O anomalie vizuală brutală se manifestă în
general sub formă de cecitate sau vedere neclară, însă se poate manifesta
uneori într-un mod mai atipic: fosfene, deformări ale imaginilor, orbire. În
marea majoritate a cazurilor, are ca rezultat o afectare a sistemului vizual,
începând de la nivelul globului ocular, până la cortexul occipital. Mai rar, în
caz de vedere neclară, poate fi vorba de afectarea căilor oculomotorii, de tip
pareză sau nistagmus.
O tulburare vizuală oculomotorie indică o afectare a globului
ocular sau a nervului optic. Examenul oftalmologic constituie în primă instanță
baza fundamentală pentru a identifica etiologia. Tulburările vizuale binoculare
sugerează cel mai des o suferință cerebrală. Dacă examenul oftalmologic este
important, în acest caz examenul neurologic este determinant.
Cauzele unei tulburări vizuale brutale sunt numeroase, iar
gravitatea acestora este variabilă. Demersul diagnostic se bazează pe
interogatoriu și pe examenul oftalmologic, completate, în funcție de
rezultatele celui din urmă, cu un examen neurologic.
Caracterul brutal al tulburării vizuale, fie că este tranzitoriu
sau constituit, sugerează cel mai des un mecanism vascular ischemic.
Modelul acestui mecanism este reprezentat de cecitate unilaterală tranzitorie.
Un tratament urgent este necesar pentru a identifica cauza și pentru a
implementa un tratament secundar de prevenție. Celelalte situații clinice de
urgență în cazul patologiei oftalmologice sunt dezlipirile de retină și criza
glaucomului acut. Aura vizuală a migrenei evocă cel mai frecvent tulburări
vizuale de cauză cerebrală.
Anamneza
Tipul de tulburare vizuală:
pierderea vederii, de la simpla vedere neclară până la cecitate, cu afectare
totală sau parțială a câmpului vizual. Alte manifestări: fosfene (puncte
luminoase, linii strălucitoare, fulgerături), fotofobie (intoleranță la
lumină), deformări ale percepției (metamorfopsii: linii drepte percepute ca
fiind ondulate; cromatopsii), diplopie (vedere dublă), halucinații elaborate. (…)