Bernice Dahn, unul
dintre liderii comunităţii medicale din Liberia, adjunct al ministrului sănătăţii
din această ţară, a hotărât să se pună singură sub carantină, după ce un
asistent al său a murit din cauza febrei hemoragice Ebola, a anunţat guvernul
liberian la 27 septembrie. Guvernul a apreciat iniţiativa medicului. „Dacă toată
lumea ar face ce-a făcut dr. Dahn, Liberia ar scăpa complet de Ebola“, a
declarat Isaac Jackson, ministru al informaţiei în Liberia, citat de Reuters. În
schimb, Liberia, ca şi Sierra Leone şi Guineea, se luptă încă să facă faţă unei
crize de sănătate care îi depăşeşte posibilităţile de răspuns, atât ca personal
medical, cât şi ca infrastructură. La şase luni după declararea epidemiei,
partenerii internaţionali de răspuns caută încă soluţii şi strategii. Nu
fondurile sunt problema principală, ci lipsa oamenilor pregătiţi care să meargă
pe teren şi să folosească eficient fondurile donate pentru combaterea
epidemiei.
6.553 de cazuri confirmate, probabile şi
suspecte de infecţie cu Ebola au fost înregistrate în cele trei ţări din Africa
de Vest, potrivit datelor raportate de ministerele sănătăţii către OMS până la
23 septembrie. Din acestea, 3.083 au dus la moartea persoanei infectate. Mai
mult de jumătate din infecţii şi decese sunt documentate în Liberia (3.458,
respectiv 1.830). Nu mai puţin de 375 de profesionişti din sănătate au
dezvoltat febra hemoragică Ebola, iar 211 au murit din cauza infecţiei.
Senegal rămâne cu un singur caz de infecţie
raportat şi toate persoanele care au intrat în contact cu acesta au fost deja
monitorizate timp de 21 de zile, fără ca alt caz să fie confirmat. În Nigeria
au fost înregistrate 20 de cazuri şi opt decese.
Fără batalioane
medicale
Reprezentanţii
UE se aşteaptă ca actuala criză de Ebola să se prelungească până în 2015. După
reacţii critice dure, statele europene s-au angajat să crească ajutorul oferit
statelor africane afectate. Experţii UE spun că sunt disponibile suficiente
fonduri. „Ceea ce lipseşte este personalul care să lucreze în linia de front în
lupta împotriva Ebolei“, spune Phillipe Maughan, din partea instituţiei
umanitare a UE, ECHO. Joanne Liu, preşedintele Médecins Sans Frontières (MSF) a
ales cuvinte mai drastice pentru a descrie situaţia, într-o audienţă la sediul
OMS din Geneva: „Lumea pierde bătălia pentru stoparea Ebolei. Liderii eşuează în
înţelegerea ameninţării transnaţionale. (...) Nu există batalioane medicale“.
MSF tratează două treimi din totalul pacienţilor cu Ebola spitalizaţi în Africa
de Vest, relatează Deutsche Welle.
O
parte din fondurile organizaţiei umanitare vin de la Comisia Europeană, dar nu
banii sunt problema, ci absenţa angajaţilor în sănătate pregătiţi pentru a
interveni. „MSF trage semnale de alarmă de luni de zile, dar răspunsul a fost
prea puţin, prea târziu“, a comentat Joanne Liu la întâlnirea OMS. Maughan
admite că răspunsul internaţional a fost lent, dar aminteşte că nu există
echipe de urgenţă pregătite să intervină oricând: „Aceste lucruri trebuie
organizate, voluntarii trebuie găsiţi, iar în cazul Ebola nu e uşor, pentru că
boala este foarte periculoasă.“ Sutele de infecţii înregistrate deja în rândul
personalului medical generează teamă care frânează mulţi potenţiali voluntari.
