În urmă cu o săptămână, la hotelul Intercontinental din Bucureşti, s-a desfăşurat, în premieră pentru ţara noastră, Conferinţa Federaţiei Europene a Academiilor de Medicină, organizatorul local fiind Academia de Ştiinţe Medicale (AŞM). Cu acest prilej, dl acad. Laurenţiu M. Popescu, preşedintele AŞM, a fost ales în conducerea FEAM. În următorii doi ani, dsa va îndeplini funcţia de vicepreşedinte, urmând să preia postul de preşedinte pentru perioada 2012–2014, alţi doi ani după aceea făcând în continuare parte din boardul FEAM, ca fost preşedinte. (...)
"> Reţeta Succesului - Viața Medicală
Newsflash
Știri

Reţeta Succesului

de Dr. Aurel F. MARIN - apr. 2 2010
Reţeta Succesului

   În urmă cu o săptămână, la hotelul Intercontinental din Bucureşti, s-a desfăşurat, în premieră pentru ţara noastră, Conferinţa Federaţiei Europene a Academiilor de Medicină, organizatorul local fiind Academia de Ştiinţe Medicale (AŞM). Cu acest prilej, dl acad. Laurenţiu M. Popescu, preşedintele AŞM, a fost ales în conducerea FEAM. În următorii doi ani, dsa va îndeplini funcţia de vicepreşedinte, urmând să preia postul de preşedinte pentru perioada 2012–2014, alţi doi ani după aceea făcând în continuare parte din boardul FEAM, ca fost preşedinte. (...)

