Un nou guvern – un nou program de guvernare. Cu multe idei vechi, dar încă nepuse în practică. Mai sunt şi noutăţi. O analiză de Dan Dumitru Mihalache.

"> Sistemul de sănătate, pe drumul bunelor intenţii - Viața Medicală
Știri

Sistemul de sănătate, pe drumul bunelor intenţii

de Dan Dumitru MIHALACHE - ian. 9 2013
Sistemul de sănătate, pe drumul bunelor intenţii

Un nou guvern – un nou program de guvernare. Cu multe idei vechi, dar încă nepuse în practică. Mai sunt şi noutăţi. O analiză de Dan Dumitru Mihalache.

Sănătatea – o valoare fundamentală pentru individ şi societate – este premisa principală a îndeplinirii rolurilor sociale de fiecare dintre noi. Astăzi, când sistemul sanitar românesc – de ani buni supus reformei – continuă să fie într-o stare de criză prelungită, majoritatea instituţiilor sanitare se confruntă cu probleme tot mai grave, din cauza lipsei resurselor financiare, materiale, dar mai ales umane. Nici nu trebuie să fii foarte avizat ca să observi că profesia medicală pare să-şi fi pierdut aserţiunile idealiste, iar medicina a ajuns să fie considerată o afacere care urmăreşte doar profitul. Între finalitatea actului medical şi costurile tot mai ridicate pe care populaţia trebuie să le suporte este o distanţă foarte mare. Explicaţiile care pun acest neajuns pe seama atitudinii managerial-administrative de slabă calitate nu satisfac aşteptările asiguratului, care îşi achită conştiincios contribuţia la bugetul asigurărilor de sănătate.

 

   În unele instituţii spitaliceşti, din păcate, reforma sanitară s-a reflectat strict prin disponibilizări de personal, aceasta fiind „arma secretă“ prin care au fost estompate nemulţumirile – de cele mai multe ori justificate – ale personalului medical, confruntat cu o alarmantă degradare a condiţiei sale sociale. Lipsurile sistemului, absenţa motivaţiei şi a satisfacţiei muncii au favorizat exodul de personal medical către ţările vest-europene, cu locuri de muncă mai bine plătite, dar şi condiţii propice desfăşurării actului medical. Unităţi sanitare care până mai ieri reclamau un surplus de personal au ajuns astăzi în situaţia de a nu mai putea asigura serviciile medicale, inclusiv din cauza deficitului de personal.

Întărirea rolului sistemului

   Pe acest fond, Cabinetul instalat la 21 decembrie 2012 ne asigură, prin programul său de guvernare, că sistemul de îngrijire a sănătăţii, cu instituţiile şi profesioniştii din domeniu, aşază pacientul în centrul preocupărilor sale: „Este un concept social bazat pe principiile de acces universal la asistenţă medicală de calitate şi, prin urmare, presupune aplicarea principiului solidarităţii în finanţare. (…) Un sistem de sănătate care sprijină şi oferă posibilitatea cetăţenilor să atingă o stare cât mai bună de sănătate şi care contribuie la creşterea calităţii vieţii acestora“. În acest mod speră noul Guvern să poată reda cetăţenilor încrederea în sistemul de sănătate, precum şi personalului medical demnitatea specifică profesiei. Pentru aceasta, în cursul anului 2013, noua echipă guvernamentală are în vedere elaborarea unei strategii de dezvoltare şi modernizare a sistemului de sănătate pe termen scurt, mediu şi lung, promovarea politicilor de sănătate ca politici intersectoriale, prin implicarea altor sectoare în creşterea stării de sănătate a populaţiei şi implementarea conceptului „sănătatea în toate politicile publice“.
   Totodată, din documentul menţionat, aflăm că, pentru întărirea rolului sistemului de sănătate, guvernul intenţionează să promoveze politicile de sănătate bazate pe dovezi şi să reaşeze ponderea competenţelor sistemului, să dezvolte politici de sănătate în parteneriat cu organizaţiile de pacienţi, cu populaţia şi organizaţiile profesionale, să revizuiască sistemul de finanţare şi să îmbunătăţească accesul populaţiei la servicii medicale de urgenţă, prin consolidarea sistemului integrat.
   „Fraze lipsite de conţinut, mai mult teoretice“, spune, într-un comunicat transmis redacţiei noastre, Camera Federativă a Sindicatelor Medicilor din România: „O astfel de strategie a mai fost elaborată de miniştrii PSD Daniela Bartoş (Strategia din 2003) şi Ovidiu Brînzan (Ord. m.s. nr. 923/2004) şi întărită prin HG nr. 1088/2004). Cum acea strategie cuprindea şi perioada în care trăim, ea este valabilă. Frazele folosite sunt aceleaşi“.