Pledoarie
în favoarea sprijinului european
44
de experţi în sănătate publică şi medicină de urgenţă semnează o scrisoare
deschisă dedicată guvernelor europene. Scrisoarea publicată în The Lancet, la 26 septembrie, le cere autorităţilor naţionale din statele
europene să mobilizeze toate resursele disponibile pentru a ajuta Africa de
Vest să controleze epidemia, oferind măsuri concrete. Problema centrală, a
resurselor umane, ar putea fi rezolvată dacă guvernele ar crea mecanisme care să
le permită profesioniştilor în sănătate publică să părăsească temporar sistemul
naţional şi să facă voluntariat în statele africane, primind în schimb o
indemnizaţie de periculozitate. Autorii scrisorii cer, de asemenea, guvernelor
europene să pună la dispoziţia ţărilor africane suport logistic şi tehnic:
laboratoare de teren, resurse pentru supravegherea epidemiologică şi
microbiologică, echipamente de diagnostic, software pentru comunicaţii mobile,
dar şi generatoare electrice, apă potabilă, combustibil. Sprijinul oferit ar
trebui să includă achiziţionarea şi distribuirea de echipamente personale de
protecţie. Semnatarii scrisorii mai cer guvernelor europene să ofere stimulente
suficient de puternice pentru companiile aeriene ca acestea să opereze din nou
zborurile spre zonele afectate şi să asigure transportul, civil sau militar,
pentru materialele medicale, proviziile de apă şi medicamente, dar şi pentru ca
personalul umanitar să poată ajunge în aceste zone. Sprijinul european ar
trebui canalizat către organizaţiile care activează deja în zonele afectate de
epidemia de Ebola, în special către cele coordonate sau alcătuite în principal
din vest-africani, cred autorii scrisorii amintite, care adaugă că răspunsul la
această urgenţă internaţională ar trebui să fie un catalizator al legăturii strânse
dintre sănătate şi dezvoltare. Epidemia de Ebola are costuri sociale care merg
dincolo de efectele asupra sănătăţii, astfel că trebuie luate măsuri pentru ca
donaţiile internaţionale să sprijine, nu să înlocuiască economiile şi sistemele
sociale locale.
Transfuzii de la
supravieţuitori
Terapia
care foloseşte sângele şi plasma recoltate de la supravieţuitorii infecţiei a
fost folosită pentru prima dată în 1976 (anul descoperirii virusului) pentru o
pacientă tânără din Republica Democrată Congo. Femeia a fost tratată cu plasmă
de la un pacient care se recuperase complet după o infecţie cu virusul Marburg
(din familia Ebola). Deşi sângerările s-au ameliorat, pacienta a murit după câteva
zile. În timpul epidemiei din Kikwit, din 1995, opt pacienţi au fost trataţi cu
transfuzii totale de sânge colectat de la supravieţuitori ai infecţiei din care
şapte s-au recuperat. La momentul respectiv, studiul nu a avut niciun grup de
control, aşa că nicio concluzie fermă nu a putut fi trasă după folosirea
terapiei experimentale.
În
epidemia curentă, aceste terapii au fost folosite la prea puţini pacienţi
pentru a permite generarea de concluzii cu privire la eficienţa lor. Într-un
caz devenit deja celebru, un doctor american, infectat în Monrovia, a primit o
transfuzie de sânge total de la un alt pacient, complet recuperat după ce
contractase infecţia tot în Monrovia. Şi el s-a vindecat, dar vindecarea nu
poate fi atribuită cu certitudine terapiei experimentale, deoarece primise în
paralel şi ZMapp.
Într-un alt caz, un medic străin infectat în
Liberia a fost tratat tot în SUA, primind plasmă de la o persoană convalescentă.
Infuzia a fost bine tolerată şi, la sfârşitul lui septembrie, a fost declarat
complet în afara pericolului de medicii CDC. Şi în acest caz, pacientul primise
în paralel şi TKM-EBV şi îngrijire medicală de susţinere, aşa că e greu de spus
ce element al tratamentului a fost decisiv în vindecare.
