Urbanul mare (localităţi
cu peste 100.000 de locuitori) totalizează actualmente în România circa 5.750
de mii de persoane, faţă de urbanul mic/mijlociu, cu aproximativ 4.300 de mii.
Într-adevăr, de-a lungul primei decade a
anilor 2000, ponderea urbanului românesc a fost relativ staţionară, între 52,7%
(din circa 21.681 de mii la recensământul din 2002) şi 52,8% (din circa 19.043
mii populaţie stabilă înregistrată la recensământul din octombrie 2011). Scăzând
totalul de circa 5,75 milioane al celor 18 oraşe mari* (cu peste 100.000 de
locuitori, date extrapolate pentru 2010 conform Anuarului statistic al
României, 2010), rezultă că în prezent circa 4.300 de mii din populaţia urbană
totală (de circa 10.053 de mii) locuiesc în urbanul mic/mijlociu, iar circa
8.990 de mii trăiesc în rural.
Este
bine cunoscut faptul că stilul de viaţă mixt urban–rural caracterizează din
plin, la noi, periferia urbanului mare şi „urcă“ spre zone destul de centrale
ale celui mic/mijlociu. În consecinţă, stilul de viaţă în urbanul mic/mijlociu
poate fi considerat tipic pentru România in
toto, într-o măsură la care, separat, ruralul sau urbanul mare nu pot
aspira.
Rămâne de văzut dacă aceste consideraţii, ce
presupun diferenţe de stil de viaţă/sănătate între urbanul mic şi cel mare la
nivelul întregii populaţii, se aplică şi în privinţa unui grup de vârstă
special, dinamic în schimbare şi plastic faţă de influenţele sociale salutare
sau nocive, aşa cum sunt adolescenţii de 14–16 ani.
Mai departe, plasarea în context european a
adolescenţilor români la doi ani după căderea ultimelor bariere care ne
separau de UE poate fi instructivă şi inspiratoare pentru educatorii de sănătate,
care trebuie să facă faţă atât unor tare autohtone mai vechi ale stilului de
viaţă, cât şi unora de import.
Pe aceeaşi linie de gândire, am investigat
în final dinamica deplasărilor în stilul de viaţă la adolescenţii din urbanul
românesc mic/mijlociu de-a lungul primei decade a anilor 2000, folosind ca
referinţă pentru tabloul Bistriţa 2009, desprins din substudiul YOUTH
EURO-URHIS 2 (Bocşan, 2012), datele studiului CINDI Pucioasa 2000 (Negoescu,
2001).
Studiul EURO-URHIS 2
Studiul EURO-URHIS 1 (2005–2007) s-a
focalizat pe identificarea indicatorilor sănătate/stil de viaţă şi a surselor
de date disponibile privind 30 de oraşe din UE, alte ţări europene, Turcia şi
două oraşe din Vietnam cooperante cu UE.
EURO-URHIS 2, început în 2007, a vizat
colectarea de date la adulţi (substudiul ADULTS – A) şi adolescenţi (substudiul
YOUTH – Y) privind demografia, stilul de viaţă, starea de sănătate, serviciile
de sănătate, mediul şi sănătatea ocupaţională, pe care sursele de date existente
nu le puteau oferi decât parţial sau deloc.
Rezultate URHIS 2, publicate recent
(EURO-URHIS 2 – Metadata, 2012), se referă la situaţia anului 2009 în 26 oraşe
europene din nouă ţări UE şi trei ţări non-UE, enumerate în Anexa 1. Cele 20 de oraşe YOUTH se
grupează către nord şi vest mai degrabă decât către est şi sud; în general,
există oarecare subreprezentare a sudului Europei. Marea Britanie participă în
substudiul YOUTH cu cinci oraşe, România cu trei – Bistriţa (A şi Y), Craiova şi
Iaşi numai Y –, iar celelalte ţări cu
unul sau două oraşe.
Substudiul YOUTH a vizat tineri de 14–16 ani
(media: 15 ani) din 20 de şcoli selectate randomizat în fiecare oraş
participant. Circa 50% din şcoli au acceptat să participe cu câte aproximativ
60 de elevi (în medie, două clase de circa 30 fiecare); din cei 600 de subiecţi
astfel abordaţi, circa 66% au finalizat chestionarul studiului, încât media
respondenţilor a oscilat în jurul lui 400. Schema de recrutare a subiecţilor
este prezentată în fig. 1.
Au fost colectate efectiv 359 de chestionare
la Bistriţa, 436 la Iaşi şi 486 la Craiova.
