Săptămâna
trecută, OMS a lansat Raportul global 2015, care analizează, printre altele,
dacă au fost atinse țintele stabilite pentru cel de-al 20-lea an de la
implementarea sistemului de raportare a cazurilor de tuberculoză (TB). Datele
prezentate în continuare se referă la cele șase regiuni OMS și 22 de țări în
care rata de infecție este foarte mare, țări care acoperă 80% din cazurile TB.
Din
cele 9,6 milioane de noi cazuri TB în 2014 la nivel global (137 de cazuri la o
sută de mii de persoane), 58% au fost din Asia de Sud-Est și țările din
regiunea Pacificului de vest. Regiunii africane i s-au atribuit 28% din cazuri,
Indiei – 23%, Indoneziei – 10% și Chinei – 10%. Europa a cumulat 3% din cazuri,
zona mediteraneană de est 8% și America 3%. Ținta de înjumătățire a cazurilor
nou apărute de TB din 1995 până în 2015 a fost îndeplinită cu succes în
America, Asia de S-E și zona Pacificului de vest, precum și în țări intens
afectate de patologia TB, cum sunt: China, Brazilia, India, Pakistan, Filipine,
Etiopia, Cambodgia. Raportul OMS specifică și că în 2014, creșterea numărului
oficial al cazurilor de TB s-a datorat în principal creșterii raportării, și nu
emergenței de noi cazuri. De exemplu, în India raportarea a crescut cu 29% în
2014.
Cea
mai mică incidență de TB s-a observat în țările dezvoltate din vestul Europei,
Canada, Statele Unite, Australia și Noua Zeelandă, unde rata de incidență a
fost mai mică de zece cazuri la o sută de mii de persoane.
În
ceea ce privește prevalența TB, la nivel global au fost estimate 13 milioane de
cazuri existente de TB în 2014 (174 de cazuri la 100.000 de persoane). Se
estimează că ținta propusă în anul 1995, de a scădea prevalența cu 50%, nu va
fi atinsă la finele anului 2015, aceasta diminuându-se cu doar 42%. America și
zona Pacificului de vest au fost singurele regiuni care au atins obiectivul,
iar Asia de S-E îl va atinge până la sfârșitul anului 2015.
Datele
despre mortalitate din anul 2014 au cuantificat 1,5 milioane de decese cauzate
de TB (16 decese la 100 de mii de persoane), dintre care 400 de mii în rândul
pacienților cu virus HIV-asociat. Numărul deceselor a scăzut cu 47% în perioada
analizată, ceea ce înseamnă că nu s-a atins ținta de 50%, conform strategiei
OMS aprobată în 1995 pentru controlul tuberculozei. Numărul deceselor este
inacceptabil de mare în condițiile în care, dacă se realizează detecția la timp
și se instituie tratamentul corect, aproape toți pacienții diagnosticați pot fi
salvați.
Ținta
de scădere a mortalității cu 50% a fost atinsă, totuși, în America și regiunea
Pacificului de vest cu zece ani în avans și în regiunea est-mediteraneană și
Asia de S-E în anul 2015. Conform raportului lansat săptămâna trecută de OMS,
în perioada 2000–2014, tratamentul TB a salvat viețile a 35 de milioane de
persoane seronegative HIV și opt milioane seropozitive. Rata de succes a
tratamentului la persoanele nou diagnosticate s-a menținut, din 2005 până în
2013, la 86% la nivel global.
MDR și
XDR
Din
totalul cazurilor TB nou diagnosticate, 3,3% sunt multidrog rezistente (MDR),
iar din totalul cazurilor de TB în tratament 20% au devenit MDR. La nivel
global, doar 50% din cazurile TB-MDR au fost tratate cu succes, deși ținta era
de 75%. Rata de succes a tratamentului TB-MDR a fost maximă în regiunea
Pacificului de vest, Asia de S–E și regiunea mediteraneană de est. Cea mai mică
reușită a tratamentului TB-MDR a fost înregistrată în America și Europa, în
special pentru că în Europa există o prevalență mare a cazurilor MDR, iar în
America pacienții nu au mai fost urmăriți. Cele 22 de țări cu prevalență mare a
cazurilor au avut o rată de succes a tratamentului de peste 85%.
La
nivel global, au fost identificați 480 de mii de pacienți cu TB-MDR sau TB
rezistentă la rifampicină, dar au fost diagnosticați și raportați doar 123 de
mii. Dintre aceștia, 75% au fost din Europa, India, Africa de Sud și China.
Ținta de reușită a tratamentului TB-MDR de peste 75% a fost atinsă în 43 de
țări din cele 127 care au raportat situația către OMS. 190 de mii de cazuri
TB-MDR s-au soldat cu deces.
Tuberculoza
extensiv rezistentă la tratament (TB-XDR), definită ca TB-MDR rezistentă în
plus la cel puțin o fluorochinolonă sau la alt medicament de linia a doua, a
fost raportată de 105 țări la finele anului 2014. Cel mai mare număr de cazuri
a fost în Belarus, (29%), Georgia (15%), Letonia (19%) și Lituania (25%). În
medie, TB-XDR reprezintă 9,7% din TB-MDR.
Din cele 9,6 milioane de cazuri TB incidente
în 2014 (137 la suta de mii de persoane), 1,2 milioane au fost HIV-asociate, în
2014. Mortalitatea TBC-HIV asociată a scăzut, totuși, de la 570 de mii de
cazuri în 2004 la 390 de mii de cazuri în 2014. Incidența asocierii TB-HIV a
scăzut cu 1,5% în fiecare an din 2000 până în 2013 și cu 2,1% din 2013 în 2014.
Prevenția
deceselor în rândul persoanelor cu TB și infecție HIV impune perfecționarea
metodelor de prevenție a TB, diagnostic și tratament și inițierea precoce a
tratamentului antiretroviral. OMS recomandă controlul de rutină al pacienților
cu TB în ceea ce privește asocierea, sau lipsa ei, cu virusul HIV. La nivel
global, în 2014, 16% din pacienții cu TB care s-au testat HIV au fost
seropozitivi, numărul acestora scăzând din anul 2008.
La
nivel global, în 2014 au fost raportați 528 de mii de pacienți cu TB
HIV-pozitivi, reprezentând mai puțin de 50% din cele 1,2 milioane de persoane
HIV-pozitive care au dezvoltat tuberculoză în același an.
Miliarde
de dolari pentru controlul TB
Pentru
a obține controlul total al epidemiei TB în țările cu venit mediu și mic,
costul estimat de OMS a fost de opt miliarde de dolari, pentru anul 2015.
Această sumă nu include costurile pentru cercetare, noi tratamente sau metode
de diagnostic. Din cele opt miliarde de dolari, 5,3 miliarde ar acoperi
detecția și tratamentul TB sensibile la medicamentele existente, iar 1,6
miliarde tratamentul TB-MDR. 600 de milioane de dolari ar fi destinate testelor
diagnostice rapide, iar 500 de milioane de dolari controlului TB-HIV asociate.
Deși
suma necesară pentru controlul epidemiei TB în țările cu venit mediu și mic
este de opt miliarde de dolari, fondurile destinate prevenției, diagnosticului
și tratamentului TB au fost de doar 6,6 miliarde de dolari în 2015. Rămâne,
astfel, o gaură de 1,4 miliarde de dolari, ce oglindește determinarea prea
slabă, la nivel național, de a controla epidemia, în comparație cu țintele
internaționale.
Pentru
tratamentul unui pacient cu tuberculoză, în 2014 costul a fost între 100 și 500
de dolari în majoritatea țărilor cu rată mare de prevalență a bolii. Pentru
tratarea pacienților cu TB-MDR, costul a fost între cinci și zece mii de dolari
per pacient.
OMS
recomandă tratamentul TB latente pacienților cu HIV asociat, persoanelor care
sunt în contact cu un pacient cu TB pulmonar, pacienților cu silicoză sau care
urmează tratament cu anti-TNF sau pacienților dializați. Pentru o bună detecție
a cazurilor de TB la persoanele cu HIV și pentru detecția cazurilor de TB-MDR,
OMS recomandă folosirea testelor Xpert MTB/RIF. O nouă versiune a testelor, sub
denumirea de Xpert Ultra, este în fază de proiectare. Aceasta va avea o
sensibilitate și specificitate mai crescute în detecția TB-MDR.
Situația
din România
În
țara noastră, conform raportului OMS amintit, în anul 2014 au existat 12.504 de
cazuri noi de TB (63 de cazuri la 100 de mii de locuitori). 10.295 de cazuri au
fost TBC pulmonar, din care 7.874 confirmate bacteriologic și 2.421
diagnosticate clinic. 2.209 cazuri au fost cu TBC extrapulmonar. Comparativ,
Marea Britanie, de exemplu, are o rată de 12 cazuri la 100 de mii de locuitori,
cu o incidență de 6.622 de cazuri.
Tot
în 2014, în România au existat 1.899 de recăderi la nivel pulmonar confirmate
bacteriologic și 356 diagnosticate clinic, precum și 102 recăderi
extrapulmonare. Rata de succes a tratamentului TB chimio-sensibile a fost de
85%, mai mare decât în cazul Marii Britanii, care a avut o rată de succes a
tratamentului de 82%, conform raportului OMS. Mortalitatea în România a fost de
5,8%, mult peste procentul de 0,48 din Marea Britanie.
În
rândul pacienților cu TB-MDR, cazurile notificate în anul 2014 sunt în număr de
578, dintre care 68 sunt cazuri de tuberculoză extins rezistentă. Dacă la acest
număr se adaugă eșecurile și reluările din anii precedenți, prevalența
cazurilor de TB-MDR din România ajunge la aproximativ 1.500 de cazuri. Rata de
succes a tratamentului a fost în țara noastră de 34%, mai mică decât cele 54 de
procente din cazul englezilor, care au o prevalență a TB-MDR de aproximativ 120
de cazuri. Restul statelor europene au o rată între 55 și 70% de succes
terapeutic în cazul TB-MDR.
Programul
național de control al tuberculozei
Pentru
a ține sub control răspândirea tuberculozei, România are un sistem capabil să
acorde asistență și persoanelor cu simptomatologie sugestivă, dar care nu sunt
asigurate în sistemul de sănătate, explică dr. Gilda Popescu, managerul
Programului național de control al tuberculozei. Sistemul electronic folosit în
România permite înregistrarea și urmărirea tuturor cazurilor de tuberculoză și
obligă pacienții la control periodic până la evaluarea finală a cazului, moment
în care este scos din evidență. Obligă teoretic, pentru că nu există un act
normativ care să oblige, într-adevăr, pacienții să ducă la bun sfârșit
tratamentul, susține Gilda Popescu, care menționează și că în cadrul
programului a încercat, împreună cu un ONG, să inițieze o astfel de lege.
Propunerea a fost prezentată în comisia de sănătate din Parlament, însă nu a
existat niciun răspuns din partea autorităților.
La
noi, 2,9% din cazurile noi și 11% din recidive sunt multidrog rezistente.
România face parte, astfel, din primele 18 state cu incidență crescută pentru
TB-MDR. Ne depășesc numai țările din fosta Uniune Sovietică. Dacă ne raportăm
la fostele țări comuniste, avem cele mai multe cazuri de TB-MDR, explică
medicul. Cauza incidenței crescute a TB-MDR este abandonul repetat și lipsa
aderenței la tratament. Pentru TB chimio-sensibilă, România are o rată de succes
destul de bună, dar și o rată de abandon mare, de 5,5%. Cazurile soldate cu
abandon sunt cele care rămân pozitive, și care, împreună cu eșecul
tratamentului, reprezintă 12% din totalul cazurilor tratate.
Pentru
a crește aderența la tratament, autoritățile au încercat stimularea pacienților
cu tichete sociale. Cei mai mulți dintre pacienți sunt defavorizați din punct
de vedere social, având venituri foarte mici. Dintre aceștia, 40% sunt
neasigurați. Tichetele sociale pe care le primesc în perioada efectuării
tratamentului măresc aderența la tratament, aceasta crescând spre 90%.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.