Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

Războiul cu Ebola continuă

Viața Medicală
Alexandra NISTOROIU vineri, 17 octombrie 2014

Bernice Dahn, unul dintre liderii comunităţii medicale din Liberia, adjunct al ministrului sănătăţii din această ţară, a hotărât să se pună singură sub carantină, după ce un asistent al său a murit din cauza febrei hemoragice Ebola, a anunţat guvernul liberian la 27 septembrie. Guvernul a apreciat iniţiativa medicului. „Dacă toată lumea ar face ce-a făcut dr. Dahn, Liberia ar scăpa complet de Ebola“, a declarat Isaac Jackson, ministru al informaţiei în Liberia, citat de Reuters. În schimb, Liberia, ca şi Sierra Leone şi Guineea, se luptă încă să facă faţă unei crize de sănătate care îi depăşeşte posibilităţile de răspuns, atât ca personal medical, cât şi ca infrastructură. La şase luni după declararea epidemiei, partenerii internaţionali de răspuns caută încă soluţii şi strategii. Nu fondurile sunt problema principală, ci lipsa oamenilor pregătiţi care să meargă pe teren şi să folosească eficient fondurile donate pentru combaterea epidemiei.

 
 
 
 
   6.553 de cazuri confirmate, probabile şi suspecte de infecţie cu Ebola au fost înregistrate în cele trei ţări din Africa de Vest, potrivit datelor raportate de ministerele sănătăţii către OMS până la 23 septembrie. Din acestea, 3.083 au dus la moartea persoanei infectate. Mai mult de jumătate din infecţii şi decese sunt documentate în Liberia (3.458, respectiv 1.830). Nu mai puţin de 375 de profesionişti din sănătate au dezvoltat febra hemoragică Ebola, iar 211 au murit din cauza infecţiei.
   Senegal rămâne cu un singur caz de infecţie raportat şi toate persoanele care au intrat în contact cu acesta au fost deja monitorizate timp de 21 de zile, fără ca alt caz să fie confirmat. În Nigeria au fost înregistrate 20 de cazuri şi opt decese.

 

Fără batalioane medicale

 

   Reprezentanţii UE se aşteaptă ca actuala criză de Ebola să se prelungească până în 2015. După reacţii critice dure, statele europene s-au angajat să crească ajutorul oferit statelor africane afectate. Experţii UE spun că sunt disponibile suficiente fonduri. „Ceea ce lipseşte este personalul care să lucreze în linia de front în lupta împotriva Ebolei“, spune Phillipe Maughan, din partea instituţiei umanitare a UE, ECHO. Joanne Liu, preşedintele Médecins Sans Frontières (MSF) a ales cuvinte mai drastice pentru a descrie situaţia, într-o audienţă la sediul OMS din Geneva: „Lumea pierde bătălia pentru stoparea Ebolei. Liderii eşuează în înţelegerea ameninţării transnaţionale. (...) Nu există batalioane medicale“. MSF tratează două treimi din totalul pacienţilor cu Ebola spitalizaţi în Africa de Vest, relatează Deutsche Welle.
   O parte din fondurile organizaţiei umanitare vin de la Comisia Europeană, dar nu banii sunt problema, ci absenţa angajaţilor în sănătate pregătiţi pentru a interveni. „MSF trage semnale de alarmă de luni de zile, dar răspunsul a fost prea puţin, prea târziu“, a comentat Joanne Liu la întâlnirea OMS. Maughan admite că răspunsul internaţional a fost lent, dar aminteşte că nu există echipe de urgenţă pregătite să intervină oricând: „Aceste lucruri trebuie organizate, voluntarii trebuie găsiţi, iar în cazul Ebola nu e uşor, pentru că boala este foarte periculoasă.“ Sutele de infecţii înregistrate deja în rândul personalului medical generează teamă care frânează mulţi potenţiali voluntari.