Bistriţa, Iaşi şi Craiova în contextul URHIS 2
Bistriţa. În
contextul URHIS 2, Bistriţa, cu 84.000 de locuitori, face parte din eurourbanul
mic (media URHIS 2 este de 570.000 de locuitori). Bistriţa se găseşte într-o
zonă deluroasă, plasată la încrucişarea unor rute comerciale dintre estul
Transilvaniei, Moldova şi Bucovina, care i-au asigurat o vocaţie urbană
timpurie.
Piramida
vârstelor din Bistriţa se mulează bine pe piramida medie a vârstelor URHIS 2,
excepţie făcând vârstele înaintate, în care umplerea grupelor de vârste este
mai mică din cauza speranţei de viaţă mai mici în Bistriţa. Profilul educaţiei
nu pare a fi semnificativ diferit de media URHIS 2, poate cu un anumit avantaj
pentru Bistriţa privind studiile liceale (1).
Conform
datelor din tabelul 1, Bistriţa diferă
semnificativ de media URHIS 2 în privinţa sănătăţii: autoevaluarea sănătăţii –
ceva mai bună, însă dureri de spate – mai numeroase. În privinţa stilului de
viaţă, în comparaţie cu media URHIS 2, tinerii bistriţeni raportează:
activitate fizică mai puţină, consum de fructe mai mare, periaj regulat al dinţilor
– mai puţin frecvent, ore alocate TV în timpul săptămânii – mai numeroase,
fumat zilnic – mai puţin, gustatul alcoolului la o vârstă de până la 13 ani –
mai frecvent, numărul celor care au „gustat“ vreodatăta canabis – mai mic, sex
neprotejat – mai rar. În ceea ce priveşte mediul social, infracţionalitatea în
proximitate este mai mică, iar agresiunile suferite mai puţine.
În
ansamblu, Bistriţa diferă semnificativ de media URHIS 2 în 12 privinţe
(indicatorii 1,4, 6, 7, 9–11, 14–17, 19) din 19 itemuri sănătate/stil de viaţă/mediu
social.
Iaşi. Municipiul
Iaşi este reşedinţa judeţului omonim şi principalul centru urban din nord-estul
României. Iaşii au fost capitala Moldovei în perioada 1564–1859 şi una dintre
cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 şi 1862. Municipiul Iaşi numără în prezent circa 263.410 de
locuitori (conform INS – Recensământul 2011 – date finale, 2013) şi este
situat în nord-estul României într-o zonă predominant submontană şi împădurită,
între aşa-numita coastă a Iaşilor şi Câmpia Jijiei. De-a lungul secolelor, Iaşii
s-au aflat la intersecţia rutelor comerciale care au trecut prin Moldova între
Regatul Poloniei, Imperiul Habsburgic, Rusia şi Constantinopol.
Piramida
vârstelor se mulează satisfăcător pe piramida medie URHIS 2, sugerând o speranţă
de viaţă comparabilă (2).
Potrivit
datelor din tabelul 2, Iaşii diferă
semnificativ de URHIS 2 în privinţa sănătăţii: dureri de spate mai numeroase.
La stil de viaţă se raportează obezitate mai scăzută, activitate fizică mai puţină,
consum de fructe mai mare, consum de legume mai scăzut, periaj regulat al dinţilor
mai puţin frecvent, fumatul zilnic mai mare, fumatul zilnic până la 13 ani –
mai scăzut, frecvenţa „degustării“ de canabis – mai scăzută. Privitor la mediul
social, infracţionalitatea în proximitate este mai mică, iar agresiunile
suferite mai puţin numeroase.
În
ansamblu, Iaşii diferă semnificativ de media URHIS 2 în 11 privinţe (4–9, 11,
12, 15, 17, 19) din 19 itemuri sănătate/stil de viaţă/mediu social.
Craiova este reşedinţa judeţului Dolj,
denumită şi „capitala Olteniei“. Oraşul are în prezent o populaţie de 243.765
de locuitori (conform INS – Recensământul 2011 – date finale, 2013). Municipiul
Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieşirea
acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 şi 116 m.
Umplerea
piramidei vârstelor este deficitară faţă de URHIS 2 la cohortele 5–9 şi 10–14
ani, sugerând naşteri mai puţine în perioada 1995–2004 (3); cohortele vârstnice
sunt apropiate de profilul mediu URHIS 2, sugerând o speranţă de viaţă
comparabilă. Reamintim că la Bistriţa grupele vârstnice erau relativ
depopulate, în acord cu speranţa de viaţă mai mică.
