Newsflash
Știri

Sărmana oaie Dolly (3)

de Prof. dr. Valeriu RUSU - ian. 23 2013
Sărmana oaie Dolly (3)
   Destui cercetători sau analişti consideră că, efectuată îndeosebi in vitro, clonarea oferă o serie de avantaje, permiţând producerea – la un preţ de cost redus – de mari cantităţi de animale sau plante delocalizate. De asemenea, deschide posibilitatea obţinerii unor plante ameninţate cu extincţia, iar în cercetare dă posibilitatea lucrului pe specimene identice, eliminându-se astfel zgomotul de fond.
   Nu pot să ignor „zgomotul de fond“, concept fundamental, elaborat de Claude E. Shannon, fondatorul teoriei matematice a comunicării (A Mathematical Theory of Communication, în Bell System Technical Journal, vol.27, July and Oct. 1948, pp. 379-423 and 623-6, textul integral fiind accesabil pe net). Shannon a demonstrat că, pe măsură ce intensitatea unui semnal (purtător de informaţie) se apropie de zgomotul de fond, cantitatea de informaţie pe care acesta o poate transporta descreşte şi devine mai dificil de detectat. Ulterior, numeroase studii şi experimente au probat disoluţia semnalelor în zgomotul de fond. Evit vreo referire aprofundată la „zgomotul de fond al fiecărei existenţe individuale“ (subiect în care şi-au probat măiestria mari scriitori). Mă limitez la un exemplu simplu: când telefonăm, un pic de zgomot de fond e dezirabil, conversaţia e mai vie. Evoluţia fulminantă a telefoanelor mobile actuale oferă surprize inimaginabile. Dar acesta e alt subiect.
   N-am încheiat, iar ceea ce urmează e chiar important: zgomotul de fond reprezintă cauza principală a artefactelor. Artefact (1905, engl. artefact, artifact, din lat. ars, artismeserie; factumfapt, făcut, de la facerea face). Dacă ne referim la experimentele din biologie şi medicină sau la diversele înregistrări din practica medicală, artefact are mai multe sensuri: • modificare prezentă într-un preparat microscopic (inclusiv de microscopie electronică), neîntâlnită în mod normal, dar rezultată în cursul experimentării, datorită unor alterări in­duse de unele componente ale tehnicilor de lucru • struc­tură sau particularitate absentă în mod natural, care este introdusă printr-o sursă sau acţiune externă • alteori, artefactele pot apărea în diferite înregistrări în domeniul imagisticii medicale. Nu există tehnică de explorare fără artefacte, uneori acestea fiind inventariate în atlase. Niciodată nu se va scăpa de artefacte.
   Pentru că apreciez DEX online, preiau din „colecţia“ de definiţii ale cuvântului artefact doar două. În prima, termenul este considerat ca aparţinând ciberneticii: semnal parazit supus unei informaţii în semnificaţia căreia joacă un rol nul sau negativ. Definiţie necesară, deoarece ne aminteşte de Shannon, unul din fondatorii ciberneticii, alături de Norbert Wiener. Deosebit de importantă este următoarea definiţie: artefact, s.m., pl. artefacte – etimol. din engl. artifact – „obiect produs de activitatea umană“. Caut în continuare şi am şansă, deoarece în cel mai bun dicţionar de neologisme de la noi, autori F. Marcu şi C. Maneca, apărut în mai multe ediţii (prima, în 1978), este inclus cuvântul artefice (din ital. artefice, cf. lat. artifex). Sensurile termenului: meşter – meşteşugar, muncitor, dar şi artist, iar fig. om dibaci, îndemânatic, iscusit. Ca urmare, poate înţelegem mai bine sintagma „expoziţie de artefacte“, mai frecventă în engleză.
   Revin – după o divagaţie necesară, dacă ţinem seama de profilul rubricii – la o controversă justificată: utilizarea crescândă a clonării în agricultură şi silvicultură este o sursă importantă de pierdere a biodiversităţii şi de fragilizare a speciilor. În timp ce în unele cărţi franţuzeşti sau englezeşti sunt elogiaţi precursori care, fără să aibă la îndemână datele de azi, deplâng scăderea biodiver­sităţii plantelor în unele regiuni, iată că în prezent este recunoscut pe plan mondial japonezul Akira Miyakawi. Impresionat de degradarea pădurilor, el a elaborat o metodă ce îi poartă numele, obţinând rezultate demne de luat în seamă. Cine n-a fost cuprins de dezolare văzând zonele despădurite, golaşe, de la noi din ţară? Un jaf tolerat, sau privit cu indiferenţă de autorităţile respon­sabile. Hoţi mărunţi, protejaţi de paznici, dar marile afa­ceri distrugătoare ale fondului forestier au alte rădăcini.
