Procesele degenerative ale retinei fac ca 20
de milioane de persoane de pe întreg globul să-şi piardă vederea, în fiecare
an. Pentru tratament a fost aprobată o proteză constând într-o reţea de
electrozi implantaţi chirurgical ce stimulează direct nervul optic şi permit
pacientului să distingă contururi, pete luminoase, dar ei nu pot recunoaşte
chipuri sau efectua multe activităţi cotidiene.
Sheila Nirenberg, fiziolog la Weill Medical
College de la Universitatea Cornell (New York), crede că problema este legată
parţial de codare. Retina conţine nervi care codează lumina în semnale
nervoase. Fără acest cod, protezele vizuale nu vor fi capabile să creeze
imagini pe care creierul să le poată uşor recunoaşte. Împreună cu studentul
Chetan Pandarinah au creat o proteză care poate reda parţial vederea unor şoareci
orbi, după cum aflăm dintr-o ştire publicată pe nature.com, care citează un articol recent (Nirenberg S,
Pandarinath C. Retinal prosthetic strategy with the capacity to restore normal
vision. Proc Natl Acad Sci USA. 2012 Aug 13).
Cei doi cercetători au injectat celulele
nervoase din retina şoarecilor cu un virus modificat prin inginerie genetică, căruia
i-a fost inserată o genă care determină celulele să producă o proteină sensibilă
la lumină, aflată în mod normal în alge. Când un fascicul de lumină a fost
proiectat în ochi, proteina a activat celulele nervoase pentru a trimite
semnalul la creier, jucând o funcţie similară celulelor cu conuri şi bastonaşe
sănătoase. Cei doi cercetători au procesat semnalele vizuale utilizând un cod
pe care l-au creat urmărind cum răspunde retina sănătoasă la stimuli. După
primirea impulsului codat, şoarecii au fost capabili să urmărească ţinte în mişcare,
ceea ce nu era posibil înainte. Au fost cercetate semnalele nervoase pe care şoarecii
le-au produs şi utilizat în cazul unui cod diferit, „netradus“, pentru ca
creierul să descifreze ceea ce a văzut. Imaginea codată a fost mai clară şi mai
recognoscibilă decât cea necodată.
Se doreşte ca în unu-doi ani, sistemul să
fie testat în studii pe oameni. Codificarea este destul de simplă pentru a fi
realizată de un microcip care, împreună cu o minusculă cameră video, poate fi
purtat pe ochelari. Camera va înregistra semnalul şi codorul îl va trimite
direct în celulele nervoase modificate genetic din ochi. Aşadar, se prefigurează
speranţe pentru redarea vederii celor care au pierdut-o. Şi asta printr-o simplă
intervenţie, ce poate fi efectuată în cabinetul medical. În curând, vom vedea
dacă… vor vedea.