 

Pledoarie în favoarea sprijinului european

 

   44 de experţi în sănătate publică şi medicină de urgenţă semnează o scrisoare deschisă dedicată guvernelor europene. Scrisoarea publicată în The Lancet, la 26 septembrie, le cere autorităţilor naţionale din statele europene să mobilizeze toate resursele disponibile pentru a ajuta Africa de Vest să controleze epidemia, oferind măsuri concrete. Problema centrală, a resurselor umane, ar putea fi rezolvată dacă guvernele ar crea mecanisme care să le permită profesioniştilor în sănătate publică să părăsească temporar sistemul naţional şi să facă voluntariat în statele africane, primind în schimb o indemnizaţie de periculozitate. Autorii scrisorii cer, de asemenea, guvernelor europene să pună la dispoziţia ţărilor africane suport logistic şi tehnic: laboratoare de teren, resurse pentru supravegherea epidemiologică şi microbiologică, echipamente de diagnostic, software pentru comunicaţii mobile, dar şi generatoare electrice, apă potabilă, combustibil. Sprijinul oferit ar trebui să includă achiziţionarea şi distribuirea de echipamente personale de protecţie. Semnatarii scrisorii mai cer guvernelor europene să ofere stimulente suficient de puternice pentru companiile aeriene ca acestea să opereze din nou zborurile spre zonele afectate şi să asigure transportul, civil sau militar, pentru materialele medicale, proviziile de apă şi medicamente, dar şi pentru ca personalul umanitar să poată ajunge în aceste zone. Sprijinul european ar trebui canalizat către organizaţiile care activează deja în zonele afectate de epidemia de Ebola, în special către cele coordonate sau alcătuite în principal din vest-africani, cred autorii scrisorii amintite, care adaugă că răspunsul la această urgenţă internaţională ar trebui să fie un catalizator al legăturii strânse dintre sănătate şi dezvoltare. Epidemia de Ebola are costuri sociale care merg dincolo de efectele asupra sănătăţii, astfel că trebuie luate măsuri pentru ca donaţiile internaţionale să sprijine, nu să înlocuiască economiile şi sistemele sociale locale.

 

Transfuzii de la supravieţuitori

 

   Terapia care foloseşte sângele şi plasma recoltate de la supravieţuitorii infecţiei a fost folosită pentru prima dată în 1976 (anul descoperirii virusului) pentru o pacientă tânără din Republica Democrată Congo. Femeia a fost tratată cu plasmă de la un pacient care se recuperase complet după o infecţie cu virusul Marburg (din familia Ebola). Deşi sângerările s-au ameliorat, pacienta a murit după câteva zile. În timpul epidemiei din Kikwit, din 1995, opt pacienţi au fost trataţi cu transfuzii totale de sânge colectat de la supravieţuitori ai infecţiei din care şapte s-au recuperat. La momentul respectiv, studiul nu a avut niciun grup de control, aşa că nicio concluzie fermă nu a putut fi trasă după folosirea terapiei experimentale.
   În epidemia curentă, aceste terapii au fost folosite la prea puţini pacienţi pentru a permite generarea de concluzii cu privire la eficienţa lor. Într-un caz devenit deja celebru, un doctor american, infectat în Monrovia, a primit o transfuzie de sânge total de la un alt pacient, complet recuperat după ce contractase infecţia tot în Monrovia. Şi el s-a vindecat, dar vindecarea nu poate fi atribuită cu certitudine terapiei experimentale, deoarece primise în paralel şi ZMapp.
  Într-un alt caz, un medic străin infectat în Liberia a fost tratat tot în SUA, primind plasmă de la o persoană convalescentă. Infuzia a fost bine tolerată şi, la sfârşitul lui septembrie, a fost declarat complet în afara pericolului de medicii CDC. Şi în acest caz, pacientul primise în paralel şi TKM-EBV şi îngrijire medicală de susţinere, aşa că e greu de spus ce element al tratamentului a fost decisiv în vindecare.
   Pe măsură ce epidemia ia proporţii din ce în ce mai înfricoşătoare, interesul pentru terapiile „convalescente“ a crescut foarte mult. Implementarea acestei posibilităţi în ţări cu sisteme de sănătate prăbuşite sub povara epidemiei şi cu o lipsă acută de personal medical ridică multe semne de întrebare. Potrivit unui comunicat transmis de OMS, eforturile de utilizare şi evaluare ale acestor terapii pot reprezenta şi o oportunitate de a creşte infrastructura de sănătate publică din aceste ţări, ajutându-le să dezvolte servicii de calitate în hematologie. Servicii care ar fi extrem de utile în combaterea unor afecţiuni grave, frecvent întâlnite şi prost gestionate în aceste zone: malaria, febra dengue, Lassa, febra galbenă, dar şi în tratarea complicaţiilor apărute la naştere şi a rănilor  după accidente grave.
   La începutul acestei săptămâni, OMS a emis un protocol interimar pe tema utilizării terapiilor „convalescente“ cu sânge total sau plasmă recoltate de la pacienţii cu Ebola care s-au recuperat.

