Seminarul Penser
L’Europe, aflat la ediţia a X-a, a adunat la Bucureşti, în Aula Magna a
Academiei Române, în zilele de 14 şi 15 octombrie a.c., personalităţi de prim
rang ale culturii şi ştiinţei româneşti şi europene. Astfel, acad. Eugen Simion
împreună cu acad. Maya Simionescu – preşedintele şi respectiv vicepreşedintele
executiv ai Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă – sufletul acestor întâlniri
încă de la bun început, imediat de după anul 2000, de pe vremea când ele se
desfăşurau în decorul suplu, rarefiat şi baroc al Sinaiei, au invitat o mulţime
de profesori şi cercetători din România, Franţa, Belgia, Spania, Italia,
Grecia, Israel, Austria etc. De remarcat participarea, pe lângă cei doi
sus-amintiţi, a academicienilor Răzvan Theodorescu, Dan Berindei, Ioan Aurel
Pop, Al. Zub, Marius Sala, a rectorului al Universităţii clujene, profesorul
Andrei Marga, a fostului preşedinte al României, Ion Iliescu, a fostului
premier, Petre Roman, precum şi a oaspeţilor străini de mare greutate
intelectuală: Thierry de Montbrial, director general al Institutului de Relaţii
Internaţionale al Franţei, Jacques de Decker, secretar perpetuu al Academiei
Regale de Limba şi Literatura Franceză, Serge Fauchereau, scriitor şi eseist,
Jean Askenazy, profesor la Facultatea de Medicină din Tel Aviv, Jaime Gil
Aluja, preşedinte al Academiei Regale de Ştiinţe Economice şi Financiare a
Spaniei şi a multor altora, ambasadori, academicieni, profesori, scriitori,
cercetători, gazetari.
Prestigiosul
eveniment a fost organizat de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă,
Academia Română, Institutul Francez pentru Relaţii Internaţionale, Academia
Regală Wallonă din Belgia, Academia Regală de Doctori din Spania, Academia de Ştiinţe
a Moldovei, Universitatea privată „Petre Andrei“, din Iaşi, Primăria Generală a
Capitalei, Primăria sectorului 2 etc. şi s-a desfăşurat pe trei secţiuni –
Cultură, educaţie; Geopolitică, economie, legislaţie, demografie; Ştiinţă. Tema
seminarului a fost alcătuită din două întrebări: Cum vă imaginaţi viitorul Europei? Cum credeţi că va arăta Europa peste
cincizeci de ani?
Cu acest prilej a fost lansat romanul lui
Marcel Proust, „În căutarea timpului pierdut“, în trei volume din celebra de
acum ediţie „Pleiada românească“, iniţiată de profesorul E. Simion, în noua
traducere a Irinei Mavrodin – cea veche, clasică, aparţinându-i, după cum se ştie,
lui Radu Cioculescu şi soţiei sale, Eugenia.
Cu
această fericită ocazie s-a efectuat un excurs prin istoria zbuciumată a
Europei (numai între 1700 şi 1950 au avut loc peste două sute de războaie
soldate cu aproape o sută de milioane de victime!) care, dincolo de apartenenţa
la un spaţiu şi la un nume – fenician la origine, transferat de vechii greci,
sub forma unei nimfe seduse de Zeus, cam ca în povestea Cenuşăresei – presupune
şi împărtăşirea unor valori, cauze şi idealuri comune. Pentru greci, de
exemplu, deci cei de la care ne vine vorba sub forma ei scrisă, Europa desemna
mai întâi litoralul occidental al Mării Egee, coasta occidentală a Bosforului,
pentru ca de-a lungul vremii şi al vremurilor să se împingă denumirea cât mai
spre vest. De atunci şi până astăzi, termenul trimite la o entitate în continuă
mişcare, o accepţiune geografică îmbinată cu o realitate culturală şi politică,
nu numai un habitat, un loc unde nu doar locuieşti, ci şi un spaţiu căruia îi
aparţii. Europa, de la Charlemagne şi până azi, de la cele două mari schisme
(din 330 şi din 1054), este o răscruce a multor ansambluri spaţiale şi a
diferite ordine de mărime, contururi a căror configuraţie este rezultatul a
secole de istorie. Deocamdată, Uniunea Europeană, nume adoptat la Maastricht în
1992 şi sub care se adună aproape întregul continent nu este decât o structură
lingvistică, nicidecum o entitate. Ea posedă o monedă comună, neadoptată de
toate statele, şi nişte instituţii unde se discută intens şi enorm lucruri
nesemnificative. Un sistem de apărare comun, frontiere şi cetăţenie europeană,
conştiinţă europeană, partide europene nu există. Între mondializarea la modă,
născocită tot de europeni, şi închiderea într-un spaţiu securitar este o mare
contradicţie şi Europa nu este încă pregătită să ofere o soluţie, să dea un răspuns.
Trecutul continentului nostru este alcătuit dintr-o sumă de conflicte şi de împărţiri
arbitrare şi trebuie găsite elementele comune şi comunitatea de destin dincolo
de acestea. Intelectualii, urmaşi în linie directă ai umaniştilor Renaşterii şi
ai filosofilor din epoca Luminilor, sunt chemaţi să descopere acea identitate
comună a europenilor, să intervină în dezbateri serioase, să aplaneze conflicte
şi crize şi să interpreteze cu calm noile date ale realităţii. Cam acestea ar
fi concluziile trase din diversele luări de cuvânt şi discuţii ale acestui
seminar ce nu şi-a dorit nicidecum un proiect SF, ci a încercat să seducă prin
eleganţa expunerii şi prin profunzimea ideilor exprimate. Şi care nu a avut
pretenţia de a se constitui nici într-un think
tank, nici într-un centru de analiză şi de previziuni, ci într-un cadru
liber, distins şi destins de schimb de opinii între oameni de mare rafinament
intelectual.