Din ce în ce mai nerăbdător, timpul
concentrează în câte un mugur de viaţă explozia florală care va deveni înfructare
primăvăratică în lumea ca o livadă lăsată în paragină de îmbătrâniţii care nu
vor fi fost niciodată adulţi.
Un
astfel de mugur este Leon Guţu, adolescentul de astăzi (născut în 1995 la
Bucureşti), un fel de Prâslea rătăcit în grădina cu mere de aur din lumea de
poveşti, care, în loc de cal năzdrăvan şi trântă cu zmeii cei răi, nărăviţi la
furtişaguri, şi-a transformat săgeţile din arc în peniţă, creion, pensulă şi,
preferând otrăvii uleiul, acuarela, tempera, prinde să recreeze chipul lumii văzute
cu ochii lui de copil.
La opt ani, deschide prima expoziţie personală
la Sala Dalles – UPB, cu 200 de lucrări, 30 – în ulei pe pânză, 78 – picturi pe
planşă şi 92 – desene grafice. Era în 2003. Tot atunci, la Sala UNESCO din
Bucureşti i se expun 30 de picturi pe pânză.
În anul 2006, este admis la Liceul de Artă
„Nicolae Tonitza“, Bucureşti; ia parte, sub îndrumarea tatălui său, pictorul
Nicolae Guţu, la pictarea bisericii Mânăstirii Ulmu, în apropiere de Chişinău,
iar la Sala UAP „Constantin Brâncuşi“ din capitala Republicii Moldova expune 93
de lucrări – pictură, grafică. Când, în anul 2008, pe scena Teatrului de
Comedie din Bucureşti a fost prezentat spectacolul „Povestiri din Arbat“ în
regia lui O. Svedov, cu artişti ruşi de renume, cu ocazia împlinii a 130 de ani
de la stabilirea relaţiilor diplomatice între Rusia şi România, în holul
amintitului
teatru au fost expuse 73 de lucrări ale copilului-pictor de 13 ani,
Leon Guţu. Un an mai târziu, la Centrul expoziţional „Casa Pictorului“ din
Moscova i se lansează primul catalog de pictură: „Pe treptele inspiraţiei“, în
rusă şi engleză, iar în 2012, albumul „CaPaSha“, Ed. Dacoromână (în română/engleză şi două cronici
în limba rusă).
Ce se
poate spune despre un copil care a înfruntat balaurul-timp, înscriind cu harul
său de înger rătăcit printre muritori o nouă filă în povestea fără de sfârşit a
artei româneşti? Desen redus la esenţă, simţ al culorii, construcţie grafică de
o subtilă graţie, candoare, forţă, totul într-o ingenioasă tălmăcire picturală
din care nu lipsesc nici trimiterile în tezaurul de tradiţii şi poveşti ale românilor,
nici firul de sacralitate prezent în fiece lucrare a artistului intrat pe
poarta mare în regatul Artei şi care abia acum, în anul de graţie 2013, întredeschide
poarta castelului fermecat cu numele de tinereţe.
Dar înainte mult mai este. Să-i urăm tânărului
pictor Leon Guţu intrarea artei sale în cea fără de moarte viaţă, cu frumuseţe înveşnicită.