 

Mii de doze de vaccin

 

   Mii de doze de vaccinuri experimentale ar trebui să fie disponibile în următoarele luni şi vor fi administrate, în primul rând, personalului medical şi altor oameni aflaţi la mare risc de a contracta virusul fatal. Guvernul canadian a donat deja 800 de flacoane din unul din vaccinuri, cel pe care l-a dezvoltat înainte de a acorda licenţa companiei NewLink Genetics Corp, scrie AP. Compania va produce alte câteva mii de doze în următoarele luni.
   Până la începutul anului 2015, va fi finalizată producţia a 10.000 de doze dintr-un alt vaccin, dezvoltat de National Institutes of Health şi GlaxoSmithKline. Nu ne putem aştepta la o campanie de vaccinare în masă. Cel mai devreme în ianuarie, profesioniştii în sănătate şi persoanele care au intrat în contact cu o persoană infectată vor primi vaccinul, ca parte a unui studiu mai amplu pentru a testa eficienţa sa.
   OMS a organizat, în perioada 29–30 septembrie, o consultare la care au participat 70 de experţi, pentru a evalua stadiul procesului de testare şi în final de aprobare a două vaccinuri candidate contra Ebola. Acestea sunt în cantităţi suficiente pentru a fi disponibile în studii clinice de fază 1. Este vorba despre cAd3-ZEBOV, dezvoltat de GSK în colaborare cu US  National Institute of Allergy and Infectious Diseases, ce utilizează ca vector un adenovirus care infectează cimpanzeii, în care s-a introdus o genă a virusului Ebola, şi despre rVSV-ZEBOV, dezvoltat de Agenţia de Sănătate Publică a Canadei, care are la bază virusul stomatitei veziculare atenuat, cu o genă înlocuită cu alta,  de la virusul Ebola.

 

Simulare de evacuare în Italia

 

   Italienii au făcut, la 24 septembrie, un exerciţiu de evacuare în cazul transportului unui pacient cu Ebola dintr-un avion într-o ambulanţă şi, apoi, în zona de izolare a unui spital. A fost o simulare a procedurii la care s-ar apela dacă un pacient cu Ebola ar trebui adus în Italia, simulare menită să ofere o experienţă esenţială reprezentanţilor armatei italiene, ai Crucii Roşii şi ai serviciilor de sănătate, în special celor care lucrează în operaţiunile de salvare pe mare pentru miile de imigranţi care sosesc aici zilnic din Africa, pe vasele de contrabandă.
   Autorităţile italiene şi experţii în sănătate afirmă că riscul răspândirii virusului în Europa este foarte mic şi se aşteaptă ca primul caz de Ebola transportat pe teritoriul italian să fie al unui medic sau misionar italian care contractează infecţia îngrijind pacienţi în Liberia, Sierra Leone sau Guineea. Totuşi, autorităţile de sănătate din Italia vor să fie pregătite să intervină eficient.
   Italia s-a angajat să construiască un centru de tratament de 90 de paturi în Sierra Leone, să trimită în zonă experţi în sănătate publică şi să doneze 1,5 milioane de euro pentru achiziţia de echipamente şi medicamente de către OMS. Italia deţine unităţi de carantină construite de un inginer britanic, în care medicii pot stabiliza pacienţii în timpul zborurilor pe distanţe mari. Aceste ambulanţe speciale de transport aerian au fost achiziţionate din 2005 şi folosite de 11 ori, pentru a evacua italieni suferind de febra dengue în Congo sau de febră hemoragică în Nepal. Ministerul Apărării organizează semestrial cursuri de pregătire, dar a realizat o sesiune suplimentară în septembrie la cererea ministrului sănătăţii, din cauza ameninţării de Ebola.