   Să revenim la dr. Akira Miyawaki, botanist japonez, expert în ecologie vegetală şi specialist cu notorietate mondială în restaurarea pădurilor precum şi a unei vegetaţii naturale pe soluri degradate, industriale, urbane sau periurbane. A. Miyawaki s-a născut la 29 ian. 1928, în Okayama – Japonia, iar în 1952 obţine licenţa în biologie, pentru ca, după ce în 1958–1960 a fost cercetător invitat la Institutul german pentru cartografierea vegetaţiei, în 1961 să obţină titlul de doctor, la Universitatea din Hiroşima. În continuare lucrează, până în prezent, la Universitatea naţională din Yokohama: 1961–1962 – cercetător, 1962–1973 – profesor asociat, 1973–1993 – profesor şi director al Institutului de ştiinţe şi tehnici ale mediului – Universitatea Naţională din Yokohama, 1993 – profesor emerit şi director al Japanese Center for International Studies in Ecology.
   A. Miyawaki consideră că toate reuniunile interna­ţionale destinate protecţiei pădurilor, începând cu cea de la Rio (1992) au eşuat, cu excepţia unor rezultate locale, cu totul nesemnificative prin anvergură. Considerând pădurile esenţiale în supravieţuirea umanităţii, Akira Miyawaki, prin numeroase lucrări, experimente şi prin intervenţiile sale în cadrul unor colocvii şi instanţe internaţionale, apără, începând cu anii 1970, valoarea pădurilor indigene, precum şi necesitatea şi posibilitatea restaurării acestora. Un moment determinant în conturarea metodei denumite „Miyawaki“ l-a reprezentat stagiul efectuat în Germania sub îndrumarea profesorului Reinhold Tuexen (1899–1980), care conducea Institutul federal pentru cartografierea vegetaţiei. Revenit în Japonia în 1960, a aplicat cunoştinţele dobândite în metodele de cartografiere a vegetaţiei potenţiale pe care a găsit-o încă prezentă în pădurile vechi ce înconjoară templele şi mormintele (denumite Chiju-no-mori). El a comparat această floră po­tenţială cu vegetaţia inventariată în peste 10.000 de locuri din Japonia afectate de activităţile umane. Timp de zece ani, între 1980 şi 1990, în cooperare cu laboratoa­rele de fitoecologie din universităţile japoneze, dr. Miyawaki a făcut inventare botanice şi fitosociologice, spre a alcătui hărţi de vegetaţie pentru întreaga Japonie, reunite în zece volume şi peste 6.000 de pagini de comentarii. Lucrare apreciată pe plan mondial pentru contribuţia la abordarea fitosociologică şi posibilitatea de a compara arhitectura şi caracteristicile vegetaţiei din diferite zone ale lumii.
   La originea metodei „Miyawaki“ este demonstraţia savantului, că pădurea primară naturală japoneză trebuia să fie constituită din foioase, deşi răşinoasele dominau adesea. Pe măsură ce cercetările sale avansau, el constata că vegetaţia forestieră actuală a Japoniei (24,1 milioane de hectare, 3,5 miliarde metri cubi, adică peste 64% din ţară) s-a îndepărtat de vegetaţia naturală potenţială, ca o consecinţă a introducerii de către om a unor esenţe exogene. Fără să poată vorbi de o invazie biologică, el constată că răşinoasele erau considerate, încă în anii ’70 ai secolului XX, ca autohtone, de numeroşi japonezi, inclusiv botanişti. În realitate, plantate de secole spre a oferi mai rapid lemn pentru consum sau necesar industriei, ele se aclimatizaseră. Ceea ce l-a condus pe Miyawaki să adopte o logică mai ecologică şi economică, bazându-se pe studiile de teren şi de ecologie vegetală. El a propus un plan de restaurare a pădurilor indigene materializat prin „Environmental protection, disaster prevention and water source protection forests“. Studiu prin care metoda lui Miyawaki, după controverse minime, a condus la obţinerea unor rezultate certe nu numai în Japonia, ci şi în alte zone din lume.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe