Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

Un muzeu de atmosferă – Casa „Vasile Pogor“ din Iaşi –

Viața Medicală
Dumitru ŞERBAN miercuri, 8 august 2012

I-a avut ca musafiri pe membrii „Junimii“ – Eminescu, Maiorescu, Creangă, Alecsandri… Încărcată  de istorie, Casa „Vasile Pogor“ din Iaşi cuprinde momente dintr-un veac şi jumătate de literatură română. Ne îndeamnă să-i trecem pragul dl Dumitru Şerban, corespondentul „Vieţii medicale“ la Iaşi.

 

   Nu departe de Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu“ din Iaşi, pe strada Vasile Pogor, se află casa cu acelaşi nume, cunoscută şi „casa cu ferestre luminate“. Înainte de a vizita saloanele acestui important punct muzeal, în curte ţi se înşiră în faţa ochilor statuile unor importante personalităţi ale culturii naţionale. Atractivă este şi maşina Dodge Aspen, iar pe plăcuţa care o certifică scrie: „Maşina a aparţinut poetului Mihai Ursachi (1941–2004). A străbătut, în 1990, traseul: San Diego (SUA) – Oceanul Atlantic – Marea Nordului – Bremenhaven (Germania) – Austria – Ungaria – România“. Imediat, în stânga curţii, înainte de a intra în incinta muzeului, ţi se arată ochilor bustul junimistului Vasile Pogor (1833–1906), realizat de sculptorul Mihai Onofrei în anul 1943.
   Cu emoţie şi cu gândul la cât de aproape ne este istoria, am trecut pragul Casei Pogor. Prima sală este dedicată lui Costache Conachi şi ne atrag atenţia bastonul din lemn de abanos cu aplicaţii de argint şi cărţile vechi româneşti, între care şi „Poezii, alcătuiri şi tălmăciri“ (1856) a scriitorului. A doua sală din cele patru ale parterului este salonul de primire oaspeţi, dincolo de care păşeşti sfios şi răbdător spre Sala „Gh. Asachi“. Aici se află una dintre picturile precursorului generaţiei paşoptiste, intitulată „Cap de bărbat“, respectiv portretul lui Gh. Asachi pictat în ulei pe pânză de C. D. Stahi. În ultima sală a parterului – „Mihail Kogălniceanu“ – găsim mobilierul de salon al istoricului şi omului politic, inedit fiind tabloul aceluiaşi C. D. Stahi, în care se regăseşte portretul lui Costache Negri. Sufletul oricărui vizitator al Muzeului „Vasile Pogor“ vibrează altfel atunci când paşii sunt îndreptaţi, pe scările originale, spre etajul clădirii, unde prima încăpere este „Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Creangă“. În partea stângă a sălii este tabloul „Eminescu şi Creangă“ realizat de Octav Băncilă în 1921. A doua sală aparţine „Junimii“, asociaţie culturală înfiinţată în „dulcele târg al Ieşilor“ în anul 1863, al cărei inedit este un pian marca Steinway & Sons (1859),  al scriitorului Duiliu Zamfirescu. Aparte este şi mobilierul în stil florentin al lui Titu Maiorescu. Salonul trei aparţine „Convorbirilor literare“, iar în cea de-a patra sală de la etaj se află „Masa umbrelor“ care evidenţiază, tăcut, lumea bună de altădată a Iaşiului. Salonul cinci, ultimul, ne duce cu gândul la romanul „Adela“ a lui G. Ibrăileanu: aici sunt biroul şi scaunul, biblioteca, respectiv patefonul His Masters Voice, care au aparţinut scriitorului. În ultima sală, intitulată „Rarităţi“, am remarcat cum cele mai valoroase obiecte ale personalităţilor Iaşiului de altădată sunt puse în valoare într-un mod aparte, sala fiind deschisă publicului doar într-un regim special.
   Imediat după vizita prin încăperile Casei Pogor am stat de vorbă cu dna Anca-Maria Buzea, şef serviciu muzee în cadrul Muzeului Literaturii Române, care a întărit, cu argumente esenţiale, cele punctate mai sus.
   – Vasile Pogor şi „Junimea“?
  – Începând cu anul 1863, casa lui Vasile Pogor a devenit, pentru 20 de ani, sediul Societăţii „Junimea“ – care-i avea ca fondatori pe Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Petre P. Carp, Th. Rosetti şi Vasile Pogor. În acest mediu s-au format şi afirmat scriitori, istorici, filosofi, oameni politici, economişti etc.
   Conturaţi-ne în câteva fraze istoricul Casei „Vasile Pogor“.
