Prima dată, Ziua Internațională a Moașelor („International Midwives’ Day”) a fost sărbătorită la 5 mai 1991 și de atunci a fost marcată în peste 50 de țări din lume.

În fiecare, Consiliul Internațional al Moașelor lansează o temă de campanie pentru această zi. Obiectivele principale ale acestei zile, arată Carmen Mazilu, sunt de a celebra și motiva moașele să își continue activitatea și responsabilitatea și, totodată, să aducă în atenția decidenților politici această profesie:

„Având în vedere că anul 2020 este numit Anul Asistenților Medicali și al Moașelor, dar având în vedere situația creată de pandemia de COVID-19 la nivel mondial, cu atât mai importantă este ziua de 5 mai. De ce? Pentru a aduce încă o dată în atenția tuturor rolul moașelor și rolul acestora în sistemul de sănătate din România”.

În contextul zilei de 5 mai, președinta OAGMAMR – filiala București a arătat care este definiția profesiei de moașă în cadrul unei transmisiuni live în mediul online:

„Aș defini moașa ca fiind profesionista care combină cunoștințele științifice cu știința îngrijirii fizice și emoționale a femeii, cât și a copilului nou-născut, utilizând și îmbinând competențele de inteligență emoțională și gândire creativă în cadrul uneia dintre cele mai vechi profesii cunoscute în lume”.

Provocările actuale

Doina Carmen Mazilu a prezentat câteva exemple din istoria acestei profesii care au condus la câteva consecințe care au afectat, în timp, profesia de moașă în România: „Înființarea liceului sanitar, în 1974, a condus la dispariția formelor de școlarizare specifice moașelor. Nici la reînființare, în 1990, aceste școli nu au reluat instruirea moașelor. Iată că istoria este importantă”.

Potrivit acesteia, în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București, a fost înființată printr-o Hotărâre de Guvern (nr. 916/2005) Facultatea de Moașe și asistență Medicală, iar exemplul acestei instituții a fost urmat de toate universitățile de medicină din țară, care au înființat fie facultăți, fie doar programe de instruire și pregătire în domeniu.

„Cu toate acestea, în prezent, avem în România doar 2.370 de profesioniști care practică sub titlul de moașă, dintre care moașe cu studii universitare sunt doar 577. În București, avem în activitate 314 moașe, din care 178 sunt moașe licențiate. La Facultatea de Moașe și Asistență Medicală din București, în anul școlar 2019-2020 nu a fost organizată nici măcar o grupă de moașe, iar situația este asemănătoare în toate universitățile de medicină din țară”, a detaliat președinta OAGMAMR – filiala București.

Aceasta a ținut să precizeze că statisticile arată că România este, din păcate, „lider” în Uniunea Europeană la numărul de decese al bebelușilor, mai ales că țara noastră înregistrează o mortalitate infantilă dublă față de rata raportată la nivel european. Și în ceea ce privește mortalitatea femeilor la naștere, țara noastră nu stă tocmai bine, iar președinta OAGMAMR – filiala București a tras un semnal de alarmă:

„Faptul că multe femei tinere mor în fiecare an din cauza complicațiilor ce apar în timpul sarcinii și în timpul nașterii încă șochează. Totuși, majoritatea acestor decese ar putea fi evitate dacă s-ar lua măsuri preventive”.

Ea a amintit și de faptul că în țara noastră, multe femei devin mame la vârste fragede, că nu stăm bine în statistici nici la capitolul mortalității nou-născuților, însă în opinia acesteia, moașele pot face cu adevărat diferența.

„Pot, oare, moașele să facă diferența? Tot statisticile internaționale din domeniu ne spun că da. Moașele joacă un rol esențial în prevenție, educație și îngrijirile de sănătate. Sunt importante pentru reducerea morbidității și mortalității materne și neonatale, pot îmbunătăți rezultatul de sănătate sexuală și reproductivă, protejează dreptul femeilor la îngrijiri de calitate pe tot parcursul nașterii. Ele pot avea rol de lider în comunități pentru protejarea femeilor din mediile defavorizate (...). Ele lucrează cu femei pentru femei”, a conchis Doina Carmen Mazilu.