Cancerul esofagian reprezintă al șaptelea cel mai frecvent tip de cancer la nivel global, situându-se pe același loc, din punctul de vedere al incidenţei, cu cancerul de col uterin. Incidenţa carcinomului esofagian cu celule scuamoase, cel mai frecvent tip histologic, a fost stabilă în ultimii ani, însă incidenţa adenocarcinoamelor de joncţiune esogastrică este în continuă creștere în ţările occidentale.

Această entitate poate fi clasificată din punct de vedere anatomic în adenocarcinom al esofagului distal (localizat la 1-5 cm deasupra joncţiunii esogastrice), adenocarcinom al cardiei (situat la 1 cm proximal și 2 cm distal de joncţiunea eso-gastrică) și carcinomul gastric subcardial (situat la 2-5 cm distal de cardie, infiltrând joncţiunea eso-gastrică, esofagul distal sau ambele).

În cazul pacienţilor cu adenocarcinom de joncţiune eso-gastrică cu invazie locală, conduita terapeutică presupune chimioradioterapie neoadjuvantă urmată de intervenţie chirurgicală, ulterior foarte importantă fiind supravegherea. Riscul de recurenţă rămâne însă ridicat, iar prognosticul rezervat.

        În New England Journal of Medicine au fost publicate rezultatele unui studiu care a avut ca obiectiv evaluarea unei noi abordări terapeutice, aceasta incluzând administrarea de nivolumab ca tratament adjuvant după administrarea chimioterapiei neoadjuvante și efectuarea intervenţiei chirurgicale. Realizatorii studiului au urmărit supravieţuirea fără boală. Recurenţa bolii a fost evaluată imagistic prin tomografie computerizată cu substanţă de constrast, prin rezonanţă magnetică sau prin evaluare citologică ori histopatologică, conform protocolului.

Rezultate promiţătoare

        În acest studiu de fază 3, randomizat, de tip dublu-orb, placebo controlat, au fost incluși 794 de pacienţi cu vârsta peste 18 ani care au trecut prin intervenţie atât farmacologică, cât și chirurgicală, prin rezecţie eso-gastrică. În urma procedurilor terapeutice efectuate conform recomandărilor din ghid, la momentul includerii în studiu, statusul pacienţilor era definit prin lipsa unei formaţiuni tumorale identificabile la 1 mm de marginile de rezecţie proximală, distală sau circumferenţială. După cel puţin patru săptămâni de la intervenţia chirurgicală, pacienţii au fost randomizaţi în raport de 2:1 pentru a primi fie nivolumab (532 de pacienţi), administrat intravenos în doză de 240 mg la fiecare două săptămâni, timp de 16 săptămâni, urmat de 480 mg la fiecare patru săptămâni începând cu săptămâna 17, fie placebo (262 de pacienţi).

Perioada medie de urmărire a fost de 24,4 luni. Supravieţuirea medie fără boală a fost semnificativ mai mare în rândul pacienţilor care au primit nivolumab (22,4 luni), comparativ cu grupul pacienţilor care au primit placebo (11 luni). Acest beneficiu a fost observat indiferent de tipul histologic identificat. Atât recurenţa la distanţă a bolii, cât și cea locoregională au fost mai puţin frecvente în grupul nivolumab (29% și 12%), comparativ cu grupul placebo (39% și 17%). Supravieţuirea medie fără metastaze a fost de 28,3 luni în grupul nivolumab și 17,6 luni în grupul placebo. Astfel, în cazul terapiei cu nivolumab, riscul de recurenţă la distanţă sau deces a fost cu 26% mai mic, comparativ cu placebo. Cele mai frecvente evenimente adverse au fost fatigabilitatea, erupţiile cutanate, pruritul și diareea.