   Anul 2010 a fost marcat de numeroase discuţii la nivel internaţional privind limitele libertăţii presei.

Oamenii au început să se întrebe dacă nu cumva presa poate reprezenta un pericol la adresa siguranţei naţionale, după ce WikiLeaks, o organizaţie care publică informaţii clasificate, a început să dea publicului informaţii secrete privind războiul din Afganistan şi corespondenţe dintre Departamentul de Stat şi ambasadele Statelor Unite din toată lumea.

   Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, a spus cotidianului The Australian că Departamentul de Stat american cântă un „refren fals“ atunci când afirmă că dezvăluirile WikiLeaks pun în pericol vieţi omeneşti şi securitatea naţională. „Documentele WikiLeaks nu au făcut rău până acum niciunei persoane, din câte ştim. Furtuna declanşată în jurul WikiLeaks subliniază necesitatea de a apăra dreptul tuturor mediilor de informare, de a dezvălui adevărul. Nimic nu este mai greşit decât un guvern care îşi minte poporul (...)“, a declarat fondatorul WikiLeaks. Assange mai spune că organizaţia pe care o conduce a lansat mai multe documente clasificate decât restul presei mondiale la un loc: „Nu spun asta ca să arăt cât succes are WikiLeaks, ci vreau să arăt mai degrabă situaţia îngrijorătoare în care se află mass-media“.

   Zece state blochează accesul cetăţenilor lor pe internet, printre care China, Iran, Arabia Saudită, Tunisia, Burma şi Uzbekistan, afirmă Ronald Deibert, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Toronto.

   Cenzura media include blocarea anumitor site-uri, cum s-a întâmplat în China cu Wikipedia, LinkedIn, WikiLeaks sau, în Pakistan, cu Google. Uneori se folosesc filtre pentru a bloca informaţia care conţine anumite cuvinte-cheie. Spre exemplu, în China sunt blocate căutările după „democraţie“. În Tunisia au fost încercări ale regimului de a cenzura blogurile şi site-urile de socializare.

   E cunoscut că site-urile de socializare şi internetul au fost factori importanţi care au contribuit la mobilizarea oamenilor în revoluţiile din Tunisia şi Egipt. Reporteri fără Frontiere a acordat, la începutul lui 2011, premiul anual pentru libertatea mass-media online grupului tunisian de blogging Nawaat.org. Fondat în 2004, acesta a jucat un rol important în unirea protestatarilor antiguvernamentali, dărâmând, în decembrie 2010, guvernul tunisian.

   România este printre ultimele ţări din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte libertatea presei. Presa română este considerată parţial liberă şi are 44 de puncte negative din 100.

  Printre cele mai libere mass-media din lume se numără cele din ţările nordice (Islanda, Finlanda şi Norvegia), iar cel mai puţin liberă e presa din Turkmenistan, Eritreea şi Myanmar.

   Problemele dezbătute în raportul FreeEx – Libertatea Presei în România, care va fi prezentat publicului la 3 mai, de Agenţia de Monitorizare a Presei, sunt politizarea posturilor de televiziune, presiunile autorităţilor asupra jurnaliştilor şi încălcarea unor norme de etică pentru creşterea audienţei. Astfel, oraşul Tulcea a fost lăsat fără puncte de distribuţie a ziarelor după ce jurnaliştii din oraş au scris articole care criticau primarul. Câţiva politicieni şi-au făcut televiziuni, iar unele ministere cheltuiesc sute de mii de euro cu sponsorizări de emisiuni TV şi excursii pentru jurnalişti. În plus, presa a fost inclusă în Strategia naţională de apărare a ţării printre vulnerabilităţile la adresa siguranţei naţionale...

   Pe de altă parte, 2010 a fost anul în care investiţiile în publicitatea online au crescut, iar numeroase ziare s-au mutat, din cauza crizei economice, exclusiv online.

  Camera Deputaţilor a decis să urmeze modelul Parlamentului European şi a început să acrediteze ziarişti independenţi şi bloggeri.

   Încotro?

   John Stuart Mill spunea că libertatea de exprimare este condiţia necesară pentru progresul intelectual şi social. Pentru el, şi părerile false sunt utile, pentru că indivizii sunt mai dispuşi să renunţe la opiniile eronate atunci când se află într-o dezbatere. Astăzi, internetul şi presa online permit fiecărui utilizator să-şi exprime părerea, să dezbată şi să formeze comunităţi în jurul unei idei. Rămâne de văzut cum vor folosi oamenii acest dar.