Pe măsură
ce epidemia ia proporţii din ce în ce mai înfricoşătoare, interesul pentru terapiile
„convalescente“ a crescut foarte mult. Implementarea acestei posibilităţi în ţări
cu sisteme de sănătate prăbuşite sub povara epidemiei şi cu o lipsă acută de
personal medical ridică multe semne de întrebare. Potrivit unui comunicat
transmis de OMS, eforturile de utilizare şi evaluare ale acestor terapii pot
reprezenta şi o oportunitate de a creşte infrastructura de sănătate publică din
aceste ţări, ajutându-le să dezvolte servicii de calitate în hematologie.
Servicii care ar fi extrem de utile în combaterea unor afecţiuni grave,
frecvent întâlnite şi prost gestionate în aceste zone: malaria, febra dengue,
Lassa, febra galbenă, dar şi în tratarea complicaţiilor apărute la naştere şi a
rănilor după accidente grave.
La începutul acestei săptămâni, OMS a emis
un protocol interimar pe tema utilizării terapiilor „convalescente“ cu sânge
total sau plasmă recoltate de la pacienţii cu Ebola care s-au recuperat.
Mii de doze de vaccin
Mii
de doze de vaccinuri experimentale ar trebui să fie disponibile în următoarele
luni şi vor fi administrate, în primul rând, personalului medical şi altor
oameni aflaţi la mare risc de a contracta virusul fatal. Guvernul canadian a
donat deja 800 de flacoane din unul din vaccinuri, cel pe care l-a dezvoltat înainte
de a acorda licenţa companiei NewLink Genetics Corp, scrie AP. Compania va
produce alte câteva mii de doze în următoarele luni.
Până
la începutul anului 2015, va fi finalizată producţia a 10.000 de doze dintr-un
alt vaccin, dezvoltat de National Institutes of Health şi GlaxoSmithKline. Nu
ne putem aştepta la o campanie de vaccinare în masă. Cel mai devreme în
ianuarie, profesioniştii în sănătate şi persoanele care au intrat în contact cu
o persoană infectată vor primi vaccinul, ca parte a unui studiu mai amplu
pentru a testa eficienţa sa.
OMS
a organizat, în perioada 29–30 septembrie, o consultare la care au participat
70 de experţi, pentru a evalua stadiul procesului de testare şi în final de
aprobare a două vaccinuri candidate contra Ebola. Acestea sunt în cantităţi
suficiente pentru a fi disponibile în studii clinice de fază 1. Este vorba
despre cAd3-ZEBOV, dezvoltat de GSK în colaborare cu US National Institute of Allergy and Infectious
Diseases, ce utilizează ca vector un adenovirus care infectează cimpanzeii, în
care s-a introdus o genă a virusului Ebola, şi despre rVSV-ZEBOV, dezvoltat de
Agenţia de Sănătate Publică a Canadei, care are la bază virusul stomatitei
veziculare atenuat, cu o genă înlocuită cu alta, de la virusul Ebola.
Simulare de evacuare în
Italia
Italienii
au făcut, la 24 septembrie, un exerciţiu de evacuare în cazul transportului
unui pacient cu Ebola dintr-un avion într-o ambulanţă şi, apoi, în zona de
izolare a unui spital. A fost o simulare a procedurii la care s-ar apela dacă
un pacient cu Ebola ar trebui adus în Italia, simulare menită să ofere o
experienţă esenţială reprezentanţilor armatei italiene, ai Crucii Roşii şi ai
serviciilor de sănătate, în special celor care lucrează în operaţiunile de
salvare pe mare pentru miile de imigranţi care sosesc aici zilnic din Africa,
pe vasele de contrabandă.
Autorităţile
italiene şi experţii în sănătate afirmă că riscul răspândirii virusului în
Europa este foarte mic şi se aşteaptă ca primul caz de Ebola transportat pe
teritoriul italian să fie al unui medic sau misionar italian care contractează
infecţia îngrijind pacienţi în Liberia, Sierra Leone sau Guineea. Totuşi,
autorităţile de sănătate din Italia vor să fie pregătite să intervină eficient.
