Infecţia cu HIV evoluează actualmente practic nestingherit, expansiunea sa fiind continuă. A cuprins toate continentele, manifestându-se ca o pandemie. Aspectele medicale îngrijorătoare, incidenţa şi prevalenţa sa, la care se adaugă implicaţiile sociale, economice şi politice recunoscute, preocupă omenirea, ca o gravă problemă de sănătate publică.
Relaţia dintre malnutriţie şi HIV/SIDA reprezintă un exemplu clasic de „cerc vicios“ (v. schema), interesând disfuncţionalitatea imunitară, bolile infecţioase şi malnutriţia. Bolile infecţioase, chiar şi cele benigne, influenţează statusul nutriţional şi invers, aproape toate carenţele în substanţe nutritive, dacă sunt suficient de severe, pot diminua rezistenţa la infecţii.
Malnutriţia poate exista ca malnutriţie proteinoenergetică sau ca urmare a insuficienţei în substanţe nutritive (micronutrienţi), care, în formele incipiente, nu este întotdeauna recunoscută, fiind denumită şi „foame ascunsă“. Indicatorii folosiţi pentru malnutriţia proteino-energetică sunt: talia scăzută comparativ cu vârsta reală, greutate scăzută comparativ cu înălţimea (cunoscută ca atrofie sau malnutriţie acută), greutate redusă comparativ cu vârsta (subponderali) la copii şi un indice de masă corporală (IMC) scăzut la adulţi.
Cercetările arată că malnutriţia creşte riscul de transmitere a infecţiei de la mamă la făt, dar şi riscul de progresie a bolii. La rândul său, infecţia cu HIV exacerbează malabsorbţia, deoarece afectează sistemul imunitar şi se repercutează asupra aportului, absorbţiei şi utilizării substanţelor nutritive. Subnutriţia accentuează oboseala şi diminuează activitatea psihică, inclusiv productivitatea la serviciu, la persoanele afectate de HIV/SIDA. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.
