Văzând puterea, viteza și agilitatea extremă a acestor sportivi, ne putem gândi că omul trebuie să se claseze undeva sus în regnul animal din punct de vedere al capacităților fizice. Adevărul este că nu suntem nici măcar în vârful clasamentului mamiferelor. De exemplu, Usain Bolt (foto), cel mai rapid om din istorie, a înregistrat un timp record de 9,58 secunde la proba de 100 de metri sprint, cu o viteză medie calculată de 37,5 km/h. Este o performanță impresionantă, dacă ținem cont de faptul că un om obișnuit se deplasează cu o viteză medie de numai 5 km/h. Totuși, prin comparație, cel mai rapid mamifer, ghepardul, poate atinge în sprint o viteză de 120 km/h.
Putem deci concluziona că, până la urmă, capacitățile fizice nu sunt motivul pentru care omul domină în momentul de față regnul animal. Motivul este altul. Pe lângă performanțele fizice, organismul uman este capabil să se adapteze chiar și unor condiții de mediu extreme. Locuitorii din satul Oimiakon din Rusia, suportă temperaturi foarte scăzute, media din luna ianuarie ajungând chiar și la –50º Celsius. Pe de altă parte, în Dallol, Etiopia, temperatura medie zilnică ajunge la 41,1º Celsius. Este clar că până și în aceste locuri cu un climat extrem de neprimitor se poate supraviețui, munci și gândi. Pe cât de impresionantă este și capacitatea de adaptare a omului, nici acest lucru nu este motivul dominanței noastre. Posibilitatea de a trăi în condiții extreme ne-ar fi limitat expansiunea pe glob strict la aceste zone geografice. Într-adevăr, chiar și așa am fi dominat regnul animal, dar trebuie să existe alt motiv pentru expansiunea necontestată a rasei umane.
Dacă nu suntem superiori din toate aceste puncte de vedere celorlalte specii, atunci de ce suntem, măcar din perspectiva dominării lumii, în capătul lanțului trofic? Pentru că din perspectiva dietei, se pare că nu am fost niciodată specia dominantă. Conform unui studiu publicat de un grup de cercetători francezi care a identificat nivelul trofic al omului pe o scară de la 1 la 5 (în care 1 reprezintă producători primari de hrană, iar 5 – prădători de vârf), specia umană înregistrează o valoare medie de 2,21. Ca să fie mai ușor de interpretat această cifră, tot ei compară acest nivel trofic cu cel al peștelui anșoa. Pare șocant, dar există explicații. Lanțul trofic este o rețea liniară care pune în relație toate organismele prezente într-un ecosistem în funcție de hrana pe care o consumă. Acest sistem face legătura de la producători (plante) la consumatorii de vârf (carnivorele, prădătorii).
În acest sistem, omul poate consuma jumătate din organismele prezente, dar în același timp poate fi vânat de cealaltă jumătate. Și totuși asta se întâmplă foarte rar. De ce? Pentru că acest sistem nu explică relația dintre organisme decât din punct de vedere al dietei, nu și al inteligenței. Conform Organizației mondiale a sănătății, fatalitățile datorate animalelor nu se încadrează nici măcar printre primele 50 de motive de deces la nivel mondial. Dacă includem însă omul în rândul animalelor, luând în calcul și decesele provocate de acesta propriei specii, atunci avem un tablou complet schimbat: pe locul 10 la motivele de deces se află accidentele rutiere, iar pe locul 14, cele datorate rănilor autoprovocate. Putem afirma că, până la urmă, omul este cel mai periculos animal.
Am menționat mai devreme inteligența și cum această trăsătură este omisă în sistemul lanțului trofic, dar inteligența umană nu poate fi definită fără a vorbi despre creier: probabil cel mai mare atu al speciei umane. Relația dintre cele două componente este similară relației dintre componentele unui computer: inteligența reprezintă software-ul, partea de procesare, iar creierul este hardware-ul, partea fizică, palpabilă, care găzduiește aceste procese. Cele două componente nu pot crea un sistem complet funcțional fără integritatea totală și simultană a amândurora.
Creierul uman este cel mai complex și încă neînțeles organ de pe întreaga planetă. El găzduiește aproximativ 86 de miliarde de neuroni care au capacitatea de a crea în jur de 150.000.000.000.000 (1,5 x 1014) de sinapse, care pot fi străbătute de impulsuri electrice cu viteze de până la 100 m/s. Ca să înțelegem mai bine aceste cifre, putem face niște comparații: pe cer putem vedea cu ochiul liber, în funcție de poziția noastră, cel mult 10.000 de stele; pe Pământ există doar 7,4 miliarde de oameni. În corpul uman se află aproximativ 3.720.000.000.000 (3,72 x 1013) de celule. În creier există, prin comparație, de aproximativ 40 de ori mai multe sinapse. Cât despre viteza de comunicare neuronală, putem spune cu certitudine că, deși Usain Bolt nu este capabil să depășească fizic un ghepard, o poate face ușor cu viteza gândului.
În concluzie, care este motivul pentru care Homo sapiens domină mapamondul? Fizicul nu este cel mai puternic atu al speciei noastre, adaptabilitatea este, într-adevăr, o trăsătură impresionantă, necesară supraviețuirii, dar categoric insuficientă. Nu putem parcurge distanțe mari prin apă, nu avem aripi, deci de ce suntem superiori? De ce oriunde te-ai duce pe planeta asta vei da de oameni? Și de ce a reușit specia noastră să „păcălească“ lanțul trofic numai pentru a ajunge să ne „vânăm“ între noi? Răspunsul la toate aceste întrebări este creierul.