Italia
s-a angajat să construiască un centru de tratament de 90 de paturi în Sierra
Leone, să trimită în zonă experţi în sănătate publică şi să doneze 1,5 milioane
de euro pentru achiziţia de echipamente şi medicamente de către OMS. Italia deţine
unităţi de carantină construite de un inginer britanic, în care medicii pot
stabiliza pacienţii în timpul zborurilor pe distanţe mari. Aceste ambulanţe
speciale de transport aerian au fost achiziţionate din 2005 şi folosite de 11
ori, pentru a evacua italieni suferind de febra dengue în Congo sau de febră
hemoragică în Nepal. Ministerul Apărării organizează semestrial cursuri de pregătire,
dar a realizat o sesiune suplimentară în septembrie la cererea ministrului sănătăţii,
din cauza ameninţării de Ebola.
1,2 milioane în
carantină
La
25 septembrie, Sierra Leone a anunţat o carantină de urgenţă impusă în trei
districte şi în 12 teritorii tribale. Carantina afectează 1,2 milioane de
oameni, fiind cea mai mare măsură de izolare luată în Africa de Vest în
epidemia de Ebola, potrivit AFP.
Încă trei sute din
Cuba
Cuba
a anunţat, săptămâna trecută, că va mai trimite încă 300 de medici şi asistente
în Sierra Leone, Guineea şi Liberia pentru a lucra în combaterea epidemiei de
Ebola, numărul total al voluntarilor cubanezi din rândul personalului medical
ajungând astfel la 461. Înainte de plecarea lor spre statele africane, medicii şi
asistentele din Cuba au primit un training intensiv, lucrând într-un spital de
campanie improvizat care să simuleze condiţiile pe care le vor întâlni în
regiune.
Recent,
guvernul american a detaşat 3.000 de cadre militare în Liberia, unde vor
construi facilităţi şi vor pregăti echipe pentru a ajuta la tratamentul pacienţilor
infectaţi. Li se vor alătura peste 2.000 de membri ai armatei germane, care
s-au oferit voluntari la apelul ministrului apărării din Germania.
Costurile epidemiei
Epidemia
este şi un şoc economic pentru unele dintre cele mai vulnerabile economii ale
Africii. Liberia, Sierra Leone şi Guineea sunt în faţa unor facturi uriaşe în încercările
de a opri virusul, explică CNN.
Înainte
de începutul epidemiei, economiile celor trei state erau în plin avânt. În
special despre Sierra Leone se credea că are un mare potenţial de creştere.
Previziunile FMI înainte de epidemie spuneau că ţara va creşte cu până la 14% în
2014. Economia Liberiei crescuse cu aproximativ 10% din 2005, în vreme ce
Guineea fusese lăudată de FMI pentru reformele sale economice şi politice. În
prezent, Banca Mondială estimează că epidemia va costa Sierra Leone 163 de
milioane de dolari, echivalentul a 3,3% din PIB-ul său din acest an. Dacă
epidemia continuă să se răspândească, Sierra Leone ar putea pierde 8,8% din
PIB-ul său în 2015. Pentru Liberia, cele mai pesimiste estimări prevăd costuri
de 229 de milioane de dolari (11,7% din PIB), iar pentru Guineea 142 de
milioane de dolari (2,3% din PIB).
Banca
Mondială estimează că va fi nevoie de un miliard de dolari pentru a opri
epidemia şi a evita dezastrele economice pe termen lung.
Încă o epidemie
Republica
Democrată Congo se află la cea de-a şaptea epidemie de Ebola, separată de cea
care se petrece în paralel în Africa de Vest. Primul caz din Congo a fost
notificat OMS la 24 august şi focarul de infecţie a fost localizat iniţial în ţinutul
izolat Jeera din Provincia Ecuatorială, la 1.200 de kilometri de capitala ţării, Kinshasa. La acest moment,
epidemia este concentrată în districtul Boende din provincia ecuatorială.
Epidemia
a început în mod tradiţional, cu carne de vânat infectată, şi iniţial a fost
mică: 24 de cazuri suspecte, 13 decese, în principal în rândul personalului
medical implicat în managementul cazului index, o tânără femeie însărcinată, căsătorită
cu un vânător. Ea s-a îmbolnăvit la 26 iulie şi a murit la 11 august.