Eficientizarea managementului

   Reorganizarea sistemului de asigurări de sănătate, crearea cadrului instituţional pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor pentru sănătate, diversificarea competenţelor, atribuţiilor şi responsabilităţilor medicilor de familie – iată câteva din măsurile prevăzute în programul de guvernare, pentru eficientizarea managementului sistemului de sănătate.
   În ceea ce priveşte asigurările de sănătate, nu constatăm diferenţe semnificative între intenţiile guvernului actual şi cele, din 2011, ale Guvernului Boc. Potrivit actualului program de guvernare, se vor menţine asigurările de bază pentru toţi cetăţenii, iar asigurările private vor fi deductibile într-o anumită limită stabilită de guvern. Asigurările de bază vor include, pe lângă serviciile de prevenţie şi urgenţă, tratamentele pentru bolile finanţate prin programele naţionale de sănătate, în prezent fiind vorba de cancer, diabet, bolile transmisibile şi bolile rare. Deşi mulţi văd în asigurările private o alternativă viabilă la sistemul public, în prezent, acestea încă sunt într-un stadiu incipient; sunt necesare multe schimbări şi investiţii pentru dezvoltarea acestui segment. Nici sistemul medical privat nu poate acoperi toate carenţele sistemului public de sănătate. Este nevoie, neîntârziat, de o nouă (de parcă ar mai fi fost încheiată vreuna) reformă a sistemului românesc de sănătate.
   Fondurile europene pot reprezenta şi pentru sănătate o sursă de finanţare suplimentară, mai ales dacă ne gândim că acest sector de activitate nu a atras aproape deloc asemenea fonduri. Pentru anul acesta, aflăm din programul de guvernare, se intenţionează asigurarea resurselor financiare suplimentare pentru finanţarea unor politici publice în domeniul sănătăţii, în special printr-o gestionare mai bună a fondurilor europene. Mai ales în actualul context, favorabil putem spune, când Uniunea Europeană este pe cale de a deschide, în exerciţiul financiar 2014–2020, noi linii de finan­ţare pentru infrastructura de sănătate. Sunt linii de finanţare care vor permite construirea unor noi spitale, policlinici sau centre de medicină de urgenţă, cu siguranţă necesare şi României, în condiţiile în care aceasta dispune de un portofoliu de unităţi sanitare foarte vechi, cu pericol crescut de infecţii intraspitaliceşti. Proiectele care vor fi propuse de ţara noastră, de această dată şi în sănătate, trebuie însă să se bazeze pe o strategie şi pe o prioritate reală pentru dezvoltarea acestui sector. Un sector care, alături de cel al educaţiei, este considerat de premier ca fiind cel mai nedreptăţit şi mai umilit din România ultimilor ani, dar cel mai important pentru viitorul unei naţiuni.
   Mai aflăm, din acelaşi program de guvernare, că se vor începe demersurile în vederea implementării programelor de screen­ing pentru depistarea precoce şi tratarea bolilor netrans­misibile, cu prioritate pentru bolile oncologice, cardiovasculare şi cerebrovasculare. Nu ne îndoim de necesitatea unor asemenea programe. Întrebarea pe care ne-o punem, însă, este: ce se întâmplă după aceea? Este suficientă depistarea acestor boli grave, dacă după aceea nu se finanţează şi tratarea lor? La „marea analiză“ care s-a făcut în mandatul 2005–2008 al actua­lului ministru al sănătăţii, Eugen Nicolăescu, persoanele diagnos­ticate cu hepatită C, care habar nu aveau că sunt bolnave, au fost nevoite să stea pe liste de aşteptare cu anii. Considerăm, aşadar, ca binevenite aceste programe de screening, dar lucrurile trebuie să nu se oprească aici: să se asigure, în continuare, finanţare pentru tratarea cazurilor depistate.
   Depolitizarea managementului sistemului de sănătate, dezvoltarea structurii de integritate la nivelul ministerului sănătăţii şi al structurilor deconcentrate, redefinirea sistemului informaţio­nal, precum şi dezvoltarea unui sistem informatic integrat în sistemul de sănătate publică, ca suport pentru sistemul informaţional, care să permită utilizarea eficientă a informaţiilor în elaborarea politicilor de sănătate şi managementul sistemului, sunt alte măsuri pe care documentul amintit le enumeră în categoria măsurilor care urmează a fi întreprinse pentru eficientizarea managementului sistemului de sănătate.

Servicii de sănătate accesibile tuturor?

   Nivelul de dezvoltare economică din România, aflată într-o continuă tranziţie, a determinat, pentru grupurile care au căzut în sărăcie, apariţia sau perpetuarea unor elemente ce au influenţat negativ starea de sănătate. Dincolo de sărăcie însă, o foarte mare parte a populaţiei din ţara noastră are probleme legate şi de educaţia sanitară sau de accesul la serviciile de sănătate la care au dreptul. Acest deficit se materializează mai ales în lipsa conştientizării rolului prevenţiei în sănătate. Cea mai mare parte a populaţiei rurale are un acces dificil la serviciile publice de sănătate, numeroase sate neavând nici măcar unităţi de asistenţă primară.
   Din programul de guvernare prezentat de Executiv, evident că nu puteau lipsi promisiunile „ferme“ privind creşterea accesului populaţiei la serviciile de sănătate de bază. Ferme, dar… cam generale!
   Spre deosebire de SUA, unde sănătatea este (era?) considerată un bun individual, pentru care trebuie să plăteşti costuri ridicate, în Europa (iar România este o ţară europeană) sănătatea este un drept social, la care trebuie să aibă acces toţi cetăţenii. Cum vede actualul guvern realizarea acestui deziderat? Printr-o integrare a serviciilor de sănătate, inclusiv prin identificarea şi dezvoltarea rolurilor altor instituţii cu impact potenţial asupra stării de sănătate (autorităţi publice locale, unităţi de învăţământ, asistenţă socială etc.), aflăm din documentul amintit, dar şi printr-o coordonare a îngrijirilor de sănătate, prin asigurarea unor trasee optime pentru pacienţi (pe categorii de afecţiuni), dezvoltarea de centre de sănătate ambulatorii multifuncţionale, implementarea şi monitorizarea unor instrumente care să asigure calitatea serviciilor de sănătate/siguranţa pacienţilor, un management profesionist al programelor naţionale de sănătate, precum şi prin asigurarea unui sistem informaţional performant pe plan orizontal şi vertical, care să integreze toate componentele sistemului sanitar.

Finanţarea sistemului de sănătate

   Având în vedere că dezvoltarea socială este direct influenţată de investiţia în factorul uman, o primă măsură ar putea fi creşterea finanţării serviciilor sanitare şi un management mai eficient al resurselor existente.
   Finanţarea sistemului de sănătate este o problemă majoră a oricărui guvern responsabil. În România, reducerea continuă a contribuţiilor la Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate (una, încă valabilă, a fost efectuată chiar de noul/vechi ministru al sănătăţii, Eugen Nicolăescu, în primul său mandat) a determinat o subfinanţare cronică (aproape ucigaşă) a sistemului. Bolnavii cronici sunt des ameninţaţi cu sistarea finanţării tratamentelor şi procedurilor medicale, tot mai mulţi medici se orientează către ţări vest-europene, pacienţii cu ceva resurse financiare preferă clinicile din Ungaria, Austria, Germania, Franţa, Spania.
   Ce ne propune noul guvern pentru ameliorarea acestor situaţii? În primul rând, aflăm din documentul de intenţie, cei mai mulţi români ar urma să fie acoperiţi de o asigurare de bază, ce presupune servicii medicale de bază, iar cei „cu dare de mână“, care doresc şi alte servicii, pot opta pentru asigurări private suplimentare. De altfel, ministrul Nicolăescu spune că vor exista şi asigurări private suplimentare, obligatorii pentru cei cu venituri peste un anumit nivel. Tot acesta a afirmat în mai multe rânduri că doreşte desfiinţarea completă a CNAS şi că, mai mult, ar trebui eliminate complet contribuţiile cetăţenilor la asigurările de sănătate, sistemul urmând să fie finanţat de la bugetul de stat.
   Interesant de văzut este şi aspectul privind reglementarea participării companiilor producătoare de tehnologii medicale la finanţarea parţială a creşterii costurilor de utilizare a acestor tehnologii. Să fie oare această formulare stufoasă o încercare de a masca intenţia guvernului de revizuire a taxei clawback?

Criza resursei umane

   Pe lângă problemele legate de finanţare, sistemul de sănătate din România se confruntă şi cu o criză majoră la nivelul resurselor umane. Lipsa de variante locale este un factor determinant pentru plecarea profesioniştilor de aici; există un aflux net, clar defavorabil ţării noastre. Din Germania, de exemplu, chiar dacă emigrează specialişti, ţara este suficient de atractivă ca să umple golul cu oameni valoroşi din alte părţi, inclusiv din România.
   Sistemul medical românesc este slab din punctul de vedere al motivării personalului responsabil cu îngrijirea sănătăţii. Oportunităţile dezvoltării unei cariere sunt limitate; criteriile de promovare sunt subiective şi neclare. Este dificil de apreciat câţi medici au părăsit ţara, dar un lucru este clar: numărul locurilor vacante pentru specialişti este într-o continuă creştere. Acesta a fost şi motivul pentru care, pe final de mandat, guvernul anterior a emis o ordonanţă de urgenţă potrivit căreia România recunoaşte titlurile oficiale de calificare ca medic specialist eliberate în afara graniţelor UE (Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi SUA), în specialităţile medicale clinice şi paraclinice prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice. Potrivit ministrului de atunci al sănătăţii, dr. Raed Arafat, aproximativ 15 medici specialişti care au făcut pregătirea de specialitate în ţările menţionate s-au adresat ministerului în vederea recunoaşterii specialităţii pentru a reveni să profeseze în România.
   Pentru a face faţă provocărilor viitoare, Ministerul Sănătăţii va trebui să dezvolte politici specifice în direcţia gestionării mai eficiente a resurselor umane atât la nivel central, cât şi local. Recunoaşterea şi recompensarea calităţii serviciilor prestate ar putea crea un puternic sistem de motivare pentru personalul medical în ansamblu.
   Cum vede noul guvern politica de atragere a personalului medical în sistemul public de sănătate? O primă măsură, potrivit programului anunţat, ar fi excluderea profesiei medicale şi de asistent medical, inclusiv moaşă, din categoria personalului bugetar. Aceasta va permite ca negocierea salariilor să se facă direct între medici şi managerii spitalelor. Nimic nou; aceeaşi măsură a tot fost anunţată şi de guvernele anterioare. Rezultatul? Cel pe care îl ştim cu toţii: nul. Rămâne de văzut ce se va întâmpla de data aceasta.
   Revine, de asemenea, în actualitate reformarea rezidenţiatului. Nu-i aşa că ne sună cunoscut acest slogan? Parcă s-a mai „reformat“ de câteva ori. Până la urmă, unde este problema? La modul de formare, la curriculă sau (nu cumva?) la posibilitatea de a oferi nişte posturi atractive? Nu că nu ar exista posturi de specialist în ţară, dar se pare că rezidentul român este atras tot de marile centre universitare. Mai mult, guvernul actual doreşte atragerea resurselor umane prin rezidenţiatul pe post susţinut prin facilităţi, care însă ar trebui să vină din partea comunităţilor locale. Acestea ar trebui să subvenţioneze chiriile rezidenţilor şi ale tinerilor specialişti. Cam mare efortul pentru guvern, nu-i aşa?
   Vor fi, se pare, acordate şi anumite facilităţi la deschiderea cabinetelor medicale ale medicilor de familie şi ale medicilor din ambulatoriul de specialitate, centrelor multifuncţionale, inclusiv diminuarea redevenţelor la un nivel acceptabil şi coplata la utilităţi. Este posibil să se întâmple aşa, cel puţin în ce priveşte medicii de familie. Şi în mandatul precedent, ministrul Nicolăescu s-a remarcat prin susţinerea intensă a medicilor de familie. Şi în actualul program de guvernare este menţionată intenţia de a le creşte acestora atribuţiile şi responsabilităţile.
   În ceea ce priveşte diminuarea redevenţelor şi cuantumul coplăţii la utilităţi, s-ar putea să apară o problemă: iniţiativele din 2005 ale ministrului de atunci, prof. dr. Mircea Cinteză, privind cuantumul acestor sume, au fost blocate de primari. Problema este că şi acum aceştia fac acelaşi lucru. „Poate o colaborare cu Ministerul Administraţiei să fie de folos, cel puţin pentru acest aspect“, îşi exprimă speranţa Camera Federativă a Sindicatelor Medicilor din România.

Opt spitale regionale noi

   Obiectivul fundamental, în ceea ce priveşte infrastructura sistemului sanitar din România, aşa cum se prezintă în programul de guvernare, se referă la asigurarea de resurse financiare suplimentare (din fonduri europene şi prin parteneriat public privat), mai ales aferente cadrului financiar multianual 2014–2020. Astfel, guvernul se angajează să demareze construcţia a opt spitale regionale de urgenţă, „de cel mai complex şi înalt nivel calitativ“. Este vorba de un proiect care, spune ministrul Nicolăescu, a reprezentat unul dintre obiectivele sale şi în fostul mandat. Chiar a şi fost criticat, în 2009, de ministrul de atunci, dr. Ionuţ Bazac, pentru faptul că a cheltuit nepermis din fondul public pentru a face „aşa-zise studii de fezabilitate pentru aşa-zise spitale regionale“.
   De asemenea, se are în vedere dezvoltarea spitalelor judeţene de urgenţă de interes strategic şi creşterea competenţei acestora, finalizarea extinderii infrastructurii SMURD la nivel naţional (asigurarea de echipaje SMURD la nivel rural, pentru creşterea operativităţii şi prin participarea autorităţilor locale), menţinerea capacităţii de intervenţie prin dotarea serviciilor de ambulanţă şi SMURD utilizând programe multianuale de dotare.
   Mai enumerăm, ca intenţii guvernamentale pentru perioada care urmează: recondiţionarea şi dotarea ambulatoriilor de specialitate din spitale; sprijinirea investiţiilor private în construcţia şi dotarea de spitale noi, prin garantarea creditelor de către statul român şi subvenţionarea parţială a dobânzilor; dezvoltarea şi implementarea serviciilor e-health la nivel naţional; reabilitarea şi dezvoltarea platformelor de investigaţii radiologice, terapie intensivă, radioterapie, precum şi a blocurilor operatorii şi a laboratoarelor de cardiologie intervenţională, neuroradiologie intervenţională, gastroenterologie intervenţională şi altele similare, la nivelul spitalelor strategice.
   Totodată, guvernul urmăreşte înfiinţarea unor centre pentru arşi în cel puţin trei regiuni, pe lângă cele din Bucureşti, precum şi dezvoltarea unor centre de chirurgie cardiovasculară pediatrică şi neonatală.

Dezvoltarea tehnologiilor medicale

   Pentru a evita posibile viitoare crize de medicamente, precum cea de medicamente oncologice din primăvara anului trecut, guvernul doreşte dezvoltarea Unifarm, companie de import şi distribuţie, prin care să fie asigurată o continuitate în aprovizionarea şi desfacerea medicamentelor pentru populaţie.
   De asemenea, pentru asigurarea independenţei în domeniul vaccinurilor şi promovarea unor produse la export, se urmăreşte repornirea şi dezvoltarea activităţii Institutului Cantacuzino, acesta având rol strategic naţional şi regional. În acest sens, la audierile din comisiile parlamentare, Eugen Nicolăescu afirma că prioritatea sa în acest mandat este aprobarea de Ministerul Finanţelor a sumei de zece milioane euro, pentru finalizarea investiţiilor de la Institut, în vederea reluării producţiei de vaccinuri.
   Ar mai fi de menţionat intenţiile actualului executiv cu privire la: dezvoltarea şi implementarea politicii de evaluare a tehnologiilor medicale; dezvoltarea de politici specifice pentru domeniile de bază ale tehnologiilor medicale (medicamente, dispozitive medicale, echipamente de înaltă performanţă etc.); înfiinţarea Companiei Farmaceutice Naţionale, pentru crearea diversităţii necesare asigurării pieţei cu medicamente; dotarea cu echipamente performante a unor domenii precum oncologie, radioterapie etc.
   Nu în ultimul rând, aflăm şi de la acest Guvern că doreşte compensarea medicamentelor pentru pensionarii cu venituri reduse. Potrivit ministrului Nicolăescu, este prioritar ca pentru pensionarii cu pensii până la 1.000 de lei să găsească o soluţie de compensare a medicamentelor cu 90%.
   Până una-alta, pentru punerea în practică a acestor intenţii se pare că ar mai fi de aşteptat. Şi asta pentru că, aşa cum prevede programul de guvernare, în partea de final a capitolului „Sănătate“, aceste intenţii se vor detalia prin legislaţie şi acte normative secundare. Nu-i aşa că suntem obişnuiţi cu intenţii lăudabile care se pierd în hăţişul legislaţiei secundare?
   Să încheiem totuşi într-o notă optimistă şi să sperăm că ne vom bucura de un sistem public de sănătate care să poată rezolva cazurile de tuberculoză, de exemplu, îngrijirea mai eficientă a mamei şi a nou-născutului, să investească în copii şi în educaţia preventivă, în asistenţa primară din mediul rural, în creşterea accesului la servicii medicale şi la medicamente a populaţiei sărace etc. Să mai sperăm şi într-o regândire a sistemului, pentru a creşte calitatea actului medical şi accesul populaţiei la serviciile de sănătate.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe