„Sperăm
că lucrarea de faţă va fi un ajutor efectiv pentru colegii din specialitate ce
pregătesc examene şi concursuri, dar şi pentru activitatea curentă a fiecărui
specialist“, afirmă coordonatorii prof.
dr. Romeo Călăraşu, dr. Tiberiu
Dimitriu şi dr. Daniela Safta,
în deschiderea volumului Îndrumar pentru examenul practic în
specialitatea ORL şi chirurgie cervico-facială. Cu siguranţă că o
astfel de lucrare nu poate fi decât utilă, dacă ţinem seama că tematica oficială
pentru concursul de ocupare de post în specialitatea ORL include la bibliografie
o literatură veche de mai bine de jumătate de secol (sic!) – timpii operatori fiind descrişi într-un volum publicat în
1957. Cum a trecut ceva vreme de atunci, poate că ar fi utilă o reactualizare a
listei de volume recomandate spre lectură oreliştilor candidaţi la un post în
sistemul public de sănătate. Iar volumul de faţă oferă tocmai acea actualizare
necesară aducerii concursurilor în contemporaneitate.
Ca o
reverenţă făcută predecesorilor, autorii mărturisesc că s-au inspirat „din
experienţa vastă a şcolii româneşti de chirurgie, reprezentată de lucrările lui
Thoma Ionescu, Dimitrie Gerota, Ernest Juvara, Amza Jianu, Theodor Burghele şi
Tiberiu Ghiţescu, precum şi din lucrări din domeniul ORL, publicate de Vasile
Artenie, Ştefan Gârbea, Virgil Racoveanu“.
Îndrumarul este gândit cumva occidental,
în sensul în care celor trei autori principali (coordonatori), medici cu o vastă
experienţă în specialitate, li s-au alăturat dr. Ileana Linaru şi dr. Loredana
Mitran, ambele medic primar ORL, ca scriitori
ai cărţii. Noutatea constă în faptul că, deşi aceasta este o practică frecventă,
„scriitorii“ nu primesc creditul cuvenit, el revenindu-le de obicei în
întregime coordonatorilor. În fine, pe lângă coordonatori şi scriitori, volumul
mai are şi 29 de coautori, cu toţii practicieni la spitale bucureştene. Dintre
aceştia, îi amintim pe prof. dr. Traian Ataman, dr. Mădălina Georgescu, dr.
Andreea Marinescu sau dr. Gheorghe Silaghi. Numele autorilor sunt însă
specificate la începutul fiecăruia din cele 24 de capitole.
Cititorii
interesaţi vor putea găsi abordate subiecte precum ligaturi ale vaselor mari
ale capului şi gâtului, traheotomia, tirotomia, laringectomia, faringotomia,
evidarea ganglionară cervicală, cura chirurgicală a sinusurilor, esofagoscopia,
recalibrarea foselor nazale, evidarea timpanomastoidiană etc. Fiecare subiect
este abordat deopotrivă didactic, cu schematizări ale fiecărui punct de interes
(definiţie, istoric, anatomie, indicaţii, contraindicaţii, pregătire
preoperatorie, tehnici chirurgicale, timpi operatori, instrumentar, incidente,
complicaţii, evoluţie, prognostic), dar şi practic, evitându-se limbajul
prozaic, preferată fiind o exprimare concisă, clară, fără adăugiri inutile. Nu
întâmplător, e vorba de un îndrumar scris de chirurgi pentru uzul chirurgilor:
cu cât e mai concis şi mai exact, cu atât este mai util. Timpul este o resursă
preţioasă pentru medicii care îşi desfăşoară activitatea în sala de operaţii,
iar lectura şi studiul Îndrumarului
nu vor fi o risipă de timp.
Îndrumarul este publicat în condiţii
grafice deosebite, pe hârtie lucioasă, care favorizează studiul numeroaselor
ilustraţii – scheme topografice, reprezentări anatomice, schiţe ale
instrumentarului, dar şi fotografii din diverse etape ale unor intervenţii operatorii,
suturi etc. Bibliografia recentă şi contribuţiile specialiştilor cu experienţă
sunt argumente care pledează în favoarea utilităţii acestei lucrări. Iar
publicarea ei într-un format cu coperte tari este, poate, un semn că editorii
anticipează o utilizare intensivă a Îndrumarului
şi că au vrut să se asigure că acesta va face faţă uzurii. Numărul foarte mare
de reclame de pe coperte şi din interiorul cărţii aminteşte cumva de o revistă glossy mai mult decât de o lucrare ştiinţifică,
dar, atâta vreme cât nu a influenţat în vreun fel conţinutul propriu-zis,
publicitatea pare să fie un compromis necesar pentru a asigura şi specialiştilor
români accesul la o literatură de specialitate actualizată, în condiţii
editoriale cât mai bune. Rămâne doar ca şi oficialii care stabilesc
bibliografia diverselor examene din specialitate să facă saltul de peste jumătate
de secol, până în 2013.