 

1,2 milioane în carantină

 

   La 25 septembrie, Sierra Leone a anunţat o carantină de urgenţă impusă în trei districte şi în 12 teritorii tribale. Carantina afectează 1,2 milioane de oameni, fiind cea mai mare măsură de izolare luată în Africa de Vest în epidemia de Ebola, potrivit AFP.

 

Încă trei sute din Cuba

 

   Cuba a anunţat, săptămâna trecută, că va mai trimite încă 300 de medici şi asistente în Sierra Leone, Guineea şi Liberia pentru a lucra în combaterea epidemiei de Ebola, numărul total al voluntarilor cubanezi din rândul personalului medical ajungând astfel la 461. Înainte de plecarea lor spre statele africane, medicii şi asistentele din Cuba au primit un training intensiv, lucrând într-un spital de campanie improvizat care să simuleze condiţiile pe care le vor întâlni în regiune.
   Recent, guvernul american a detaşat 3.000 de cadre militare în Liberia, unde vor construi facilităţi şi vor pregăti echipe pentru a ajuta la tratamentul pacienţilor infectaţi. Li se vor alătura peste 2.000 de membri ai armatei germane, care s-au oferit voluntari la apelul ministrului apărării din Germania.

 

Costurile epidemiei

 

   Epidemia este şi un şoc economic pentru unele dintre cele mai vulnerabile economii ale Africii. Liberia, Sierra Leone şi Guineea sunt în faţa unor facturi uriaşe în încercările de a opri virusul, explică CNN.
   Înainte de începutul epidemiei, economiile celor trei state erau în plin avânt. În special despre Sierra Leone se credea că are un mare potenţial de creştere. Previziunile FMI înainte de epidemie spuneau că ţara va creşte cu până la 14% în 2014. Economia Liberiei crescuse cu aproximativ 10% din 2005, în vreme ce Guineea fusese lăudată de FMI pentru reformele sale economice şi politice. În prezent, Banca Mondială estimează că epidemia va costa Sierra Leone 163 de milioane de dolari, echivalentul a 3,3% din PIB-ul său din acest an. Dacă epidemia continuă să se răspândească, Sierra Leone ar putea pierde 8,8% din PIB-ul său în 2015. Pentru Liberia, cele mai pesimiste estimări prevăd costuri de 229 de milioane de dolari (11,7% din PIB), iar pentru Guineea 142 de milioane de dolari (2,3% din PIB).
   Banca Mondială estimează că va fi nevoie de un miliard de dolari pentru a opri epidemia şi a evita dezastrele economice pe termen lung.

 

Încă o epidemie

 

   Republica Democrată Congo se află la cea de-a şaptea epidemie de Ebola, separată de cea care se petrece în paralel în Africa de Vest. Primul caz din Congo a fost notificat OMS la 24 august şi focarul de infecţie a fost localizat iniţial în ţinutul izolat Jeera din Provincia Ecuatorială, la 1.200 de kilometri de capitala ţării, Kinshasa. La acest moment, epidemia este concentrată în districtul Boende din provincia ecuatorială.
   Epidemia a început în mod tradiţional, cu carne de vânat infectată, şi iniţial a fost mică: 24 de cazuri suspecte, 13 decese, în principal în rândul personalului medical implicat în managementul cazului index, o tânără femeie însărcinată, căsătorită cu un vânător. Ea s-a îmbolnăvit la 26 iulie şi a murit la 11 august.
   Anunţul primelor cazuri a generat temeri cu privire la răspândirea virusului din vestul spre centrul Africii. La 2 septembrie, OMS a precizat că aceste temeri nu sunt fondate, deoarece secvenţierea genomică a virusului arătase că virusul din districtul Boende nu era derivat din varianta de virus care circulă în Africa de Vest. În schimb, virusul din Congo avea 99% din structura genetică a virusului din epidemia de Ebola din Kikwit (Congo) din 1995.