   – Casa, cu valoare istorică şi memorială, „spune“ o istorie care începe la 1776, din timpul în care pitarul Ioniţă Cerchez (n.r. boier care se ocupa de bucătăria domnească) a cumpărat casele şi locurile mai multor „mahalagii“ de pe Uliţa Sării din Muntenimea de Mijloc şi a construit aici o clădire cu atenanse şi subterane, reconstituite în 1994. Casa va reveni drept dotă nepoatei boierului, Zoe Cerchez, viitoarea soţie a vornicului, scriitorului, comisului Vasile Pogor-tatăl. În jurul anilor 1850, casa a fost dărâmată şi reconstruită pe acelaşi loc, după moda şi „pretenţiile“ vremii. Junimistul Vasile Pogor-fiul devine proprietarul locului şi al imobilului. După 1901, clădirea a fost vândută de către Vasile Pogor prinţesei Maria Moruzzi, mama istoricului şi diplomatului Gheorghe I. Brătianu. După plecarea istoricului la Bucureşti, în anul 1938, casa este închiriată Rezidenţei Regale. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, casa Pogor-Brătianu a devenit sediu al co­mandamentelor trupelor sovietice. A rămas în proprie­tatea acestuia până în 1945, când istori­cul o vinde instituţiei CFR. În jurul anilor 1968, muzeografii ieşeni încep demer­surile pentru trans­for­marea casei în muzeu. Astfel, Muzeul „Vasile Pogor“ este inaugurat în anul 1972 ca o mică istorie, de aproximativ 150 de ani, a literaturii române, păstrând însă la loc de cinste momentele ei cele mai frumoase: cele din anii în care se numea „casa cu ferestre luminate“ şi-i avea ca musafiri de seamă, în Salonul Junimii, pe Maiorescu, Eminescu, Creangă, Alecsandri…
   Ce poate admira un vizitator al acestui punct muzeal din Iaşi?
   – E greu să numeşti, punctual, repere de vizitare în Casa „Vasile Pogor“. Muzeul este o istorie a literaturii române în obiecte de artă, fotografii, cărţi, manuscrise; un muzeu de atmosferă care îşi plimbă vizitatorul din biroul lui Costache Conachi, prin salonul proprietarilor casei (Pogor şi Brătianu), prin lumea largă a preocupărilor lui Gheorghe Asachi sau trece pe lângă fondatorii revistei „Dacia literară“ aşezaţi în jurul mesei lui Kogălniceanu. Scara de lemn, ce rezistă încă din anii 1850, conduce vizitatorul spre junimişti, spre biblioteca lui Vasile Pogor care „ştie“ ce citea Eminescu în 1874 când locuia aici, spre salonul în care Creangă povestea „de pe uliţa din dos“, iar Pogor arunca pernuţe – pentru că la Junimea „anecdota primează“. Muzeul propune apoi o întâlnire cu redactorii „Con­vorbirilor literare“, cu primele apariţii ale revistei, cu numerele în care au publicat Eminescu, Creangă… O altă redacţie, alţi scriitori, altă viziune, alte obiceiuri: „Viaţa Românească“. Lipsesc, din păcate, chiştoacele de ţigară, ghemotoacele de hârtie, bileţelele aruncate la întâmplare. Apoi, o încăpere în care muzeul îl „păstrează“ pe Garabet Ibrăileanu aşa cum l-au cunoscut prietenii săi, în cadrul intim îmbogăţit de mobilierul original, de cărţi, de patefon. E greu să defineşti farmecul Casei Pogor. Fiecare încăpere are câte „ceva“ dintr-o anume perioadă, din viaţa unei anume personalităţi. Multe voci, mulţi paşi, pagini de literatură, colţuri cu mobilier de pe care tocmai s-a ridicat cineva…
   – Sala „Rarităţi“? Oferiţi-ne detalii con­crete despre lucrurile rare din această sală. Cui aparţin?
   – „Rarităţile“, ca­me­ra cu care se sfâr­şeşte un periplu prin muzeul nostru… dar cu care încep mii de curiozităţi, ar putea avea doar un singur exponat şi ar fi de-ajuns: inelul sigilar al Eminescu. Dar vizitatorul va admira alături poşeta din argint a Veronicăi Micle, cea­sul din aur cu trei capace al poetului, ceasul bătrân şi modest, din argint, al lui Creangă, evantaie, bijuterii în cutiuţele lor misterioase ale doamnelor scenei româneşti de altădată, obiecte unicat de artă decorativă din fostul, incendiatul Teatru Mare de la Copou (1846–1888), un album de rugăciuni – manuscris al Mariei Ghica, realizat la Miclăuşeni. De fapt, toată casa înseamnă rarităţi, pagini, lucruri, stări care nu se mai pot regăsi în nici un alt loc…

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.