Afectarea membrelor inferioare la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 ar putea fi asociată cu administrarea diureticelor, arată un articol publicat recent în revista Diabetologia. SURDIAGENE (SUivi Rénal, DIAbète de type 2 et GENEtique) este un studiu prospectiv care a urmărit apariţia complicaţiilor (LLE – lower limb events) la nivelul membrelor inferioare la 1.459 de pacienţi cu diabet zaharat de tip 2. Conform autorilor, acesta este primul studiu longitudinal care aduce dovezi privind utilizarea diureticelor şi riscul de amputaţie.
În cadrul studiului, complicaţiile membrelor inferioare (LLE) au fost definite fie ca amputaţia de la nivelul sau deasupra articulaţiei metatarsofalangiene, fie ca necesitatea revascularizării prin angioplastie sau bypass. Pacienţii au fost urmăriţi o perioadă medie de 7,1 ani. În acest studiu, incidenţa complicaţiilor piciorului diabetic a fost de 1,8 (la 100 de pacienţi/an) la cei care aveau în medicaţia de fond diuretice versus 1 la pacienţii care nu urmau un tratament cu diuretice. Cifrele sugerează că utilizarea acestui tip de medicamente este puternic şi independent asociată cu un risc crescut de amputaţie.

Depleţia volemică

Cel mai probabil mecanism fiziopatologic care stă la baza acestei asocieri este depleţia volumului extracelular indus de diuretice. Hipovolemia şi deshidratarea determină scăderea perfuziei periferice şi stimulează decompensarea hemodinamică, crescând vâscozitatea sanguină și ducând în final la ischemie şi amputaţie. Creşterea hematocritului a fost, de asemenea, asociată cu boala arterială periferică. Important de reţinut este că efectul depleţiei volemice este diferit în funcţie de clasa de diuretice. Depleţia volemică este mai accentuată în cazul diureticelor de ansă, comparativ cu tiazidicele. În plus, o altă explicaţie a ipotezei mai sus menţionate poate fi reprezentată şi de modificările electrolitice induse de diuretice, care determină procesul ischemic.
De altfel, studiul CANVAS (Canagliflozin and Cardiovascular and Renal Events in Type 2 Diabetes) a demonstrat rezultate asemănătoare: pacienţii care urmau tratament cu canagliflozin (un inhibitor de SGLT2) au prezentat o rată dublă a amputaţiilor faţă de cei cu placebo. Şi în acest caz, o posibilă explicaţie este efectul diuretic-like al inhibitorului de SGLT2.

Concluzia studiului este că utilizarea diureticelor la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 este asociată cu un risc crescut de amputaţie. De aceea, tratamentul diuretic în cazul acestor pacienţi trebuie gândit pentru a evita deshidratarea şi dezechilibrele hidro­electrolitice.