 

Obstacole în intervenţie

 

   La 26 septembrie, epidemia din Congo ajunsese la peste 70 de cazuri (30 confirmate, 26 probabile, 14 suspecte) şi 40 de decese. Monitorizarea de 21 zile a fost completată pentru 628 de contacte (din 939). Unul dintre cele mai mari obstacole în documentarea şi blocarea epidemiei este caracterul izolat al zonei afectate. A ajutat, în schimb, angajamentul arătat de autorităţile naţionale, de la preşedinte la ministrul sănătăţii. La începutul epidemiei, ministrul sănătăţii a parcurs traseul dificil din capitală spre districtul Boende pentru a realiza o investigaţie la prima mână. Singurele mijloace de comunicare sunt telefoanele prin satelit, drumurile asfaltate rare, iar opţiunile de transport pentru detectarea cazurilor şi identificarea contacţilor persoanelor infectate sunt canoe şi motociclete oferite de OMS, biciclete şi câteva vehicule pe patru roţi.
   Cazurile de infecţie apar în zone des împădurite, în care locuiesc aproximativ 54.000 de persoane. Aici, vremea este extrem de călduroasă şi umedă, cu ploi frecvente. Pentru a ajunge la resurse de apă potabilă, oamenii trebuie să străbată un drum de 12 km printr-o pădure fără drumuri construite. Facilităţile de cazare pentru echipa tehnică se rezumă la posibilitatea de a campa.
   Echipa iniţială de răspuns, sprijinită de OMS, a inclus zece epidemiologi, doi specialişti în logistică, mai mulţi clinicieni din partea MSF şi patru psihologi. ONU le-a oferit un elicopter special pentru intervenţie, dar înainte de a-l folosi a fost nevoie de timp pentru defrişări, ca să se facă loc pentru o pistă de aterizare. Echipa World Food Programme se află pe teren, îmbunătăţind rapid situaţia apei şi a alimentelor din zona izolată. Cu ajutorul unui specialist IT din partea OMS, a fost îmbunătăţit sistemul de comunicaţii. Chiar şi un cameraman OMS, aflat în zonă pentru a înregistra imagini, a ajutat la construirea primului centru de tratament cu 12 paturi. A fost amenajat un laborator mobil funcţional.
   Momentan, numărul de cazuri şi decese creşte într-un ritm similar cu al celorlalte şase epidemii cu virusul Ebola înregistrate în trecut în Congo. Nicio prognoză asupra evoluţiei nu poate fi realizată în acest punct.

 

Misiune ONU

 

   În Accra, capitala Ghanei, la 29 septembrie a fost instituit cartierul general al Misiunii ONU pentru răspuns de urgenţă la epidemia de Ebola (United Nations Mission for Ebola Emergency Response – UNMEER), condusă de Anthony Banbury, reprezentant special al secretarului general ONU. Scopul misiunii, ce reuneşte guverne şi parteneri internaţionali, este de a lucra cu comunitatea internaţională şi de a sprijini autorităţile naţionale din Guineea, Liberia şi Sierra Leone – ţări în capitalele cărora va avea filiale –  pentru a stopa extinderea epidemiei. Şeful misiunii ONU va vizita ţările afectate pentru a vedea unde sunt cele mai mari necesităţi şi pentru a discuta priorităţile de acţiune cu guvernele şi alţi parteneri.
   CDC a confirmat la 30 septembrie, prin teste de laborator, primul caz de Ebola diagnosticat în SUA, la  o persoană care a călătorit din Africa de Vest la Dallas.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.