Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

 

   Exprimarea exactă a propriilor idei, considerată drept unică posibilitate de transmitere şi depozitare a lor în formă intactă, reprezintă una dintre nostalgiile definitorii ale gândirii umane dintotdeauna. Totodată, este unanim admis faptul că „tot ceea ce este temeinic înţeles poate fi exprimat cu claritate“. Verdictul filosofului francez temperează în cheia dimensiunii umane utopia transmisiei pure a ideilor şi conferă comunicării interumane ce se doreşte consistentă o componentă didactică (de învăţare). Axioma pare cu atât mai valabilă în cazul limbajului ştiinţific, în care tinde să fie mereu mai ferm încadrat şi cel medical. Departe de a determina încorsetarea libertăţii de gândire inerentă profesiunii medicale, conceptul modern de „medicină bazată pe dovezi“ se înscrie pe această coordonată, propunându-şi să impună rigoare raţionamentului clinic cu scopul declarat de a face posibilă uniformizarea limbajului profesional şi prin urmare făcând posibilă comunicarea coerentă. (...)

  Marţi, 4 mai a.c., într-o frumoasă zi de autentică primăvară, în care o plimbare la şosea părea a fi lucrul cel mai potrivit, în prezenţa unui public numeros, dar şi a reprezentanţilor de la Radio şi Televiziunea Română, a fost vernisată expoziţia de fotografie aparţinând medicilor îndrăgostiţi de această artă a imaginii.

  În salonul principal al Institutului Italian de Cultură au fost reunite 64 de lucrări ale membrilor ARFOMED (Clubul de Artă fotografică al Medicilor din România), faţă în faţă cu 20 de lucrări ale confraţilor din AMFI (Asociaţia Medicilor Fotografi Italieni). Toate fotografiile ilustrau, uneori simbolic, metaforic, şi alteori mai explicit, tema, sau mai corect spus temele alese pentru această ocazie: „Apă, aer, foc, pământ“, folosind atât culoarea, cât şi jocul de lumini şi umbre specific imaginilor alb-negru. Prezentarea expoziţiei a fost făcută printr-o serie de intervenţii care au avut menirea de a completa poveştile spuse de fotografiile de pe simeze. Dl prof. Alberto Castaldini, directorul Institutului Italian de Cultură, a relatat cum s-a născut ideea organizării acestui eveniment în cadrul instituţiei pe care o conduce, şi despre legătura de prietenie dintre aceasta şi ARFOMED, care subliniază mereu conexiunile spirituale dintre România şi Italia. Apoi a fost rândul preşedinţilor celor două grupuri artistice, dnii prof. dr. Mircea Cinteză şi dr. Danilo Susi să intervină în numele organizaţiilor pe care le reprezintă. (...)

  De manipulări (şi de automanipulări) nu ducem lipsă. Nici de şantaj sau autoşantaj. Doar că nu ştim de unde vin ele sau dacă practicanţii lor sunt conştienţi de ceea ce fac. ŞANTAJUL SENTIMENTAL este cu atât mai greu de diagnosticat şi de înfruntat cu cât el se manifestă, de obicei, între oameni apropiaţi. Între părinţi şi copii, între fraţi, între prieteni, între iubiţi, între şefi şi subalterni, între oameni care se cunosc bine şi se pot sprijini unii pe alţii.

  Deschizând cartea autoarelor Susana Forward şi Dona Frazier, apărută la editura „Trei“, în traducerea Marilenei Dumitrescu, aflăm că există nenumărate forme de şantaj sentimental, dar, în ciuda diversităţii, o analiză la rece poate recunoaşte o aceeaşi schemă de evoluţie a lucrurilor: cineva cere ceva altcuiva (bani, o favoare, o conduită anume) şi dacă acesta nu e dispus să accepte cererea, primul face presiuni, care, în caz de insucces, sunt urmate de ameninţări (mai mult sau mai puţin directe), iar şantajul se împlineşte atunci când, în fine, victima cedează. Cedează fie din teamă, fie din datorie (de fiu, de frate, de părinte, de prieten, …de cetăţean sau de om), ori din pricină că se simte (pe drept sau pe nedrept) vinovat de ceva anume. (...)

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

    O documentare recentă, în preajma unui eveniment ce se va desfăşura în zilele de 27 şi 28 mai – 60 de ani de la înfiinţarea Clinicii de Ortopedie din Timişoara, 1950 – 2010 – simpozion organizat de dl prof. dr. Dan V. Poenaru, mi-a oferit şi prilejul de a pătrunde dincolo de aparenţe, ajutându-mă să descifrez mecanisme şi determinări ce pot să ducă spre realizări de excepţie… Şi e nevoie să o spunem, pentru cei dornici să realizeze ceva în medicina modernă (şi poate chiar în orice alt domeniu), viaţa şi activitatea profesorului Dan V. Poenaru alcătuiesc o adevărată şi profundă carte de învăţătură. Aşa încât un moment aniversar precum acesta, prilej de a statornici noi contacte şi de a lansa noi proiecte de anvergură, nu avea cum să lipsească din traiectoria unui profesionist care, fără a-i uita pe maeştri, a lăsat semne durabile în istoria recentă a Ortopediei româneşti.

    După ce vor fi reduse 9.300 de paturi şi vor fi achitate datoriile către furnizori, spitalele vor fi pregătite pentru transferul, până la 1 iulie 2010, către autorităţile locale. Cele trei comisii ale Ministerului Sănătăţii care au început la sfârşitul lunii februarie o amplă analiză în toate unităţile sanitare cu paturi şi-au finalizat evaluarea. Conform raportului, aproximativ 7,15% din paturile existente vor fi reduse, astfel încât structurile spitalelor să poată corespunde nevoilor locale. Reprezentanţii personalului medical şi local din fiecare judeţ au fost consultaţi şi şi-au dat acordul cu privire la aceste decizii. (...)

    A cincea ediţie a campaniei naţionale de depistare şi prevenire a leziunilor maligne şi premaligne cutanate a debutat săptămâna trecută cu mai multe întâlniri şi evenimente. La conferinţa de presă de vineri, 7 mai, Societatea Română de Dermatologie (SRD) şi două mari firme partenere (Laboratoarele Avène şi Merck Sharp&Dohme) au lansat EuromelanomaDay 2010 – Ziua europeană pentru depistarea melanomului. Iniţiativa europeană, la care sunt angrenate 28 de state, va avea ca dată finală 25 mai. Atunci, medici dermatologi din toată ţara, voluntari, vor oferi consultaţii pentru pacienţi (în acest sens s-a instituit o linie verde telefonică gratuită 0800 811 101 pentru programări). (...)

  Zăbovesc lângă o casă modestă, la nr. 6, care, după evenimentele din ’89, a fost când birou de firmă cu clienţi puţini, când microsalon de coafură, când cine ştie ce altceva.

  Măsor cu privirea spaţiul de zid dintre ferestre şi mă amăgesc, de fiecare dată, că va veni o vreme când acolo va fi o placă de marmură pe care să scrie: „În această casă a locuit şi a creat profesorul Virgil Nitzulescu (1895–1989), parazitolog de renume mondial.“ (...)