Deși se consideră că spitalizarea reprezintă perioada cu riscul cel mai mare de evenimente tromboembolice venoase, pacienţii cu anumite patologii medicale sunt la risc de a dezvolta astfel de evenimente, atât în sistemul venos, cât și în cel arterial, în săptămânile următoare externării. Acest aspect este deosebit de important, mai ales în actualul context epidemiologic, știut fiind că infecţia cu virusul SARS-CoV-2 se asociază cu risc tromboembolic de 2-10 ori mai crescut decât alte patologii. Multiple alte boli ar beneficia de reducerea riscului trombotic prin utilizarea unui tratament anticoagulant pe durată prelungită.

Studiul MARINER a evaluat eficacitatea și siguranţa rivaroxaban, utilizat în prevenţia primară a evenimentelor tromboembolice, iar rezultatele sale au fost publicate în Journal of the American College of Cardiology.

Un număr de aproximativ 10.000 de persoane cu vârsta peste 40 de ani, spitalizate între 3 și 10 zile pentru diverse patologii medicale acute și cu factori de risc adiţionali pentru evenimente tromboembolice venoase, au fost randomizate spre administrarea unei doze mici de rivaroxaban timp de 45 de zile după externare sau către placebo. Riscul tromboembolic venos adiţional a fost definit ca un scor de risc IMPROVE modificat fie ≥4, fie între 2 și 3, dar cu o valoare a D-dimerilor de cel puţin dublul limitei superioare admise. S-au administrat 10 mg de anticoagulant zilnic la cei cu rată de filtrare glomerulară (eRFG) peste 50 ml/min/1,73 m2 și 7,5 mg la cei cu eRFG în intervalul 30-50 ml/min/1,73 m2. Au fost excluși pacienţii cu risc crescut de sângerare.

Acţiune duală, pe sistemul venos și arterial

Obiectivul compus a necesitat urmărirea ratei de apariţie a evenimentelor tromboembolice venoase sau arteriale (tromboembolism venos simptomatic, infarct miocardic, accident vascular cerebral nonhemoragic) și a decesului de cauză cardiovasculară. Acestea au apărut în 1,28% dintre cazuri în rândul celor trataţi cu rivaroxaban 10 mg, respectiv la 1,77% dintre cei care au primit placebo, diferenţa fiind semnificativă statistic. Incidenţa tuturor acestor evenimente, mai puţin a infarctului miocardic, a avut tendinţa de a favoriza utilizarea rivaroxaban.

S-a obţinut o reducere a riscului relativ de 80% pentru tromboza venoasă profundă simptomatică a membrelor inferioare, respectiv de 62% pentru embolia pulmonară simptomatică nonfatală la pacienţii trataţi cu anticoagulant. Riscul de sângerare majoră nu a prezentat diferenţe semnificative între cele două grupuri.

Concluzia acestui studiu a fost că extinderea tratamentului anticoagulant profilactic după momentul spitalizării cu o doză zilnică mică (10 mg) de rivaroxaban la pacienţii cu anumite patologii medicale a condus la scăderea cu 28% a riscului de evenimente tromboembolice fatale și majore, fără o creștere semnificativă a riscului de sângerare majoră. S-a obţinut un beneficiu în prevenirea atât a evenimentelor venoase, cât și a celor arteriale, în special a accidentelor vasculare cerebrale nonhemoragice.

„La nivel populaţional, utilizarea acestui tratament la o categorie selectată de pacienţi cu risc trombotic înalt și risc hemoragic scăzut ar putea preveni peste 12.000 de evenimente trombotice anual cu preţul a mai puţin de 3.000 de sângerări majore”, a declarat pentru Medscape dr. Alex  C. Spyropoulos de la Hofstra Northwell School of Medicine, New York, autorul principal al studiului.