Potrivit
datelor din tabelul 3, Craiova diferă
semnificativ de media URHIS 2 în privinţa sănătăţii: autoevaluarea sănătăţii
este ceva mai bună, problemele psihice mai puţin numeroase, dar durerile de
spate sunt mai frecvente. În privinţa stilului de viaţă, în comparaţie cu media
URHIS 2, tinerii craioveni raportează activitate fizică mai redusă, consum de
fructe mai mare, consum de legume mai scăzut, periaj regulat al dinţilor mai puţin
frecvent, ore alocate TV în timpul săptămânii mai numeroase, fumatul zilnic mai
mare, fumat până la 13 ani mai scăzut, consum mare alcool la ocazii – mai rar,
gustatul alcoolului la o vârstă sub 13 ani – mai frecvent, frecvenţa celor care
au „gustat“ vreodată canabis – mai mică, sex neprotejat – mai rar. În ceea ce
priveşte mediul social, infracţionalitatea în proximitate este mai scăzută,
implicarea în accidente rutiere mai mică şi agresările suferite mai puţin
frecvente.
În
ansamblu, Craiova diferă semnificativ de media URHIS 2 în 17 privinţe (1, 2, 4,
6–19) din 19 itemuri sănătate/stil de viaţă/mediu social.
Se
observă că oraşele româneşti diferă de contextul URHIS 2 în privinţa a 11 până
la 17 indicatori din lista de 19.
Diferenţe în
triunghiul Bistriţa – Craiova – Iaşi
Am
investigat deosebirile dintre indicatorii de sănătate, stil de viaţă şi mediu
social în triunghiul românesc, folosind testul Fisher pentru testarea semnificaţiei
diferenţelor între procente.
Bistriţa
diferă semnificativ sau tinde să difere semnificativ de Iaşi în cinci sau două
privinţe respectiv, din 19 itemuri sănătate/stil de viaţă/mediu social (tabelul 4).
Bistriţa
diferă (tinde să difere) semnificativ de Craiova în şase (două) privinţe din 19
itemuri sănătate/stil de viaţă/mediu social (tabelul
5).
Iaşi
diferă (tinde să difere) semnificativ de Craiova în şapte (una) privinţe din 19
itemuri sănătate/stil de viaţă/mediu social (tabelul
6).
Se
observă că Bistriţa diferă (tinde să difere) semnificativ faţă de Iaşi şi de Craiova
în cinci (două), respectiv şase (două) itemuri din 19, iar Iaşii şi Craiova
sunt (sau tind să fie) diferite semnificativ în şapte (unul) itemuri din 19.
Bistriţa,
Craiova, Iaşi – comparaţie între ele şi faţă de Europa
Iaşi şi Craiova sunt distanţate geografic
(566 km) şi aparţin unor culturi de vieţuire net diferite, atât cât se poate
într-o ţară de întindere mijlocie precum România. Spre deosebire, între Iaşi şi
Bistriţa (308 km) se pot argumenta unele similitudini, datorate în special
transferurilor de cutume de la Iaşi către Bistriţa, în legătură cu influenţa
istorică exercitată de voievodatul Moldovei asupra estului şi nordului
Ardealului.
Aşteptarea era deci ca magnitudinea diferită
a urbanului între oraşe din culturi vecine să opereze diferenţe notabile
referitoare la sănătate (s) /stil de viaţă
(sv) /mediu social (ms), după cum era de aşteptat ca deosebirile culturale
între două oraşe mari din regiuni foarte distanţate să introducă diferenţe s/sv/ms considerabile.
Cu toate acestea, la adolescenţii de 14–16
ani, „distanţa medie“ s/sv/ms
(exprimată prin numărul itemurilor semnificativ diferite) între Bistriţa (urban
mijlociu) şi Iaşi sau Craiova (ambele urban mare) apare comparabilă (sau poate
ceva mai mică) decât distanţa dintre Iaşi şi Craiova (ambele urban mare, dar
culturi de vieţuire net diferite), toate aceste „distanţe“ fiind relativ
modeste.
Toate
„distanţele“ din triunghiul românesc apar însă mai mici decât cele care separă
fiecare dintre oraşele româneşti de contextul URHIS 2.
Totuşi, în comparaţia „triunghiulară“ de mai
sus am folosit testul Fisher pentru semnificaţia diferenţelor între procente,
care, a priori, are o putere mai mică (sesizează mai greu diferenţele
semnificative statistic) decât testul de semnificaţie folosit de echipa URHIS
2, în posesia datelor complete, pentru comparaţiile între fiecare dintre oraşele
româneşti şi contextul URHIS 2.
