Se estimează că în
2013, 9 milioane de persoane au dezvoltat tuberculoză şi 1,5 milioane au
decedat prin această boală, din care 360.000 HIV+, conform Global tuberculosis report 2014, dat publicităţii la 22 octombrie
a.c. de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Raportul include date din 202 ţări şi
teritorii. Prevalenţa TB a scăzut lent an de an, iar între 2000 şi 2013 au fost
salvate 37 de milioane de vieţi, prin diagnostic şi tratament eficiente.
Datele disponibile
pentru estimarea poverii bolii continuă să se îmbunătăţească. În 2013, măsurarea
directă a mortalităţii a fost posibilă în 126 de ţări. Din numărul estimat de
persoane care au dezvoltat TB, 56% au provenit din regiunile Asia de Sud-Est şi
Pacificul de Vest şi un sfert din regiunea Africa. În India s-au înregistrat
24% din numărul total de cazuri, iar 11% – în China. 60% din cazurile de TB
sunt bărbaţi. Rata globală a mortalităţii a scăzut cu 45% între 1990 şi 2013,
iar prevalenţa TB – cu 41%. Două din cele şase regiuni OMS au atins toate cele
trei ţinte pentru 2015 privind reducerea poverii bolii (incidenţă, prevalenţă,
mortalitate): Americile şi Pacificul de Vest.
Detectarea şi rezultatele tratamentului. În 2013, au fost raportate OMS 6,1 milioane de cazuri,
din care 5,7 milioane de persoane nou diagnosticate. Se estimează că trei
milioane de cazuri au rămas nediagnosticate sau neraportate programelor naţionale
de TB. Rata succesului tratamentului a fost de 86% la cazurile noi. La nivel
global, 3,5% din cazurile noi şi 20,5% din retratamente au fost cauzate de
germeni multidrog-rezistenţi (480.000 de cazuri), din care 9% cu TB cu
chimiorezistenţă extinsă (TB XDR). În 2013, 97.000 de pacienţi au început
tratamentul pentru TB MDR în 2013, de trei ori mai mulţi faţă de 2009, iar
39.000 erau pe liste de aşteptare. Rata globală de succes a tratamentului a
fost de 43%, iar cinci din cele 27 de ţări cu povară crescută a TB MDR –
Etiopia, Kazahstan, Myanmar, Pakistan, Vietnam – au obţinut o rată de succes de
peste 70%. Cinci acţiuni prioritare – de la prevenţie la vindecare – sunt
necesare pentru managementul epidemiei de TB MDR: tratamentul corespunzător al
cazurilor de TB chimiosensibilă, pentru prevenirea chimiorezistenţei;
expansiunea testării rapide şi a detectării cazurilor de TB MDR; controlul
infecţiei; creşterea angajamentului politic, inclusiv alocarea de fonduri
adecvate pentru intervenţii şi cercetare, pentru dezvoltarea de noi metode de
diagnostic, medicamente şi regimuri de tratament.
Diagnosticul de laborator. Confirmarea de
laborator a TB şi a rezistenţei la medicamente este cheia pentru diagnosticul şi
tratamentul corecte. În 2013, 58% din cei 4,9 milioane de pacienţi cu TB
pulmonară înregistraţi în lume au fost confirmaţi bacteriologic prin teste
recomandate de OMS, inclusiv teste rapide precum Xpert MTB-RIF. Anul trecut,
OMS a extins recomandările asupra utilizării acestui test şi la diagnosticul TB
la copii şi pentru anumite forme de tuberculoză extrapulmonară.
Managementul coepidemiei TB-HIV. 1,1 milioane de
persoane cu TB în 2013 erau HIV+, iar numărul deceselor prin asocierea TB-HIV e
în scădere de aproape un deceniu. Prima intervenţie-cheie pentru reducerea
poverii HIV asociate TB este testarea pentru HIV. În 2013, 48% din pacienţii cu
TB au avut un rezultat documentat la testul HIV, iar în regiunea Africa, 76%
din pacienţii cu TB îşi cunoşteau statusul HIV. Cea mai importantă intervenţie
pentru reducerea mortalităţii la pacienţii cu tuberculoză HIV pozitivi este
terapia antiretrovirală. În 2013, 70% din ei luau acest tratament. Pe lângă iniţierea
terapiei antiretrovirale, principala intervenţie pentru prevenirea TB la
persoanele cu HIV este terapia preventivă cu izoniazidă. În 2013, doar 21% din ţări
au raportat administrarea acesteia la persoanele cu HIV.
