Laudatio rostit de prof. dr. Marius Bojiţă punctează
cele mai relevante momente din activitatea sa de scriitor (romancier, publicist,
memorialist, eseist, scenarist) şi de diplomat (director al Fundaţiei Culturale
Române, devenită ulterior Institutul Cultural Român). Augustin Buzura a fost
student al Institutului de Medicină şi Farmacie Cluj (1958–1964), Facultatea
de medicină generală. Este şi perioada în care îşi face debutul literar, cu
povestirea „Pământ“ (25 februarie 1960, în revista „Tribuna“). Debutul editorial
are loc trei ani mai târziu, în 1963, cu volumul de povestiri şi nuvele „Capul
bunei speranţe“, prefaţat de criticul şi istoricul literar Mircea Zaciu.
Absolvent al
studiilor medicale cu lucrarea „Shakespeare în psihiatrie“, Augustin Buzura
se angajează la „Tribuna“. Astfel, drumul spre literatură i s-a deschis,
scriitorul confirmând cu fiecare titlu nou apărut. A publicat de-a lungul
timpului volume care l-au impus între prozatorii renumiţi ai epocii postbelice,
unele au fost retrase din librăriile marilor oraşe, altele chiar au fost
traduse în mai multe limbi (engleză, germană, maghiară, chineză)
Trebuie amintit în
acest context anul 1987 când, alături de Günther Grass, Václav Havel, Steve
Austin, Danilo Kiö, Luigi Nono, a înfiinţat Fundaţia Culturală Europeană la
Amsterdam, cu scopul „permeabilizării frontierelor“, stimulării liberei circulaţii
a oamenilor şi ideilor, difuzarea culturii române în cele mai diverse spaţii
spirituale.
Devine membru titular
al Academiei Române în 1992, primeşte titlul de doctor honoris causa al Universităţii „Lucian Blaga“ Sibiu în 1997.
În anul 2000, este distins cu Ordinul Naţional „Rio Branco“ al Braziliei, în
2001 devine membru al Academiei Latinităţii cu sediul la Rio de Janeiro, în
2010 i se mai acordă două titluri de doctor
honoris causa: unul de la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş“, Arad şi
altul de la Universitatea de Nord, Baia Mare.
