Aflat
la Madrid, am fost găzduit la o pensiune situată peste drum de biserica în care
este înmormântat renumitul scriitor renascentist Lope de Vega (1562–1635), care
a susţinut, printre altele, şi lecţii-dezbateri la Universitatea Complutense.
În cei 720 de ani de existenţă, lăcaşul academic a avut o pleiadă de profesori
iluştri, printre care şi contemporani ca Santiago Ramón y Cajal (1852–1934),
laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie sau medicină, ori filosoful José
Ortega y Gasset (1883–1955). În fiecare dimineaţă, coboram panta lină a
bulevardului, coteam spre stânga, printre buchiniştii înşiraţi lângă Parcul
Retiro şi păşeam pe bulevardul larg şi înmiresmat Paseo del Prado, pe care se
află Muzeul Prado, Muzeul Regina Sofia şi Muzeul Thyssen-Bornemisza: o sărbătoare
pentru ochi şi suflet, cu picturi de o valoare inestimabilă, de la fantasticul
Hieronymus Bosch şi excepţionalul Velázquez, până la cutremurătoarea „Guernica“
a lui Picasso. În continuare, Paseo del Recoletos mă ducea până la Plaza de
Colón, al cărei pivot este statuia lui Cristofor Columb, având pe o latură
Biblioteca Naţională şi Centrul cultural al oraşului, iar pe cealaltă – Muzeul
Figurilor de Ceară.
Biblioteca
Naţională a luat fiinţă în 1711, când P. Robinet, confesorul regelui Felipe al
V-lea, i-a prezentat acestuia un proiect de organizare a bibliotecii publice.
Un an mai târziu, biblioteca, cu o suprafaţă funcţională de 45.000 mp şi cu un
portofoliu de 8.000 de volume, a fost inaugurată, iar în 1716 a primit dreptul
de depozit legal. Mi-au atras atenţia secţii, precum: Miscelánea Cervantina, cu 40.000 de cărţi şi studii privind viaţa şi
opera lui Cervantes; Africa, cu
periodice, cărţi şi fotografii despre acest continent; Musica (fonoteca, peste 100.000 de partituri – librete de zarzuela,
manuscrise din secolele IX–XVIII ş.a.), cărţi, reviste; Incunabule şi carte rară
(am răsfoit Apocalypsis cum figuris
de Albrecht Dürer, din anul 1498); Manuscrise (Leonardo da Vinci, Corneille ş.a.).
şi – garder pour la bonne bouche –
secţia de Arte frumoase şi stampe, care are zeci de mii de albume, lucrări de
istoria artei etc.
Coborând
de la Centro Cultural din faţa Bibliotecii, în pasaj, ajungi pe o scară rulantă
în patioul unui bloc înconjurat de secţiile Muzeului de Ceară. Tot aici sunt şi
sala de proiectare, atelierele de modelare a figurilor. Muzeul este mai „tânăr“
decât parizianul Grévin, înfiinţat în 1882, sau londonezul Madame Tussauds,
lansat în 1835. Muzeul madrilen a fost inaugurat în 1972 şi are expuse sute de
figuri de ceară în mărime naturală, accentul fiind pus pe istoria şi cultura naţională.
Astfel, în secţia şefilor de stat şi a conducătorilor militari se află, printre
alţii, Caesar (100–44 î.Hr.), fost pretor în Spania înainte de triumvirat, împăraţii
romani Traian (98–117), Hadrian (117–138) şi Teodosiu (279–395), născuţi în
Spania, regii vizigoţi ai Spaniei secolelor V–VIII, urmaţi de califii şi regii
arabi, regii catolici Ferdinand şi Isabella, regii spanioli din dinastiile
Habsburg, Savoia şi Bourbon şi preşedinţii republicii. Secţia tematică cuprinde
grupaje de pictori (de la El Greco şi Goya la cei moderni), scriitori (de la
Calderón de la Barca la Garcia Lorca), toreadori şi admiratori ai acestora
(Hemingway, Orson Welles, Yul Brynner, Richard Burton ş.a.), oameni de ştiinţă,
navigatori, conchistadori, sportivi, actori etc. Muzeul are un excelent
caracter didactic.
Pentru
educaţie însă, Madridul are Universitatea Complutense. Aceasta a luat naştere
în mai 1293, când Sancho IV al Castiliei a înfiinţat Estudio de Escuelas
Generales de Alcalá. Numele actual l-a primit două secole mai târziu, când, în
1499, cardinalul Cisneros a creat la Complutum universitatea cu rădăcinile
bicentenare. Documentele din 1509 atestă cinci facultăţi: Medicină, Arte şi
Filosofie, Litere, Teologie, Drept canonic. În 1836, universitatea a fost mutată
la Madrid.
Oraşul
universitar – Campus Moncloa, un organism integrat de educaţie, ştiinţă şi
cultură, se întinde pe o suprafaţă de 460 ha, în nord-vestul Madridului. Gazdă
primitoare şi ghid mi-a fost prof. dr. R. Arias, care mi-a spus că în acest
campus nu sunt numai facultăţi, ci şi 38 de institute universitare de
cercetare. Am aflat şi numele câtorva din personalităţile care au primit aici
titlul de doctor honoris causa:
Albert Einstein, Alexander 
Fleming, Ernst Jünger, Umberto Eco... Am vizitat cu
interes câteva muzee ale universităţii: Anatomie, Anatomie comparată,
Antropologie juridică, Farmacie, Odontologie, Pedagogie, Istorie veterinară,
Histologie, Entomologie, Herbarium, Paleontologie, Numismatică, Artă.
Universitatea
este condusă de Adunarea universitară, cu un preşedinte (cancelar), manager,
secretar general şi membri reprezentanţi ai sectoarelor; Comitetul de guvernare
se ocupă de strategie, programe, probleme financiare; Comitetul social
supervizează activitatea financiară şi este responsabilul relaţiilor cu
societatea. În institutele universitare de cercetare lucrează 10.000 de oameni
de ştiinţă, iar campusul asigură 10% din producţia ştiinţifică a Spaniei.
Cercetarea se axează pe cinci grupe de teme majore: medicină inovatoare,
industrie agroalimentară şi sănătate, energii regenerabile, moştenire,
materiale ale viitorului. Există şi un oficiu de transfer al rezultatelor
cercetării, ca interfaţă între universitate şi oamenii de afaceri. Recent,
Universitatea Complutense şi Universitatea Autonomă din Madrid au luat iniţiativa
creării unui parc al ştiinţei.
La despărţire,
am primit xerocopia cărţii despre guşa endemică, scrisă de medicul Gregorio
Marañón (1887–1960), fost profesor la Complutense, a cărui statuie am văzut-o
în Toledo. 
