Construit
după modelul Vienna Art Fair, târgul Art
Market Budapest este dedicat artei contemporane din centrul şi estul
Europei, având drept obiectiv recunoaşterea la nivel mondial a artei şi artiştilor
contemporani din acest spaţiu geografic şi istoric.
Desfăşurat
în perioada 26–30 octombrie 2011 şi aflându-se la cea de-a doua ediţie, Art Market Budapest s-a dorit a fi un
eveniment cultural şi social gândit cu scopul 
de a face arta contemporană
vizibilă publicului şi colecţionarilor, de a oferi un loc unic pentru audienţa
interesată de fenomenele artistice contemporane, de schimbul de idei şi de
interacţionarea cu cele mai importante direcţii artistice, aşa cum reiese din
catalogul de prezentare a târgului. Această afirmaţie a putut fi demonstrată şi
de felul în care a fost organizat spaţiul expoziţional. Într-o fostă hală
industrială, având la dispoziţie parterul şi etajul clădirii, Art Market Budapest s-a structurat
astfel: la parter s-au putut vedea propunerile galeriilor, în timp ce etajul a
fost dedicat unor proiecte curatoriale şi anumitor instituţii culturale, ca de
exemplu Muzeul Fotografiei.
Totodată,
expoziţia Art Market Budapest a fost
completată de o serie de conferinţe, deschise şi vizitatorilor, pe teme
diverse, legate de piaţa de artă din centrul şi estul Europei, de arta
contemporană maghiară, de diversele ei forme, de politicile culturale etc. În
cadrul acestui târg, a fost lansat şi catalogul Artfolio, ajuns la rându-i la cea de-a doua ediţie, un catalog
despre participările la târgurile internaţionale ale galeriilor maghiare, cu
artiştii pe care acestea îi reprezintă, un punct de referinţă, o evaluare a
performanţelor artiştilor contemporani din ţara vecină.
Un
alt eveniment demn de menţionat este că acest târg a fost conceput şi ca un spaţiu
educaţional. NextArt Gallery, o galerie locală, a organizat un workshop cu
tinerii vizitatori, lucrarea lor fiind expusă ulterior la standul galeriei.
Ca o
impresie generală, se poate spune că Art
Market Budapest a reuşit pe deplin să convingă. Mult mai omogen decât Vienna Art Fair, mai unitar – este adevărat,
şi spaţiul a fost mai redus decât cel austriac – târgul budapestan a încercat să
se prezinte ca un proiect cultural în sine şi nu doar ca un spaţiu de expunere.
S-au putut vedea aici foarte multă pictură, fotografie, colaje, câteva
sculpturi, dar şi un colţ dedicat ceramicii. Temele abordate au fost destul de
diverse, predominând cele politice, sociale, cotidiene.
Şi
despre galerii se pot spune câteva lucruri semnificative. Chiar dacă a fost un
eveniment bine organizat, uneori chiar peste aşteptări, punctul slab al acestui
târg a
constat în participarea scăzută a galeriilor din centrul şi estul
Europei. Din Austria, Estonia şi Cehia au participat câte o galerie, iar din
Slovenia şi din România au fost prezente câte două. Din ţara noastră au
participat Anaid Art Gallery (Bucureşti) şi Calina Gallery (Timişoara). Anaid
Art Gallery i-a expus pe Zsolt Berszán, Suzana Dan, Alexandru Radvan, Tara (von
Neudorf), iar Calina Gallery s-a prezentat cu lucrările artiştilor Simona Nuţiu
Gradoux, Ugron Reka, Jan Eugen Vasile şi Romul Nuţiu.
Etajul,
aşa cum am amintit, a fost dedicat unor proiecte curatoriale, anumitor instituţii
şi muzee care îşi promovau activitatea prin diverse cataloage. Nu voi insista
asupra instituţiilor, ci asupra proiectelor curatoriale. Cum a reieşit şi din
discuţiile avute cu reprezentanţi galeriilor româneşti, Ungaria depune eforturi
notabile pentru dezvoltarea unor politici culturale coerente. Unul dintre
proiectele curatoriale extrem de vizibile şi asupra căruia îmi voi îndrepta
atenţia este Roma Art Project,
coordonat de Zoltan Somhegyi, constând dintr-o expoziţie cu lucrări din două
colecţii private. Unul dintre colecţionari este regizoarea Edit Köszegi,
cunoscută local prin intermediul documentarelor realizate despre artiştii romi
din Ungaria. Mai mult decât atât, din 2007, Edit Köszegi organizează saloane
dedicate artei rome. Cel de-al doilea colecţionar – Tibor Bathó – a împrumutat
pentru expoziţie lucrări semnate de János Balázs şi Jolán Oláh, nume, se pare,
destul de cunoscute în spaţiul artistic maghiar. Au fost expuse aproximativ 30
de lucrări, aparţinând mai multor generaţii de artişti, rolul proiectului fiind
semnalizarea unei soluţii în procesul de incluziune a romilor în societatea
locală.
Un
alt proiect curatorial interesant a fost Sensaria,
care se sprijină pe un grup de artişti ce încearcă să se conecteze cu arta
tradiţională, căreia vrea să-i găsească şi să-i înţeleagă pe deplin spiritul.
Trecând
de la proiectele curatoriale la subiectele abordate în conferinţe, trebuie spus
un fapt extrem de interesant: conferinţele au avut câteva teme legate de piaţa
de artă din centrul şi estul Europei, de arta contemporană maghiară, de
politicile culturale. S-a discutat, de asemenea, şi despre „cheia“ succesului,
despre locul artiştilor din centrul şi estul Europei în arta internaţională.
Una dintre constatări: România şi Polonia sunt văzute drept modele bune de
urmat, adevărate exemple în demersul de promovare internaţională a artiştilor.
În loc de concluzie, s-ar putea spune că Art Market Budapest 2011 a fost o expoziţie
densă, diversă, cu propuneri bine definite şi, cum am spus deja, un proiect
cultural în sine.
