E o lume în care „etica devine economie“, idealul este înlocuit de interese imediate şi banul devine instrumentul care modelează relaţiile dintre oameni, „puterea care uneşte, care leagă întâlnirea unui om cu altul şi conlucrarea lor“. Prin toate acestea, oamenii au pierdut „înţelegerea sensului real al suferinţei“ iar „durerea nu are loc“, nici rost, ceea ce duce la moarte lăuntrică şi deznădăjduire. Actualitatea acestor idei este evidentă de-ar fi să ne amintim, între multe altele, întregul arsenal de analgezice, insistent promovate pentru combaterea durerii. Se uită însă că, adesea (70–80%), durerea face ca omul să se îngrijească de sănătate şi că o evoluţie ascunsă, nedureroasă, poate fi cu mult mai gravă. Toate definiţiile durerii atrag atenţia asupra dimensiunii subiective şi, cu aceasta, trecem de ştiinţă în domeniul mai vast al filosofiei şi religiei. De altfel, într-o sesiune ştiinţifică, un medic afirma că cele „şapte păcate“ sunt adesea factorii de risc pentru numeroase boli ale omului contemporan.
În ultimul capitol, „Sensul anagogic al durerii“, din lucrarea DUREREA ÎN LUMINA ORTODOXIEI (Editura Sf. Mina, Iaşi, 2010), tânărul medic Richard Constantinescu, fără să uite de ştiinţă, „trece dincolo“, şi scrie: „Simţim durerea ca pe o destrămare a fiinţei“. În această destrămare, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem înţelege durerea, cum o făcea Vasile Pârvan, ca „un foc purificator prin care orice suflet este îndreptat de la pământ la cer“. Cu titlu programatic, lucrarea desluşeşte tâlcul tăinuit al durerii în orizontul de lumină al Ortodoxiei şi o face într-un binevenit recurs la Biblie, la scrierile Sfinţilor Părinţi, ale părinţilor filocalici, la experienţele sfinţilor şi la unii teologi contemporani. Cum apreciază arhimandritul Constantin Chirilă această culegere de texte de sacră
învăţătură: reprezintă „o imbatabilă dovadă despre vastitatea spiritului, cu deschiderea lui spre absolut. Un teolog o poate folosi cu gând mulţumitor pentru o temă precum Durerea în Sfânta Scriptură, Durerea la Sfinţii Părinţi, Durerea şi mântuirea sufletului, Durerile Sfinţilor“. Revenind la studiul lui Mircea Vulcănescu, ne pare că această carte poate fi un bun început pentru o hermeneutică a durerii, deosebit de folositoare într-un timp în care tot mai mulţi gânditori consideră că actuala criză este, în primul rând, una spirituală, generată de lăcomie şi trufie. (...)
Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
