La data de 18
septembrie, dr. Raed Arafat a primit titlul de profesor honoris causa al Universităţii „Babeş-Bolyai“ Cluj-Napoca, în cadrul
conferinţei internaţionale despre legislaţia de mediu, ingineria siguranţei şi
managementul dezastrelor – International Conference on Environmental
Legislation, Safety Engineering and Disaster Management (ELSEDIMA). Propunerea
a venit din partea prof. dr. Alexandru Ozunu, decanul Facultăţii de Ştiinţa şi
Ingineria Mediului, ca urmare a foartei bune colaborări între Centrul de Cercetări
în Managementul Dezastrelor din cadrul UBB şi ISU (Inspectoratul pentru Situaţii
de Urgenţă).
Născut
în 1964 la Damasc, Siria, dr. Raed Arafat s-a stabilit în România la vârsta de
16 ani. Este absolvent al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“
Cluj-Napoca, promoţia 1989, specializarea Anestezie-terapie intensivă. În anul
1990 pune bazele Serviciului Mobil de Urgenţă Reanimare şi Descarcerare
(SMURD), devenit, în timp, serviciu naţional de intervenţie rapidă. Este
decorat cu Ordinul Naţional „Pentru Merit“ în grad de Cavaler, precum şi cu
Ordinul Naţional „Pentru Merit“ în grad de Ofiţer.
La
primirea titului de profesor HC, dr. Raed Arafat a declarat: „Cele spuse despre mine mă onorează,
dar mă fac să mă simt mic şi vinovat, deoarece cred că trebuie să fie menţionaţi
foarte mulţi oameni, fără de care nu aş fi putut face nimic şi fără de care nu
aş fi ajuns unde am ajuns. Sunt colegi medici, pompieri, profesori, şoameniţ
din toate profesiile, care m-au sprijinit. […] Rolul nostru este să ne asumăm
responsabilitatea de a face ceva, de fiecare dată când se iveşte ocazia, pentru
sistemul de urgenţă. Asumarea responsabilităţii este un lucru greu, dar avem
nevoie de oameni care să-şi asume responsabilitatea şi răspunderea pentru tot
ceea ce fac. […] Începem să realizăm că reacţia la situaţii de urgenţă nu mai
poate fi făcută individual, nu mai poate fi făcută de o singură ţară. Domeniul
situaţiilor de urgenţă este domeniul colaborărilor internaţionale, obligatorii.
Şi nicio ţară, în momentul acesta, nu are sistemul perfect care să-i garanteze
liniştea şi protecţia faţă de situaţiile de urgenţă, indiferent dacă ele sunt
din cauza unor fenomene ale mediului, accidente industriale sau orice fel de
situaţii care pot să apară şi să ameninţe siguranţa şi securitatea oamenilor
care trăiesc într-un anumit loc, într-o zonă anumită. Sistemele pentru situaţii
de urgenţă devin bune când sunt flexibile, când sunt pregătite să se adapteze
din mers şi când sunt pregătite să lucreze într-un mod integrat.“