Pentru a investiga această chestiune, am
efectuat testul Fisher între procentele Bistriţa şi procentele medii URHIS 2,
obţinând zece diferenţe semnificative şi două tendinţe de semnificaţie faţă de
cele 12 diferenţe semnificative validate prin testul mai puternic folosit de
autorii URHIS 2 (tabelul 7; pentru
URHIS 2 am considerat numărul standard de 400 de subiecţi, v. fig. 1). Suma semnificaţii + tendinţe de
semnificaţie cf. Fisher (9+3) este egală cu numărul semnificaţiilor obţinute
prin testul mai puternic (12). Luând în consideraţie şi tendinţele, conform
testului Fisher, metodele de testare sunt de putere apropiată şi nu pot servi
ca explicaţie pentru constatarea de mai sus.
Examinând distribuţia geografică a celor 20
de oraşe din sub-studiul YOUTH, vedem că „euro-oraşul mediu“ (o ficţiune
statistică, desigur) este plasat mai degrabă către vestul şi nordul Europei
decât către centru-est, unde se găseşte România. Faţă de acest eurourban mediu
nord-vestic, adolescenţii din oraşele noastre prezintă diferenţe semnificative
consistente în privinţe favorabile:
consum regulat de fructe mai mare; „gustat“ vreodată canabis mai puţin frecvent;
infracţiuni în proximitate mai puţin frecvente; agresări suferite recent mai puţin
frecvente, dar şi defavorabile:
dureri de spate mai frecvente, activitate fizică mai puţină, periajul regulat
al dinţilor mai puţin frecvent.
Între oraşele României, diferenţele
semnificative şi tendinţele de semnificaţie (5+2, 6+2 şi 7+1) sunt mai puţin
numeroase decât diferenţele semnificative între fiecare dintre ele şi eurooraşul
mediu (între 11şi 17).
Între Bistriţa (urbanul mijlociu) şi fiecare
dintre celelalte două oraşe din urbanul mare, numărul diferenţelor
semnificative este apropiat de numărul diferenţelor semnificative între cele
două oraşe mari din culturi deosebite, ridicându-se la circa o treime din cei
19 indicatori selecţionaţi de YOUTH.
Sugestia este că magnitudinea urbanului
românesc nu operează diferenţe mai numeroase decât diferenţele culturale
regionale în sânul indicatorilor urmăriţi de YOUTH la adolescenţii de 14–16
ani. Explicaţia ar putea fi căutată în legătura virtuală susţinută între
adolescenţi pe calea comunicării electronice, a reţelelor de socializare, prin
simpatizările/participările sportive, ca şi prin influenţele de acelaşi tip
exercitate de media audio-tv asupra acestei categorii foarte receptive, dar şi
prin instrucţiunea şcolară relativ uniformă în ţară.
Reţinem totuşi că Bistriţa diferă consistent faţă de cele două oraşe mari în trei
privinţe: activitate fizică sporită, pe care o putem pune pe seama ajutorului
în gospodărie (fâneţe, vite, grădini etc.), caracteristic amestecului rural–urban
din oraşele mici/mijlocii, fumatul zilnic mai scăzut, dar frecvenţa primului
„fum“ la sau înainte de vârsta de 13 ani – paradoxal mai mare în Bistriţa. De
ce primul fum (pe ascuns) nu conduce, peste câţiva ani, la fumat zilnic (care
nu mai poate fi ascuns comunităţii) poate fi explicat prin coeziunea socială
mai strânsă din urbanul mic/mijlociu, care cultivă atitudinea critică a comunităţii
faţă de fumatul la vârste mici.
Când este însă vorba de oraşele din România
faţă de eurourbanul mediu, deosebirile nu întârzie să se exprime, ridicându-se
la peste două treimi din indicatorii YOUTH: cyber-integrarea europeană a
adolescenţilor nu poate birui condiţionările istorice şi geopolitice naţionale.
Pentru a vedea unde şi cât operează aceste
condiţionări la adolescenţii europeni de 15 ani (urban şi rural laolaltă),
dispunem de rezultatele metaanalizei recente OECD privind 24 de ţări UE şi şase
alte state europene (Health at a Glance
2012). Astfel, din adolescenţii de 15 ani din Austria, Croaţia, Cehia, Ungaria,
Letonia, Lituania, peste 25% raportează că fumează cel puţin o dată pe săptămână.
În schimb, mai puţin de 15% din cei din ţările nordice (Danemarca, Islanda,
Norvegia şi Suedia), Irlanda, Olanda, Portugalia şi Marea Britanie fumează săptămânal.
Prevalenţa fumatului este mai mare la băieţi faţă de fete în Letonia, Lituania şi
România, unde diferenţa este de 10% sau mai mare, în timp ce în Cehia şi Spania
fetele fumează mai mult decât băieţii cu peste 5%. Episoade de beţie de cel puţin
două ori în timpul vieţii au fost raportate de peste 40% din băieţii de 15 ani
din Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Ungaria, Letonia, Lituania, Slovenia şi
Regatul Unit. Procente mult mai mici (mai puţin de 20%) sunt raportate în
Italia, Luxemburg, Olanda, Islanda şi Macedonia. Băieţii depăşesc în general
fetele la abuzul de alcool, de exemplu în Croaţia, Ungaria, Lituania şi România
cu cel puţin 10%; totuşi, în Finlanda, Spania, Suedia şi Regatul Unit fetele
depăşesc băieţii cu 5%. În majoritatea ţărilor, a fost raportat la adolescenţi
un consum zilnic mai mare de fructe decât de legume, exceptând Belgia, Olanda,
Suedia, Irlanda şi Franţa, unde tendinţa este inversă. În ţări din sudul
Europei, precum Grecia, Italia, Portugalia şi Spania, dar şi în Croaţia,
Islanda, Luxemburg şi Slovenia, mai mult de 15% din adolescenţi sunt
supraponderali sau obezi; procentul este sub 10% în Letonia şi Lituania,
Danemarca, Franţa şi Olanda. Se consideră îngrijorător faptul că activitatea
fizică tinde să scadă între 11 şi 15 ani pentru cele mai multe ţări europene:
în Austria, Finlanda, Norvegia şi Spania scăderea ajunge chiar la 50% pentru băieţi,
iar în Austria, Irlanda, România şi Spania la peste 60% pentru fete.
În planul practic al educaţiei pentru sănătate în România, avem de lucrat la adolescenţi
în direcţia activităţii fizice, a periajului regulat al dinţilor, a poziţiilor
vicioase la masa de lucru (care antrenează cu timpul dureri de spate), dar şi
în privinţa fumatului în urbanul mare, unde înregistrăm note defavorabile faţă
de Europa. Abandonarea fumatului la adolescenţii români se dovedeşte o sarcină
redutabilă (Trofor şi colab., 2009).
CINDI
Pucioasa 2000
Pucioasa, localitate balneară cu 16.300 de
locuitori în anul 2000 (urbanul mic), din premontanul sud-carpatic, a constituit
prima arie naţională de demonstraţie în programul de prevenţie Euro-CINDI
(Countrywide Integrated Noncommunicable Diseases Intervention).
Datele următoare provin din evaluarea iniţială
a factorilor de risc comuni (fumat, abuz de alcool, alimentaţie nesănătoasă,
sedentarism şi stres) pentru bolile netransmisibile (bolile cardiovasculare,
cancer, boli respiratorii netransmisibile) pe un eşantion de 564 de subiecţi
(272 de bărbaţi şi 292 de femei) cu vârste cuprinse între 15 şi 64 ani (media
de 43,8 ±14,6 ani), între care 30 de băieţi şi 19 fete între 15 şi 19 ani, care
vor servi drept bază de comparaţie pentru datele YOUTH Bistriţa 2009.
Argumentele care pledează pentru relevanţa
unei asemenea comparaţii se referă la magnitudinea vecină a urbanului, plasarea
în relief comună şi apartenenţa celor două eşantioane studiate la categoria
adolescenţilor. Împotriva relevanţei pentru scopul urmărit a comparaţiei
Pucioasa–Bistriţa ar contraargumenta apartenenţa la regiuni geoistorice
diferite, repercutând în chip natural asupra stilurilor de viaţă (deşi poziţia
Pucioasei în nordul Munteniei a înlesnit un transfer de cutume din sudul
Transilvaniei), dar şi suprapunerea de vârstă numai parţială între eşantioane,
lotul Bistriţa cuprinzând subiecţi în jurul vârstei de 15 ani exclusiv.
Am dezagregat, din baza de date CINDI
Pucioasa 2000 (Negoescu, 2001) informaţia despre stilul de viaţă pentru cohorta
15–19 ani (total şi pe genuri) şi am confruntat-o cu datele comparabile din
YOUTH Bistriţa 2009 privind adolescenţii 14–16 ani, folosind testul Fisher
pentru a examina semnificaţia statistică a diferenţei dintre mediile
procentuale.
Pe baza substudiului EURO-URHIS 2 YOUTH
2009, articolul plasează în context european adolescenţii din trei comunităţi
româneşti aparţinând urbanului mic/mijlociu (la scară europeană), apoi
examinează diferenţele între acestea, în privinţa sănătăţii şi a stilului de
viaţă, pentru a lămuri cât contează magnitudinea urbanului în socioculturi
similare (vecine) faţă de profilul sociocultural diferit între două oraşe
româneşti mari, distanţate geografic.
