Cu o incidenţă de peste 50 şi o mortalitate
de aproape 24 la suta de mii de femei, cancerul de sân este o problemă majoră
de sănătate publică în România şi ocupă primul loc în patologia oncologică
feminină. Eforturile sistemului nostru de sănătate publică au fost depăşite de
frecvenţa şi mortalitatea în această boală, care au crescut de şapte şi
respectiv două ori în ultima jumătate de secol. Ceea ce este însă mai îngrijorător,
este preponderenţa stadiilor avansate (stadiile III şi IV) în care este
diagnosticată boala: în România, două treimi din paciente se prezintă la medic în
aceste stadii. Majoritatea nu pot beneficia de chirurgia conservatoare şi sânul
este îndepărtat în totalitate. Câte mai beneficiază de recon-strucţia sânului?
Nu există o evidenţă clară în acest moment, însă este evident numărul extrem de
mare al pacientelor cu amputaţie de sân care, odată protocolul terapeutic
terminat, sunt practic abandonate de sistemul de sănătate cu toate problemele
de imagine corporală, limfedemul membrelor superioare, tulburările de statică
ale coloanei vertebrale sau patologia cicatricei operatorii.
În majoritatea ţărilor civilizate, toate
aceste probleme sunt rezolvate de asigurările de sănătate publică: nu doar
protezele de sân sunt acordate gratuit – pacientele beneficiază de proteze parţiale
de sân, areolă şi mamelon, tratamentul limfedemului (cu masaj, mâneci elastice şi
compresie pneumatică) şi produse de îngrijire a pielii. În România, demersurile
personale şi ale diferitelor organizaţii în favoarea acordării gratuite de
proteze de sân pacientelor cu mastectomie radicală au rămas fără rezultat.
Am început „bătălia“ pe un alt front:
sponsorizarea acestor proteze. Fundaţiile Valens şi Ortoprofil Baia Mare au
ajuns la un acord în privinţa protezelor de sân: de la preţul de catalog de
aproximativ 350 de lei, s-a ajuns la un preţ de 100 de lei pentru numerele 1–9 şi
130 de lei pentru protezele mai mari, pe care îl au de achitat pacientele. Până
când asigurările noastre de sănătate vor veni în sprijinul acestor paciente,
sponsorizarea rămâne singurul ajutor de care beneficiază doamnele cu mastectomie
radicală. În ţară, există deja câteva organizaţii nonprofit care se ocupă de
această problemă şi tot ce ne dorim este ca numărul lor să fie suficient de
mare pentru a acoperi necesarul de proteze.
