Aveam doar câţiva ani când am fost cu tatăl meu, prin ’54–’55, într-o vizită la Tudor Arghezi, în afara Bucureştiului. Plăcut impresionat de poeziile „tânărului poet“, Arghezi i-a dăruit un volum dedicat „tinereţilor dumisale luminoase“. Eu mă jucam cu Zdreanţă „cel cu ochii de faianţă“ – zdrenţurosul câine avea cataractă ca şi stăpân-su – fără ca eu să am habar ce, şi cu cine vorbea „tăticu“. Îmi amintesc doar că l-am întrebat inocent pe Arghezi „de ce dă din cap“ (avea, cum se ştie, Parkinson), iar el nu numai că nu s-a supărat, dar a ţinut să-mi facă cadou un drăcuşor roşu de sârmă…
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe