Acum trei ani, când am venit în România din Elveţia, aflasem că există o Facultate de Moaşe şi mă aşteptam ca această meserie să fie la fel de recunoscută şi respectată ca în restul Europei. Nu mică mi-a fost surpriza când, de câte ori mă întreba cineva cu ce mă ocup şi îi spuneam, se uita ciudat la mine, zicând: „Moaşă?! Adică medic ginecolog vreţi să spuneţi? Dar mama mea a născut cu moaşa, la ţară, demult!“ Atunci am realizat că, în prezent, moaşa nu are un loc bine definit în sistemul românesc de sănătate, chiar dacă au fost semnate acorduri internaţionale precum cel de la Bologna, care definea standarde pentru formarea competenţelor moaşelor. (...)