Definiţia șocului cardiogen este de insuficienţă circulatorie acută severă indusă de o disfuncţie cardiacă majoră, care determină reducerea semnificativă a debitului cardiac în prezenţa unui volum intravascular normal. Cauza cea mai frecventă a șocului cardiogen este infarctul miocardic acut cu supradenivelare de segment ST (STEMI). Tabloul clinic stabilește de cele mai multe ori diagnosticul pozitiv, iar investigaţiile paraclinice sunt foarte utile pentru precizarea etiologiei și a dezechilibrelor hemodinamice.

        Evaluarea precoce a prognosticului este importantă pentru stabilirea strategiei terapeutice optime. Un studiu recent a investigat rolul prognostic al valorilor lactatului arterial, măsurate la momentul iniţial (L1) și la opt ore (L2), comparativ cu clearance-ul lactatului (CL). S-a observat că valoarea lactatului documentată la opt ore ar putea ajuta la identificarea pacienţilor cu o formă severă de șoc cardiogen, aceștia putând beneficia de escaladarea timpurie a terapiei.

        Acest studiu reprezintă o subanaliză prospectivă a studiului randomizat IABP-SHOCK II (Intraaortic Balloon Pump in Cardiogenic Shock II) și a registrului corespunzător. Șocul cardiogen a fost caracterizat prin hipotensiune arterială sistemică, congestie pulmonară și semne de hipoperfuzie tisulară. Dintre cei 783 de pacienţi incluși în studiul IABP-SHOCK II și în registrul său corespunzător, pentru 671 de pacienţi (85,7%) au fost documentate și disponibile valorile lactatului arterial la momentul iniţial și la opt ore. Cinci pacienţi nu au putut fi urmăriţi, astfel încât cohorta de studiu a cuprins 666 de pacienţi. Din această cohortă, 410 (61,6%) pacienţi erau în viaţă după 30 de zile. Intervalul real de timp între măsurători a fost în medie de 7,8 ore (7,0–8,3 ore).

Noi perspective pentru tratament

        Valorile lactatului arterial au fost semnificativ diferite în grupul pacienţilor care au supravieţuit (L1: 3,2 mmol/l, L2: 1,7 mmol/l, CL: 1,4%/h) comparativ cu grupul celor care nu au supravieţuit (L1: 5,8 mmol/l, L2: 5,1 mmol/l, CL: -0,4%/h). Valorile cut-off utilizate pentru stabilirea prog­nosticului pe termen scurt (30 zile) au fost următoarele: lactatul arterial obiectivat la momentul iniţial ≥5 mmol/l, lactatul arterial obiectivat la opt ore ≥3,1 mmol/l, iar pentru clearance-ul lactatului ≥ -3,45%/h. De asemenea, s-a observat o asociere între nivelul crescut peste limitele menţionate anterior și necesitatea suportului hemodinamic farmacologic. Pornind de la aceste date, studiile viitoare vor schimba practica clinică curentă, pentru a optimiza managementul terapeutic al pacienţilor cu șoc cardiogen.