   Despre importantul eveniment de la Bucureşti, la care au fost prezente personalităţi de mare valoare de peste hotare şi din ţară, publicăm, la pag. 2, în exclusivitate pentru „Viaţa medicală“, un amplu material cu declaraţii ale unora din numele de elită participante la Conferinţa FEAM 2010.
   În cele ce urmează, vă oferim un interviu cu dl acad. Laurenţiu M. Popescu, vicepreşedinte FEAM, preşedintele AŞM, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Medicale a Academiei Române, editorul Journal of Cell and Molecular Medicine.
   – O conferinţă a Federaţiei Europene a Academiilor de Medicină (FEAM), la Bucureşti. Lucrurile au venit cumva pe neaşteptate. Cum s-a întâmplat?
   – Au venit pe neaşteptate pentru unii. Pentru alţii – e drept, o minoritate – au venit aşteptate de mult. Confirmarea efectivă am primit-o anul trecut, în septembrie. A fost cumva neaşteptată şi din punctul de vedere al FEAM şi al oficialităţilor medicale româneşti, pentru că, îndeobşte, în România se practică organizarea de congrese de specialitate şi nu reuniuni in toto, care să reprezinte o ramură. De această dată este vorba de Medicină. Sună însă consonant cu vechea formulă Şcoala românească de Medicină şi înseamnă, în acelaşi timp, recunoaşterea unor eforturi făcute de AŞM, în ultimii ani, de a fi o voce auzită, ascultată, agreată, în cadrul FEAM.
   – Este totuşi remarcabil că la numai doi ani de la primirea AŞM în FEAM, Conferinţa se organizează la Bucureşti.
   – Aş spune că noi am făcut demonstraţia unei anumite valori, în primul rând intelectuale. Pentru că viaţa academică, atât cât există, înseamnă o combinaţie de tradiţie cu tot ce este mai nou. Cel puţin în varianta AŞM, cred cu tărie că această combinaţie este „reţeta succesului“. Mi-aş permite să remarc că AŞM este cea mai veche academie „de ramură“ şi totodată singura care nu a fost politizată.
   – Programul Conferinţei a inclus, pe lângă întrunirea boardului FEAM şi o discuţie pe tema trialurilor clinice, în prima zi, o sesiune de Cardiologie translaţională şi, respectiv, una de Bioetică şi sănătate publică, în celelalte două zile. Cum aţi stabilit programul?
   – Tradiţia FEAM este ca reuniunile să nu implice un număr foarte mare de oameni, participarea făcându-se strict pe bază de invitaţie, un fel de club select. Seamănă puţin cu Conferinţele Gordon. De regulă, cele două zile deschise dezbaterilor sunt organizate astfel: prima este dedicată unei teme de strictă specialitate medicală, eventual de specializare medicală de vârf, în vreme ce a doua vizează probleme de coloratură generală, socială, dar nu politică. La Bucureşti, a fost vorba de Cardiologie translaţională şi, respectiv, probleme de Bioetică şi sănătate publică. FEAM este principalul sfătuitor, în politici de sănătate şi medicale, al Uniunii Europene. De aceea şi are sediul oficial la Bruxelles. Dacă 15 ţări europene sunt de acord ca reuniunea să fie organizată la Bucureşti, să se discute aici despre trialurile clinice – discuţii care pot foarte bine să se transforme, în câteva săptămâni, în „Regulile de la Bucureşti“ – înseamnă că se întâmplă ceva în lumea medicală, intelectuală românească. Fără a exagera, trebuie să vă spun că în ziua dedicată Cardiologiei translaţionale, în care îmi arog meritele că am vrut să facem vizibilă Federaţia în întreaga lume – am şi spus, la o şedinţă a boardului, că e nevoie de aer proaspăt –, am invitat reprezentanţi din China, SUA şi Israel. Este pentru prima dată, la o reuniune FEAM, când există reprezentanţi din afara Europei. Au fost nouă ore de prezentări şi discuţii la care au fost invitaţi cei mai calificaţi oameni, promotori ai noului, care se cunosc şi se ajută între ei, care învaţă unul de la altul şi care au înţeles că numai prin colaborare se poate progresa. Să vă dau un exemplu un pic insolit: au fost două grupuri, unul de la Roma şi unul de la Florenţa, care au prezentat rezultate oarecum contradictorii. Mi-am permis să iau cuvântul şi să spun că mi se pare normal, pentru că Michelangelo era florentin, dar a pictat Capela Sixtină la Roma. E greu de spus dacă e mai importantă Capela Sixtină decât David, sau altă operă de-a sa de la Florenţa. Probabil că, în realitate, întreaga operă a lui Michelangelo, deci congruenţa dintre cele două grupuri, va însemna mai mult decât neglijarea reciprocă...
  – În cadrul întâlnirii boardului FEAM, aţi fost ales vicepreşedinte, pentru ca în 2012 să deveniţi preşedintele FEAM timp de doi ani, urmaţi de alţi doi ani ca fost preşedinte...
   – Mi se pare foarte inteligentă, în sens practic, formula de conducere a acestei Federaţii: un preşedinte, un vicepreşedinte şi un fost preşedinte. Acestea sunt cele trei voci care sunt ascultate. Din experienţa personală în administraţie – spre exemplu, 12 ani rector al UMF „Carol Davila“ – pot să vă spun că într-o grupare în care există mai mult de cinci oameni nu se poate lua o decizie cu care să fie toţi de acord şi atunci cineva trebuie să-şi impună un punct de vedere... Şapte, 11 ş.a.m.d. – asta nu duce decât la... confruntări ulterioare la televiziune!
  – Cum se va repercuta asupra cercetării din România alegerea dv. în conducerea FEAM?
   – Este riscant să încerci să prevezi imprevizibilul. Dar presupunem că în niciun caz negativ. Chiar şi în aceste zile, s-au stabilit contacte directe între cercetători, am văzut înfiripându-se relaţii ad-hoc.
  – Vorbind de cercetare... Dintr-un interviu pe care mi l-aţi acordat acum câţiva ani, pentru „Viaţa medicală“, am reţinut că deşi AŞM trebuia să coordoneze cercetarea din domeniul medical la nivel naţional, de mulţi cercetători nu aveaţi ştiinţă... S-a schimbat ceva de atunci?
   – Puterea nu se dă, puterea se ia! Şi cum nimeni nu e dispus să dea puterea AŞM, singura soluţie pentru Academia de Ştiinţe Medicale este să îşi autoproclame puterea. Prin fapte! Ceea ce şi face. A făcut. Nu am avut niciun fel de sprijin de la vreo autoritate românească.
  – V-a lipsit acest sprijin? Vi l-aţi dorit?
   – Mi l-aş fi dorit, nimeni nu poate spune că nu şi-l doreşte. Nu l-am avut? Ne-am descurcat. Există întotdeauna, conform unui limbaj de lemn, „căi şi mijloace“...
  – Ce proiecte aveţi în vedere pentru viitor, realizabile acum şi prin intermediul FEAM?
   – Câteva din acestea sunt proiecte internaţionalizate, cu Olanda, Belgia, Italia, Germania, care aproape funcţionează, aş zice. Probabil că şi cu Franţa. Dar mai ales, o chestiune de avangardă, uşor surprinzătoare pentru marea majoritate a publicului românesc, relaţia nemijlocită cu China, pe principiul win–win. Deja avem nişte proiecte în comun, care urmează să fie aprobate – financiar – de chinezi. Există o bază legală în România, întâmplător România beneficiază de o conjunctură foarte favorabilă în relaţiile cu China. Eu, personal, beneficiez de o conjunctură şi mai favorabilă, pentru că am întredeschis uşa lui Journal of Cell and Molecular Medicine către ştiinţa medicală chineză. Lucru care a fost extrem de apreciat în cursul unei vizite pe care am întreprins-o, anul trecut, la Beijing şi Shanghai, fără niciun sprijin din partea autorităţilor române. Aş îndrăzni chiar să spun că E.S. ambasadorul Republicii Chineze la Bucureşti a fost prezent la deschiderea sesiunii de Cardiologie translaţională, în vreme ce, informat şi pe cale oficială, prin MAE, domnul ambasador – presupun că e domn, nu-l cunosc! – al României în China, ca şi consulul de la Shanghai nu şi-au manifestat niciun interes în legătură cu o astfel de vizită... Fructele cresc şi în pomii sălbatici, neîngrijiţi!
   – Journal of Cell and Molecular Medicine este ca şi copilul dv. Aţi creat şi ridicat acest jurnal la un renume internaţional cert. Ce urmează?
   – În momentul de faţă am trei copii la care ţin. Doi sunt maturi, băiatul – la Massachusetts Institute of Technology, fata – profesoară de istorie, la Paris, şi am un băieţel de 6 ani. Mai am şi un JCMM de 10 ani... Sunt şi autorul moral (şi faptic) al unui tip special de celule, descoperite în mai multe organe, în mod particular în inimă, câţiva ani denumite „celule Popescu“. Într-o seară – eram la Opera din Viena – m-am gândit că lumea suportă greu numele „Popescu“... Şi cum celulele respective au multe prelungiri, le-am spus telocite. „Telos“, la Aristotel şi în filozofia greacă, înseamnă atingerea unui scop, să faci ceva la distanţă. Nu înseamnă pur şi simplu „la distanţă“. Este de sperat, există o notă de optimism, în momentul de faţă, că, măcar în Cardiologia translaţională sau în prezumtivul viitor tratament mai eficient al infarctului miocardic, stimularea acestor telocite să fie în beneficiul bolnavului.
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe