O nouă premieră s-a produs în ţara noastră:
realizarea unui studiu de prevalenţă a bolii pulmonare obstructive cronice
(BPOC) în România. Studiul are acoperire naţională, iar datele culese pe bază
de chestionar sunt completate cu evaluarea prin spirometrie.
„România
avea nevoie de o astfel de cercetare, cu atât mai mult cu cât, până în anul
2020, se estimează că BPOC va deveni a treia cauză de deces la nivel global“,
spune prof. dr. Florin Mihălţan, preşedintele interimar al Societăţii Române de
Pneumologie (SRP), care consideră că datele rezultate din acest studiu sunt
dovada vie a faptului că BPOC reprezintă o provocare pentru ţara noastră. Mai
mult, o informaţie elaborată pe plan mondial spune că, în anul 2025, în primele
zece boli se vor regăsi cu siguranţă cele cardiovasculare, dar şi cel puţin
patru boli respiratorii. Iar cap de afiş, potrivit profesorului Mihălţan, ar fi
BPOC: „are o dinamică teribilă, care va exploda şi în România“. Îngrijorător,
în viziunea oficialului SRP, este faptul că dintre cei care ştiau că au această
boală (16% din cei aflaţi la risc) prea puţini (27%) ajung la pneumolog.
Ce
înseamnă faptul că majoritatea pacienţilor ajung doar la medicul de familie? Pe
de o parte, spune preşedintele SRP, înseamnă că boala este subdiagnosticată
(medicul de familie tratează uneori doar infecţia intercurentă şi nu boala de
bază), iar pe de altă parte, pacientul nu mai ajunge la specialistul pneumolog.
Există şi un traseu invers: pacientul vine la pneumolog, este diagnosticat,
merge apoi la medicul de familie, care îi preia tratamentul, iar după trei
luni, pacientul se simte mai bine şi nu mai revine la medicul pneumolog; există
şi această capcană. Odată dispăruţi din vizorul medicului pneumolog, mulţi
bolnavi vor face acutizări sau chiar insuficienţă respiratorie şi vor ajunge la
terapie intensivă. Există studii care arată că jumătate din pacienţii care
ajung la terapie intensivă mor în anul următor, pentru că rata de supravieţuire
în faza de expresie acută a insuficienţei respiratorii presupune riscuri
suplimentare. De aceea, profesorul amintit consideră că este mult mai bine ca
această boală să fie diagnosticată precoce, monitorizată, cu o legătură
permanentă medic de familie – medic pneumolog (eventual medic internist),
astfel încât pacientul să primească îngrijiri competente pe tot parcursul vieţii.
Metodologie validată
internaţional
Studiul
a fost realizat în perioada iulie-august 2011, de Centrul pentru Politici şi
Servicii de Sănătate (CPSS), cu sprijinul ştiinţific al SRP. Dr. Dana Fărcăşanu,
directorul executiv al CPSS, spune că este primul studiu din România (pentru
această patologie, n.n.) realizat pe
o metodologie validată internaţional şi cu o componentă clinică – spirometria –
ca analiză exploratorie.
„Din
punctul de vedere al sănătăţii publice, este evident că bolile pulmonare
obstructive cronice reprezintă o prioritate de sănătate publică în România, alături
de cele cardiovasculare şi de neoplasme“, spune medicul de la CPSS. De altfel,
continuă aceasta, profilul epidemiologic al României se apropie de cel
european, prevalenţa bolilor cronice devenind o problemă, motiv pentru care
statul va trebui să ia măsuri, să adopte şi să implementeze politici de sănătate
în acest domeniu, dar bazându-se pe evidenţe. Şi acest studiu, tocmai asta
aduce: cifre clare, pe eşantioane validate ştiinţific, care pot să fundamenteze
deciziile în acest sens.
Expunerea de la domiciliu
În afară de fumat, printre factorii
favorizanţi ai BPOC regăsim poluarea casnică şi cea extradomiciliară,
industrială. Profesorul Mihălţan spune că, în ceea ce priveşte poluarea casnică,
cei mai mari poluanţi sunt realizaţi prin combustia de lemn, cărbune şi chiar
kerosen. La aceştia se adaugă o serie de poluanţi realizaţi prin folosirea
mijloacelor de dezinfecţie, stocate în debarale. În mediul extradomiciliar, la
competiţie sunt gazele de eşapament, particulele diesel şi mixturile de pulberi
emanate prin coşurile fabricilor.
În ceea ce priveşte fumatul, dr. Florentina
Furtunescu, de la UMF „Carol Davila“ Bucureşti, afirmă că, „deşi pare
favorabil, este totuşi îngrijorător faptul că prevalenţa fumatului a scăzut pe
măsură ce a crescut vârsta, deoarece acest lucru nu înseamnă că oamenii se lasă
de fumat pe măsură ce înaintează în vârstă, ci că, de fapt, cohortele mai
tinere fumează mai mult decât generaţiile vârstnice, ceea ce ne îndeamnă pe
noi, cei care facem sănătate publică şi politici de sănătate, să milităm tot
mai vizibil şi mai eficient împotriva fumatului“.
Urmare a diferenţelor foarte mari dintre bărbaţi
şi femei şi pe grupe de vârstă, analizând combinat aceste variabile,
realizatorii studiului au constatat că prevalenţa BPOC creşte semnificativ cu
vârsta la bărbaţi, în vreme ce rămâne staţionară la femei.
În loc de concluzii
O
rezultantă a studiului a fost şi conştientizarea faptului că utilizarea doar a
chestionarului de screening în practica medicală zilnică nu este suficientă.
Analiza sensibilităţii fiecăreia din întrebările de screening şi pentru anumite
asocieri clinice considerate semnificative au relevat că istoricul de dispnee,
tuse şi wheezing este capabil să identifice 77%, 65% şi, respectiv, 60% din
persoanele bolnave, iar asocierile clinice nu par să îmbunătăţească
sensibilitatea metodei.
Asocierile
clinice au fost însă utile în a-i identifica în mod corect pe cei care nu sunt
bolnavi, fapt care, potrivit realizatorilor studiului, are o importanţă practică
majoră, pentru că îndeamnă la includerea spirometriei în examenul de bilanţ al
stării de sănătate, după vârsta de 40 de ani.