Nouă milioane de europeni sunt
diagnosticați cu hepatită cronică cu virus B sau C, conform unui raport recent
al Centrului european pentru prevenția și controlul bolilor (ECDC). Cu ocazia
Zilei mondiale a hepatitei, marcată la 28 iulie, Andrea Ammon, directoarea
ECDC, subliniază importanța detecției și a instituirii unor programe eficiente
de prevenție cu scopul eliminării complete a hepatitei virale până în 2030. În
mai 2016, Organizația mondială a sănătății (OMS) a lansat strategia sectorială
pentru sănătatea globală (GHSS), care prevede reducerea infecțiilor nou
diagnosticate cu 90% și a mortalității cu 65%.
Bolnavi și nediagnosticați
Se estimează că 4,7 milioane de europeni
trăiesc cu o infecție cronică cu virus hepatitic B, iar aproximativ 4 milioane
cu virus hepatitic C. Și mai îngrijorător este că mulți nu sunt conștienți de
prezența infecției, aceasta fiind mult timp asimptomatică. Un sondaj realizat
de ECDC subliniază faptul că în multe țări programele naționale pentru detecția
și prevenția acestor infecții nu funcționează, iar, conform estimărilor,
proporția cazurilor de hepatită B nediagnosticate s-ar situa între 45 și 85% ;i
între 20 și 89% pentru hepatita C. Mai mult, s-a înregistrat o creștere cu 26%
a numărului de cazuri de hepatită diagnosticate în Europa între 2006 și 2015.
Creșterea ar trebui să indice o intensificare a testării pentru aceste
infecții, dar acest lucru nu este valabil pentru toate țările europene.
Raportul OMS Global hepatitis report, din
aprilie 2017, atrage atenția asupra faptului că încă mai există țări în care
incidența infecțiilor HBV și HCV este în creștere. De exemplu, în ceea ce
privește hepatita virală C, țările care au în desfășurare programe active de
monitorizare au prezentat scăderea incidenței, iar în țări ca Egipt, unde s-au
desfășurat studii clinice terapeutice, s-a observat, de asemenea, o scădere a
incidenței. Raportul OMS evidențiază și un alt lucru important: transmiterea parenterală,
prin practici medicale necorespunzătoare, reutilizarea seringilor sau a altor
materiale sanitare rămâne pe primul loc în regiunea est-europeană sau
mediteraneană.
Complicațiile cronice și mortalitatea
La nivel mondial, mortalitatea prin hepatite
virale este comparabilă cu cea dată de tuberculoză. În 2015, hepatita virală B
sau C a făcut 1,34 milioane de victime, mai mult decât infecția cu HIV (1,06
milioane de decese). Se pare că multe decese sunt urmarea complicațiilor:
ciroza hepatică (720.000 de decese) sau carcinomul hepatocelular (470.000 de
decese). Problema acestor infecții este cronicizarea, 10% din cei infectați cu
virusul hepatitic B vor dezvolta o formă cronică, iar dintre cei cu hepatită
virală cu virus C – 75%. Unul din cinci pacienți cu infecție cronică poate
dezvolta în timp ciroză hepatică sau carcinom hepatocelular.
OMS a dezvoltat un model matematic care
preconizează eliminarea hepatitelor virale în anul 2030 dacă sunt îndeplinite
mai multe ținte. Pe primul loc se situează prevenția: imunizare, optimizarea
serviciilor medicale și eliminarea căilor de transmitere (siguranța
transfuziilor sanguine sau a utilizării injecțiilor). În al doilea rând,
trebuie să existe o activitate continuă a sistemelor medicale pentru îngrijirea
persoanelor infectate – îngrijiri medicale pe toată perioada evoluției bolii,
în conformitate cu stadiul în care se află pacientul.
Monitorizare, depistare, tratare
România are o istorie încărcată în ceea ce
privește hepatita cu virus B, infecție care a afectat în special copiii
instituționalizați. Între anii 1990 și 2002, a fost raportată o incidență
anuală de 10–50 cazuri la 100.000 de locuitori, o epidemie în adevăratul sens
al cuvântului. Calea de transmitere cea mai frecvent incriminată a fost cea parenterală,
iar o problemă majoră de sănătate publică a fost explozia acestor cazuri în
orfelinate (prevalență de 55% în studiul efectuat în anul 1990). În 1995, a
fost introdusă în Programul național de vaccinare imunizarea anti-HBV. În urma
măsurilor de prevenție, s-a observat o scădere a cazurilor de hepatită cu virus
B de la 43 de cazuri la 100.000 de locuitori în 1989 la 8,5 în 2004, cu o
scădere și mai importantă la copiii sub 15 ani (de la 81 la 11 cazuri la
100.000 de locuitori), conform unui studiu publicat în 2008, realizat de
Daniela Pițigoi, Alexandru Rafila, Adrian Streinu-Cercel și colab., România a
înregistrat o tendință descrescătoare a incidenței hepatitei virale B și
variații minore ale hepatitei virale C în perioada 2006–2015, conform unui raportului
CNSCBT din 2016.
Dacă vorbim despre prevenție, în țara
noastră, situația este destul de incertă. În contextul epidemiei de rujeolă, și
vaccinarea anti-HBV s-a desfășurat cu dificultate, stocurile fiind zero mult
timp. În privința programelor naționale de prevenție și testare pentru acest
boli, un studiu ECDC a arătat că mai puțin de jumătate din țările membre UE sau
SEE au implementate astfel de programe și mult mai puține dețin informații cu
privire la cei care sunt bolnavi, dar nediagnosticați. De asemenea, există
probleme în ceea ce privește monitorizarea acestor infecții. Cel mai frecvent
indicator utilizat pentru monitorizarea infecției cu virusul hepatic C în
țările membre UE/SEE este numărul de bolnavi tratați (în 12 țări membre), în
timp ce numărul de bolnavi tratați pentru hepatită B este monitorizat doar în
șapte țări. Doar jumătate din țările care raportează aceste cazuri au fost de
acord cu necesitatea unui ghid european pentru testare, util pentru a determina
în primul rând cine trebuie testat, identificarea persoanelor aflate la risc,
monitorizarea și evaluarea rezultatelor testelor efectuate la nivel
populațional.
