După doi ani de la implementare, programul
de tratament intervenţional în infarctul miocardic acut cu supradenivelare de
segment ST (STEMI) este un succes pentru România, consideră participanţii la
întrunirea de zilele trecute a filialei Bucureşti a Societăţii Române de
Cardiologie (SRC). Cu această ocazie, a fost făcută o evaluare a rezultatelor
programului intervenţional. Indicatorii iniţiali (august 2010) previzionau
tratarea a 3.500 de pacienţi pe an, cu un cost mediu de 1.000 de euro per
pacient, în cele 11 centre existente la acel moment. Acum sunt 12: patru în
Bucureşti, câte două la Cluj-Napoca şi Tg. Mureş, câte unul la Timişoara,
Oradea şi Iaşi, precum şi clinica particulară ICCO, de la Braşov, care s-a adăugat
după debutul programului.
Rezultatele la unul, respectiv doi ani de
când a fost iniţiat programul, au fost prezentate de prof. dr. Dragoş
Vinereanu. Potrivit acestuia, numărul pacienţilor incluşi în program se ridică
la 4.052 în primul an, respectiv, 9.879 după doi ani (mult peste ţinta propusă
iniţial, de 3.500 de pacienţi), din care au beneficiat de angioplastie
coronariană 3.547 de pacienţi în primul an, numărul acestora crescând până la
8.616 după cel de-al doilea an. „Din august 2010, numărul pacienţilor a
cunoscut o creştere accentuată lună de lună, care a atins un anumit platou în
2010–2011, după care a început din nou să crească, atingând un alt platou,
undeva în jur de 400 de angioplastii pe lună, la nivel de ţară, în al doilea
an“, explică profesorul Vinereanu.
În septembrie 2012, au fost 437 de pacienţi
incluşi în program, din care 379 de angioplastii, iar în octombrie, 458 de
pacienţi, cu 402 angioplastii. Prin urmare, plafonul atins este de 400–450 de
pacienţi incluşi lunar în program, din care aproximativ 400 cu angioplastie
primară. O reducere uşoară însă se înregistrează în lunile de vară.
Defalcat, cel mai mare număr de pacienţi se
înregistrează la cele patru centre din Bucureşti şi la Institutul Inimii din
Cluj – undeva între 500 şi 650 de pacienţi la acest moment. Urmează Iaşiul,
Institutul de Boli Cardiovasculare Timişoara, cele două centre de la Tg. Mureş,
Spitalul Judeţean din Cluj (care a cunoscut o creştere semnificativă în ultima
vreme) şi Institutul de Boli Cardiovasculare al Armatei. Oradea are în
continuare un număr mic de pacienţi, iar la Braşov au fost circa 20 de pacienţi
pe lună.
România şi alte ţări
La nivel naţional, rezultatele arată că,
odată cu implementarea STEMI, s-a înregistrat o reducere importantă a numărului
pacienţilor care nu beneficiază de reperfuzie (32%) şi a celor care beneficiază
de reperfuzie prin tromboliză (la doar 5%) şi un salt imens al pacienţilor care
beneficiază de angioplastie coronariană (63% din infarctele pe care le avem în
România).
Unde ne aflăm, dacă e să raportăm numărul de
angioplastii coronariene la milionul de locuitori, faţă de alte ţări? Potrivit
situaţiei prezentate de profesorul Vinereanu, România se situează între ţările
din jur (Bulgaria, Serbia, Croaţia), dar încă la jumătate faţă de Ungaria,
Polonia, Cehia şi departe, de exemplu, de Elveţia. Şi rata mortalităţii a
suferit o modificare importantă: odată cu debutul programului de tratament
intervenţional al infarctului, a scăzut rapid de la 13 la 7,55%, la nivelul
întregii ţări. Pe subgrupe, pacienţii care au beneficiat de angioplastie
coronariană au o mortalitate de 5%, cei cu reperfuzie prin tromboliză 7%, iar
cei care nu au beneficiat de niciun tip de reperfuzie rămân cu o rată mare de
mortalitate, aşa cum era şi înainte, de aproape 13%. „Acest 5% ne situează sub
media din SUA, pentru bolnavii care beneficiază de angioplastie primară. Datele
prezentate la congresul român de cardiologie de colegii americani arată o rată
a mortalităţii de 5,4%. Deci stăm mai bine decât ei. În sfârşit, stăm şi noi
mai bine decât americanii la ceva“, completează prof. dr. Dragoş Vinereanu.
Statistici interpretate
Referindu-se
la aşa-zisa reducere a mortalităţii în rândul pacienţilor trataţi convenţional,
dr. Gabriel Tatu-Chiţoiu spune că mulţi pacienţi sunt declaraţi ca fiind
agioplastiaţi în programul de infarct, dar este dificil ca cineva să-şi dea
seama câţi sunt cu angioplastie primară şi câţi cu angioplastie amânată.
Folosind termenul de angioplastiaţi cu infarct de miocard, se poate ajunge la
concluzia că peste 60% din pacienţi sunt trataţi cu angioplastie, fie ea primară
sau întârziată. Privite aşa, lucrurile înseamnă că avem 33% din pacienţi care
nu beneficiază de nicio procedură şi 6% pacienţi cu tromboliză. Însă, potrivit
datelor prezentate de doctorul Tatu-Chiţoiu, date mult mai stricte în ceea ce
priveşte numărul pacienţilor care au făcut cu adevărat angioplastie primară,
situaţia se schimbă radical. Astfel, circa 47% din pacienţi sunt cu
angioplastie primară, 6% cu tromboliză, iar 47% sunt trataţi convenţional.
Dintre cei trataţi convenţional însă, o bună parte, din ce în ce mai mare,
beneficiază de tratamentul intervenţional, aplicat la o distanţă mică de
momentul internării. „Aceasta este de fapt explicaţia reală a reducerii
mortalităţii la pacienţii trataţi convenţional. Aceştia sunt iniţial stabilizaţi
prin tratament medicamentos, iar ulterior rezolvaţi prin angioplastie“, explică
dr. Tatu-Chiţoiu.
Probleme
în oraşele mici
Mâhnirea participanţilor la întrunire a fost
legată de faptul că, deşi ambulanţele şi SMURD se „mişcă“ foarte bine, pacienţii
ajung totuşi cu întârziere la spital. Prezent la eveniment, dr. Raed Arafat,
ministrul sănătăţii, a relatat o situaţie pe care a remarcat-o inclusiv în
timpul unui control făcut la un spital dintr-un oraş mic, unde a constatat cum
o tânără de 38 de ani, care suferise un infarct miocardic acut STEMI, era reţinută
acolo deoarece medicul a considerat că poate să o reţină şi să nu o trimită la
un centru unde să fie tratată corespunzător. „Sunt mulţi bolnavi reţinuţi în
spitale mici, care nu sunt raportaţi în STEMI, şi nu intră în program“. În
ultima perioadă însă, spune ministrul, lucrurile s-au îmbunătăţit, deoarece
anul trecut MS a început un program de urmărire şi de obligare a transferului
în infarct. Cu alte cuvinte, infarctul se raportează, iar în momentul în care
bolnavul nu poate primi tratament cel puţin la nivel de tromboliză, MS recomandă
şi chiar insistă pentru transferul acestuia către un centru unde măcar să i se
poată face tromboliză.
În ce priveşte creşterea capacităţii de
intervenţie, doctorul Arafat s-a referit la faptul că în ţară sunt aparate
(angiografe) nefolosite, pentru care nu există medici specializaţi. În plus, MS
are de gând să facă şi o achiziţie pe acord-cadru a unui număr de angiografe,
pentru înlocuiri, acolo unde se impune, dar şi pentru deschiderea unor noi
centre, atunci când va exista personalul necesar. În prezent sunt 36 de medici
în proces de obţinere a atestatului şi, dacă nu se vor întoarce în centre deja
funcţionale, s-ar mai putea deschide încă trei centre. Promisiunea ministrului
pentru aceşti medici este că va încerca să-i convingă să meargă în spitale de
linia întâi, asigurându-i că va căuta să se înţeleagă cu autorităţile locale,
pentru a le oferi o locuinţă, fără să-i coste ceva.
