La iniţiativa Organizaţiei mondiale a accidentului vascular cerebral (World Stroke Organisation – WSO), data de 29 octombrie este dedicată accidentului vascular cerebral (AVC), anul acesta organizându-se sub coordonarea sa, în 46 de ţări, manifestări cu durata cuprinsă între una și șapte zile. Scopul acestor manifestări este aducerea AVC și a consecinţelor sale în atenţia opiniei publice. Ele sunt dedicate: a) prevenţiei primare și secundare a AVC; b) diagnosticului precoce cu ajutorul anturajului instruit, al personalului medical solicitat de urgenţă, al neurologilor și imagiștilor; c) tratamentului de urgenţă (fibrinoliză și endovascular – de preferat în unităţi de stroke cu medici specializaţi); d) recuperării precoce motorii și a limbajului; e) suportului familial și social post-AVC.
Mottoul Zilei mondiale a AVC de anul acesta este #UpAgainafterStroke (#ridică-tedinnoudupăAVC). AVC ischemice (87%) sau hemoragice (13%) reprezintă, la nivel mondial, a treia cauză de mortalitate după neoplasme și bolile cardiovasculare. În România, această patologie își dispută locul întâi cu infarctul de miocard. Mai mult decât atât, dizabilităţile secundare AVC au un impact major socioeconomic și personal.
Peste 80 de milioane de oameni din întreaga lume au fost afectaţi de un AVC, iar peste 50 de milioane trăiesc cu dizabilităţi de grade diferite care le afectează semnificativ calitatea vieţii. La fiecare două secunde, cineva în lume suferă un AVC; la fiecare șase secunde, cineva moare din cauza unui AVC; iar la fiecare șase secunde, cineva suferă de o nouă dizabilitate care îi va schimba brusc viaţa. A scăzut mult vârsta la care apare astăzi AVC, acesta devenind cea mai frecventă boală neurologică.
AVC este o urgenţă medicală, creierul nu are răbdare să aștepte, iar noi trebuie să gândim corect și să acţionăm rapid. La nivelul ţării noastre există doar 13 centre de fibrinoliză și trei de tratamente endovasculare, ceea ce înseamnă, desigur, un pas înainte, dar mai e mult până la performanţă naţională. Mai ieftin și mai eficient ar fi să intensificăm metodele de prevenţie primară și secundară, instruind populaţia în acest sens.