În perioada 28–31 mai 2014, la
Arad şi Timişoara, va avea loc a doua ediţie a congresului organizat de
Societatea Română de Chirurgie Minim Invazivă în Ginecologie. Am aflat mai
multe despre eveniment şi despre domeniu de la conf. dr. Marius Craina, preşedintele congresului, şeful Catedrei
obstetrică-ginecologie, UMF „Victor Babeş“ Timişoara.
– Cum
aţi gândit organizarea congresului?
– Al doilea congres naţional de chirurgie
minim invazivă în ginecologie se va desfăşura la Arad şi Timişoara. La 28 mai are
loc cursul precongres, la Arad, la Universitatea „Vasile Goldiş“. Vor veni 16
speakeri din străinătate, care vor susţine programul educaţional. Următoarele
zile sunt dedicate congresului propriu-zis, la Timişoara. Vineri, 29 mai, vor
fi realizate două transmisiuni live din clinica Bega şi suntem în discuţii cu o
clinică din Rouen, unde lucrează un medic de origine română, pentru a organiza
transmisiunile live din ambele locuri, cu discuţii interactive pe parcursul
desfăşurării intervenţiilor chirurgicale. Peste 40 de medici din străinătate
participă la congresul de la Timişoara alături de 250–300 de colegi din
România. Este pentru prima oară în ţara noastră când două centre universitare
apropiate concură la realizarea unui congres naţional.
– În
ce măsură se foloseşte la noi chirurgia minim invazivă în ginecologie?
– În fiecare centru care foloseşte acest tip
de chirurgie în ginecologie, numărul intervenţiilor laparoscopice creşte de la an
la an. Sunt ţări unde procentul ajunge chiar la 70–80%; la noi, la Maternitatea
Bega, proporţia depăşeşte 50% din cazuistica ginecologică. Este, în schimb,
nevoie de aparatură de înaltă performanţă, care este foarte costisitoare şi
necesită experienţă din partea chirurgilor. Specialiştii trebuie să fie foarte
bine pregătiţi, mai întâi din punctul de vedere al chirurgiei ginecologice
clasice, apoi supraspecializaţi în chirurgia ginecologică laparoscopică.
– Cum
stăm la capitolul dotări?
– Mai multe maternităţi din ţară au fost
dotate, în urmă cu cinci ani, prin programe ale Băncii Mondiale, deci noi am
fost puşi la punct cu acest tip de aparatură. Din păcate, întreţinerea
instrumentelor laparoscopice este deficitară la noi, pentru că, repet, aceste instrumente
sunt foarte scumpe şi banii din sistemul sanitar nu sunt întotdeauna suficienţi
pentru o astfel de solicitare.
– Cum
ar putea creşte ponderea tehnicilor minim invazive în ginecologia românească?
– Prin participarea la conferinţe şi congrese,
prin promovarea acestor mijloace chirurgicale de specialiştii cu experienţă,
din ţară şi străinătate. Medicii pot vizita un centru sau altul, pot face
cursuri şi stagii de pregătire, dar nu e suficient să înveţi tehnicile minim
invazive, trebuie să le şi practici.
– Cum
se face practica?
– Prin cursuri postuniversitare de chirurgie
laparoscopică. Centrul Bega a reluat, de doi ani, aceste cursuri la nivel
naţional, până la acordarea competenţei, cu mijloace demonstrative practice –
pelvi- şi histero-trainere, pentru a exersa manualitatea, îndemânarea, cu
ajutorul instrumentelor de laborator. Procedura se poate face şi pe animale, în
cadrul cursurilor organizate în universităţi, pe scrofiţe: durează cam
trei-patru zile, astfel încât fiecare participant la curs să efectueze
două-patru ore de chirurgie laparoscopică. Cele mai bune şi mai la îndemână
sunt însă cursurile pe mulaje, pe instrumente demonstrative. Chirurgia
laparoscopică în ginecologie trebuie neapărat să fie introdusă şi susţinută în
România, pentru că personal medical avem, trebuie doar să depunem eforturi în
pregătirea şi în susţinerea lui, precum şi în dotarea cu instrumente adecvate.
Ministerul Sănătăţii trebuie să înţeleagă că medicina performantă, de an 2014,
nu se face fără bani.