Finanţarea. Suma anuală estimată
pentru asigurarea răspunsului complet la epidemia mondială de TB este de opt
miliarde de dolari, din care: două treimi pentru depistarea şi tratamentul TB
chimiosensibile; 20% pentru tratamentul TB MDR; 10% pentru testele diagnostice
rapide şi testele de laborator asociate; 5% pentru activităţile de colaborare
TB-HIV, în total cu două miliarde mai mult decât sumele cheltuite în
realitate. La acestea se adaugă două miliarde de dolari anual, pentru cercetarea
şi dezvoltarea de noi diagnostice, medicamente şi vaccinuri. Brazilia,
Federaţia Rusă, India, China şi Africa de Sud, care totalizează aproape jumătate
din cazurile de TB, acoperă fondurile necesare din resurse interne, dar pentru
multe alte state, rămân de importanţă critică donatorii internaţionali, cei mai
importanţi fiind Fondul Global şi guvernul SUA. Costul per pacient tratat
pentru TB chimiosensibilă a fost în 2013 de 100–500 de dolari în majoritatea ţărilor
cu povară mare a TB, iar pentru TB MDR – 9.235 de dolari în ţarile cu venit mic şi
48.553 de dolari în cele cu venit mediu-ridicat.
Cercetare–dezvoltare. Multe tehnologii noi
de diagnostic sunt în curs de dezvoltare sau disponibile pe piaţă, dar fondurile
necesare evaluării lor sunt insuficiente. Zece medicamente anti-TB noi sau
repropuse sunt în faze avansate de dezvoltare clinică şi, în ultimii doi ani,
două noi medicamente au fost aprobate pentru tratamentul TB MDR: bedaquilina şi
delamanid. 15 vaccinuri candidate sunt în studii clinice.
Dincolo de 2015. OMS a dezvoltat o
strategie globală pentru TB post-2015 (End
TB Strategy), apobată la Adunarea mondială a sănătăţii din 2014. Scopul
acesteia este stoparea epidemiei mondiale de TB, ceea ce înseamnă pentru 2035
reducerea cu 90% a incidenţei TB şi cu 95% a deceselor prin TB, faţă de
2015.
Tratamente mai scurte. În cel mai recent număr din New England Journal of Medicine,
editorialul şi trei articole sunt dedicate tuberculozei, mai precis, unor
studii privind regimuri de tratament de mai scurtă durată, care urmăresc creşterea
aderenţei pacientului la terapie şi reducerea costurilor, cu aceeaşi eficienţă
ca a regimului standard de şase luni, recomandat de OMS (faza intensivă – două
luni cu rifampicină, izoniazidă, pirazinamidă şi etambutol, faza de
continuare – patru luni cu rifampicină şi izoniazidă). Cele trei studii au
testat dacă includerea unei fluorochinolone în regimul modificat poate scurta
durata tratamentului tuberculozei chimiosensibile. Au fost testate: un regim
de patru luni ce a inclus gatifloxacina, care în faza intensivă a înlocuit etambutolul,
iar în faza de continuare s-a adăugat la izoniazidă şi rifampicină; un regim
de patru luni în care moxifloxacina a înlocuit izoniazida în faza intensivă şi
a fost administrată în faza de continuare cu rifapentină timp de două luni, bisăptămânal,
sau timp de patru luni, în doză săptămânală; un alt regim a inclus timp de 17 săptămâni
moxifloxacina în locul etambutolului sau izoniazidei. Studiile au
concluzionat că regimurile scurte nu au fost noninferioare celui standard, deci
că reducerea duratei de tratament la patru luni nu este eficientă.