Anunţul
primelor cazuri a generat temeri cu privire la răspândirea virusului din vestul
spre centrul Africii. La 2 septembrie, OMS a precizat că aceste temeri nu sunt
fondate, deoarece secvenţierea genomică a virusului arătase că virusul din
districtul Boende nu era derivat din varianta de virus care circulă în Africa
de Vest. În schimb, virusul din Congo avea 99% din structura genetică a
virusului din epidemia de Ebola din Kikwit (Congo) din 1995.
Obstacole în intervenţie
La
26 septembrie, epidemia din Congo ajunsese la peste 70 de cazuri (30
confirmate, 26 probabile, 14 suspecte) şi 40 de decese. Monitorizarea de 21
zile a fost completată pentru 628 de contacte (din 939). Unul dintre cele mai
mari obstacole în documentarea şi blocarea epidemiei este caracterul izolat al
zonei afectate. A ajutat, în schimb, angajamentul arătat de autorităţile naţionale,
de la preşedinte la ministrul sănătăţii. La începutul epidemiei, ministrul sănătăţii
a parcurs traseul dificil din capitală spre districtul Boende pentru a realiza
o investigaţie la prima mână. Singurele mijloace de comunicare sunt telefoanele
prin satelit, drumurile asfaltate rare, iar opţiunile de transport pentru
detectarea cazurilor şi identificarea contacţilor persoanelor infectate sunt
canoe şi motociclete oferite de OMS, biciclete şi câteva vehicule pe patru roţi.
Cazurile de infecţie apar în zone des împădurite,
în care locuiesc aproximativ 54.000 de persoane. Aici, vremea este extrem de călduroasă
şi umedă, cu ploi frecvente. Pentru a ajunge la resurse de apă potabilă,
oamenii trebuie să străbată un drum de 12 km printr-o pădure fără drumuri
construite. Facilităţile de cazare pentru echipa tehnică se rezumă la
posibilitatea de a campa.
Echipa iniţială de răspuns, sprijinită de
OMS, a inclus zece epidemiologi, doi specialişti în logistică, mai mulţi
clinicieni din partea MSF şi patru psihologi. ONU le-a oferit un elicopter
special pentru intervenţie, dar înainte de a-l folosi a fost nevoie de timp
pentru defrişări, ca să se facă loc pentru o pistă de aterizare. Echipa World Food Programme se află pe teren, îmbunătăţind
rapid situaţia apei şi a alimentelor din zona izolată. Cu ajutorul unui
specialist IT din partea OMS, a fost îmbunătăţit sistemul de comunicaţii. Chiar
şi un cameraman OMS, aflat în zonă pentru a înregistra imagini, a ajutat la
construirea primului centru de tratament cu 12 paturi. A fost amenajat un
laborator mobil funcţional.
Momentan, numărul de cazuri şi decese creşte
într-un ritm similar cu al celorlalte şase epidemii cu virusul Ebola înregistrate
în trecut în Congo. Nicio prognoză asupra evoluţiei nu poate fi realizată în
acest punct.
Misiune ONU
În Accra, capitala Ghanei, la 29 septembrie
a fost instituit cartierul general al Misiunii ONU pentru răspuns de urgenţă la epidemia de Ebola (United
Nations Mission for Ebola Emergency Response – UNMEER), condusă de Anthony
Banbury, reprezentant special al secretarului general ONU. Scopul misiunii, ce
reuneşte guverne şi parteneri internaţionali, este de a lucra cu comunitatea
internaţională şi de a sprijini autorităţile naţionale din Guineea, Liberia şi
Sierra Leone – ţări în capitalele cărora va avea filiale – pentru a stopa extinderea epidemiei. Şeful
misiunii ONU va vizita ţările afectate pentru a vedea unde sunt cele mai mari
necesităţi şi pentru a discuta priorităţile de acţiune cu guvernele şi alţi
parteneri.
CDC a confirmat la 30 septembrie, prin teste
de laborator, primul caz de Ebola diagnosticat în SUA, la o persoană care a călătorit din Africa de
Vest la Dallas.