La adolescenţii cu vârste de 14–16 ani,
magnitudinea urbanului din culturi vecine nu este în măsură a influenţa
indicatorii URHIS 2 de sănătate/stil de
viaţă/mediu social mai mult decât diferenţe nete în cultura vieţuirii în
oraşe din urbanul românesc mare ce pot conta semnificativ pentru populaţia in toto. În fapt, diferenţele între
adolescenţi sunt moderate, afectând numai circa o treime din indicatorii URHIS
2, între care totuşi activitatea fizică şi fumatul zilnic sunt în favoarea
urbanului mic. Omogenizarea culturală a acestei grupe de vârstă prin
comunicarea IT şi instrucţiunea şcolară relativ uniformă ar putea furniza o
explicaţie.
În contrast, deosebirile dintre oraşele
româneşti şi o comunitate eurourbană robot (descrisă de medii statistice), care
s-ar plasa către nord-vestul ţării noastre, sunt notabile, afectând circa două
treimi din indicatorii menţionaţi. Cyber-integrarea europeană a adolescenţilor
noştri nu este încă în măsură a birui condiţionările istorice şi geopolitice.
Adolescenţii din urbanul românesc se găsesc pe poziţii defavorabile faţă de
această referinţă europeană în privinţa activităţii fizice, îngrijirilor orale şi
a disconfortului lombar, iar cei din urbanul mare – şi în privinţa fumatului
zilnic. Aceste aspecte trebuie vizate cu precădere de educatorii noştri de sănătate.
În continuare, sunt analizate deplasările în
stilul de viaţă la adolescenţii din urbanul românesc mic/mijlociu de-a lungul
primei decade a anilor 2000, folosind ca referinţă pentru tabloul Bistriţa –
URHIS 2 datele studiului CINDI Pucioasa 2000 la cohorta 15–19 ani. Reducerea semnificativă a
fumatului regulat/zilnic şi tendinţa de creştere a activităţii fizice de timp
liber apar drept principalele evoluţii. Există, de asemenea, indicii privind
reducerea consumului ocazional de alcool şi pierderea virulenţei stresului
psihosocial urmată de reducerea problemelor psihice asociate.
În context european, dinamica reducerii
fumatului şi a sporirii activităţii fizice de timp liber în ultima decadă la
adolescenţii români studiaţi apar a depăşi notabil evoluţiile raportate în UE;
aceste sugestii sunt însă relativizate de distribuţiile de vârstă numai parţial
suprapuse ale celor două eşantioane comparate.
Învăţămintele pentru educatorii de sănătate
sunt menţinerea presiunii pe neînceperea fumatului şi promovarea constantă a mişcării
pentru sănătate în toate formele accesibile veniturilor modeste din ţara noastră:
efortul (para-)sportiv intens „dezactivează“ tendinţele către consumul excesiv
de alcool sau fumat la adolescenţi şi se opune progresiei stresului psihosocial
către disfuncţii psihice, la toate vârstele.
Bistriţa
2009 vs. Pucioasa 2000
Tabelul
8
compară adolescenţii din Bistriţa şi Pucioasa în privinţa principalilor
descriptori stil de viaţă. Supraponderea (BMI peste 25 kg/m2) prezintă o tendinţă
de creştere semnificativă la adolescenţii din Bistriţa faţă de cei din
Pucioasa. Fumatul zilnic, consumul ocazional de alcool şi stresul/problemele
psihologice descresc semnificativ între Pucioasa 2000 şi Bistriţa 2009, în timp
ce activitatea fizică prezintă o tendinţă de creştere la limită. Comparaţia
între genuri la Pucioasa arată fumat regulat/zilnic şi consum ocazional de
alcool semnificativ reduse la fete faţă de băieţi.
Cu excepţia supraponderii, ce tinde să fie
mai frecventă în Bistriţa, grupul de descriptori ai stilului de viaţă la
adolescenţi prezintă ameliorări nete sau tendinţe de ameliorare între Pucioasa
2000 şi Bistriţa 2009. De remarcat însă că numai supraponderea, fumatul şi
activitatea fizică sunt direct comparabile între Pucioasa şi Bistriţa.
Astfel, în timp ce în chestionarul CINDI
Pucioasa consumul ocazional de alcool se referă la o nuntă/botez/aniversare/altă
petrecere survenită în ultima săptămână, la Bistriţa este chestionat consumul
considerabil (egal sau depăşind cinci doze) la o ocazie survenită în ultima lună.
Mai departe, la Pucioasa, stresul major se referă la prezenţa uneia dintre
situaţiile prevăzute la itemurile 1, 2, 4, 7 şi 8 din lista factorilor de stres
psihosocial adaptată de G. Popescu după chestionarul Holmes-Rahe (Anexa 2), în
timp ce la Bistriţa problemele psihologice (în legătură probabilă cu stresul)
au fost identificate prin scoruri SDQ de 20 sau mai mult (Goodman, 2002). Acestea
fiind spuse, comparaţiile privind alcoolul şi stresul/problemele psihice sunt
orientative.
Tendinţa de creştere a frecvenţei
supraponderii în Bistriţa poate fi pusă în parte pe seama scăderii cunoscute a
IMC între adolescenţa timpurie/medie (14–15 ani) şi cea târzie (17–18 ani) din
motive fiziologice, dar şi psihosociale (estetice, de exemplu). În Europa,
frecvenţa supraponderii la adolescenţii de 15 ani din 24 de ţări UE a
prezentat, de asemenea, o tendinţă de creştere de la 11% la 13% între sezoanele
2001–2002 şi 2009–2010.
Datele privind fumatul urmează o eurotendinţă
mai generală; studii în 14 ţări UE arată între 2001–2002 şi 2009–2010 o descreştere
a fumatului la adolescenţii de 15 ani, în cazul băieţilor de la 26% la 20%, iar
în cazul fetelor de la 25% la 19%. În acelaşi context UE, frecvenţa relatării a
cel puţin două episoade de consum masiv de alcool (beţie) în viaţă scade de la
45% la 40% pentru băieţi şi pare să scadă de la 37% la 36% pentru fete.
Activitatea fizică specificată prin „timp
liber“ (Pucioasa) sau prin „minimum 30 de minute cel puţin de două ori pe săptămână“
(Bistriţa) tinde să crească la adolescenţii români de-a lungul unei decade;
spre deosebire de adulţii din Pucioasa, unde „timpul liber“ înseamnă, de regulă,
munca în gospodărie sau la grădini, activitatea fizică raportată de adolescenţi
se referă şi la (Pucioasa) sau numai la (Bistriţa) exerciţiul fizic parasportiv
pentru formă/siluetă/competiţie sau, simplu, de plăcere. Activitate fizică cu
intensitate moderată sau mare a fost raportată cu frecvenţă staţionară la
aproximativ 19% din băieţi sau cu tendinţa de scădere de la 11% la 9% pentru
fetele de 15 ani din 21 de ţări UE între anii 2005–2006 şi 2009–2010.
Reducerea importantă a fumatului şi creşterea
activităţii fizice în Bistriţa 2009 faţă de Pucioasa 2000 trebuie interpretate
cu prudenţa cerută de deosebirea de vârstă între cele două eşantioane de
adolescenţi; lotul Bistriţa de 14–16 ani conţine exclusiv elevi din clasele a
opta şi a noua, trăind într-un mediu şcolar relativ supravegheat, în timp ce
lotul Pucioasa este distribuit între 15 şi 19 ani, incluzând elevi din clasele
terminale sau tineri de vârstă postliceală, mai detaşaţi de mediul familial şi
supuşi adesea unor influenţe toxice în privinţa stilului de viaţă.
În sfârşit, comparaţia între genuri, posibilă
numai în Pucioasa, favorizează fetele în privinţa fumatului şi a consumului
ocazional de alcool; mediile pentru activitatea fizică şi stres arată diferenţe
în acelaşi sens, împiedicate însă de dimensiunea loturilor să atingă pragurile
de semnificaţie statistică. Dezagregarea pe genuri a datelor din studiul Bistriţa
2009, când va fi posibilă, ar putea confirma stilul de viaţă mai favorabil sănătăţii
la fete faţă de băieţi.
Concluzii
La adolescenţii de 14–16 ani din România,
magnitudinea urbanului din culturi vecine nu pare a afecta indicatorii sănătate/stil de viaţă/mediu social urmăriţi
de URHIS 2 mai mult decât diferenţe nete în cultura vieţuirii între oraşe din
urbanul mare ce pot conta major pentru populaţia in toto. În fapt, toate aceste efecte sunt modeste, atingând numai
circa o treime din indicatorii URHIS 2, între care totuşi prevalenţa activităţii
fizice şi cea a fumatului zilnic sunt favorabile urbanului mic. Omogenizarea
culturală a acestei grupe de vârstă prin comunicarea IT şi instrucţiunea şcolară
relativ uniformă ar putea oferi o explicaţie.
În contrast, deosebirile între fiecare
dintre oraşele româneşti şi un eurourban mediu plasat mai la nord şi mai la
vest sunt notabile, afectând circa două treimi din indicatori. Cyber-integrarea
europeană a adolescenţilor noştri nu pare a birui condiţionările istorice şi
geopolitice.
Adolescenţii de 14–16 ani din urbanul
românesc se găsesc pe poziţii defavorabile faţă de euro-urbanul mediu în privinţa
activităţii fizice, periajului regulat al dinţilor şi durerilor lombare, iar
cei din urbanul mare şi în privinţa fumatului zilnic. Promotorii şi educatorii
de sănătate din România trebuie să vizeze cu precădere aceste aspecte în
activităţile lor practice.
Adolescenţii de 14–16 ani din urbanul
românesc se găsesc pe poziţii defavorabile faţă de eurourbanul mediu în privinţa
activităţii fizice, periajului regulat al dinţilor şi durerilor lombare, iar
cei din urbanul mare şi în privinţa fumatului zilnic.
Promotorii şi educatorii de sănătate din
România trebuie să vizeze cu precădere aceste aspecte în activităţile lor
practice.
Reducerea semnificativă a fumatului
regulat/zilnic şi tendinţa de creştere a activităţii fizice de timp liber cu
conţinut dominant parasportiv apar drept principalele deplasări de-a lungul
primei decade a secolului 21 în stilul de viaţă al eşantioanelor de adolescenţi
din urbanul românesc mic/mijlociu, studiate de noi şi de colegii EURO-URHIS 2.
Există, de asemenea, indicii privind reducerea consumului ocazional de alcool şi
pierderea virulenţei stresului psihosocial urmată probabil de reducerea
problemelor psihice asociate.
În context european, dinamica reducerii
fumatului şi sporirea activităţii fizice din timpul liber, în ultima decadă, la
adolescenţii români studiaţi, par a depăşi notabil alte evoluţii raportate în
UE; aceste sugestii sunt însă relativizate de distribuţiile de vârstă numai parţial
suprapuse ale eşantioanelor comparate.
Pentru educatorii de sănătate din ţara
noastră, ale căror eforturi au contribuit neîndoielnic la conturarea acestei
dinamici mai degrabă pozitive, învăţămintele sunt: menţinerea presiunii pe
neînceperea fumatului şi promovarea constantă a mişcării pentru sănătate în
toate formele accesibile veniturilor modeste din ţara noastră. Efortul
(para)sportiv intens „dezactivează“ tendinţele către consumul excesiv de alcool
sau fumat la adolescenţi şi se opune progresiei stresului psihosocial către
probleme psihice, la toate vârstele.
Anexa 1. Oraşe şi ţări în studiul EURO-URHIS 2
Amsterdam (Olanda),
Birmingham (Marea Britanie), Bistriţa (România), Bordeaux (Franţa), Bratislava
(Slovacia), Cardiff (Marea Britanie), Craiova (România), Glasgow (Marea
Britanie), Greater Manchester (Marea Britanie), Iaşi (România), Kaunas
(Lituania), Köln (Germania), Kosice (Slovacia), Liepaja (Letonia), Ljubljana
(Slovenia), Maribor (Slovenia), Merseyside (Marea Britanie), Montpellier (Franţa),
Oberhausen (Germania), Oslo (Norvegia), Riga (Letonia), Siauliai (Lituania),
Skopje (Macedonia), Tetovo (Macedonia), Tromso (Norvegia), Utrecht (Olanda).
Anexa 2. Lista factorilor de risc psihosocial în studiul CINDI
Pucioasa 2000
Cu aldine factorii
consideraţi majori: decesul unui membru
al familiei (1), pierderea locului de muncă sau a sursei de venituri pentru
traiul zilnic (2), schimbarea domiciliului sau a locului de muncă (3), îmbolnăvire sau accidentare cu internare
în spital (4), conflicte cu autorităţile/vecinii/prietenii/rudele/membrii
familiei (5), modificarea bruscă a orarelor şi obiceiurilor vieţii zilnice (6),distrugerea familiei prin divorţ/separare/abandon/alungare
din cămin etc. (7), schimbarea vieţii prin divorţ/pensionare/profesie nouă/naşterea
unui copil cu probleme (8), calamităţi sau accidente (9), alte evenimente
neprevăzute (10).
*Cele 18 oraşe mari selectate de noi pe
datele din 2010 au probabil şi în prezent peste 100.000 de locuitori, chiar dacă
rezultatele recensământului din 2011 arată reducerea populaţiei stabile cu
circa două milioane faţă de 2002; de aceea, pentru siguranţă, nu am inclus,
între cele 18, Botoşani, Suceava, Piatra Neamţ, Râmnicu Vâlcea şi Satu Mare,
care numărau în 2010 puţin peste 100.000 de locuitori.
Mulţumiri sunt adresate prof. dr. Ioan
Stelian Bocşan, care ne-a acordat permisiunea reproducerii unor figuri şi
tabele din rapoartele studiilor EURO-URHIS.