Am
aflat cu uimire, de duminică încoace, cum în România face ravagii o nouă
epidemie. Toate vehiculele media – fie ele scrise sau audio-vizuale – s-au
întrecut în a trage semnale de alarmă, cu mijloace specifice: titluri de o şchioapă,
declaraţii ale specialiştilor, îngrijorări. Reţelele sociale au preluat şi ele ştirile
alarmante, utilizatorii s-au întrecut în a-şi exprima, cât mai competent,
opiniile despre anunţata epidemie. Editorialiştii nu puteau, desigur, să nu
includă severa problemă de sănătate printre serioasele tare care plasează
România la coada lumii civilizate.
Despre
ce este vorba? Au lipsit, totuşi, cozile de la camerele de gardă, ambulanţele
parcă nu au fost solicitate mai abitir ca altădată. Şi totuşi, presa… Anunţă sus
şi tare că, din doi români, unul este supraponderal. Mai punem doi şi găsim
sigur unul obez. A venit epidemia de obezitate şi ne-a prins nepregătiţi? Cei
mai puţin avizaţi aşa ar crede, citind ziarele româneşti. Ca şi cum s-ar fi
publicat cele mai fierbinţi statistici realizate de specialişti, cuantificând
obezitatea din România şi situând ţara noastră într-un context european. Ironia
e că da, statisticile s-au publicat; da, sunt recente; da, vin din surse
credibile. Dar nu, nu despre ele scrie presa.
Orice
epidemie – şi cea de obezitate, care planează spectral asupra României, de
duminică încoace, nu face excepţie – trebuie investigată. Ancheta epidemiologică,
în acest caz, este însă simplă. Într-o mare majoritate, toate alarmele trase
citează invariabil Agerpres şi un comunicat de presă. Sursa primară a agenţiei
de ştiri? „România se află pe locul al treilea în Europa cu 50% din populaţie
supraponderală şi 25% obeză, afirmă
lector dr. Lygia Alexandrescu, specialist în nutriţie (s.n.), într-un
comunicat de presă transmis duminică“. Desigur, e un pic surprinzător că
respectivul distribuitor de conţinut nu precizează şi celelalte surse, prin
care a verificat şi confirmat informaţiile alarmante asumate şi aruncate pe piaţă.
Continuând însă pe firul lucrurilor, ajungem şi la „pacientul zero“, sursa
primară a epidemiei de obezitate care bântuie România. Vineri, nu duminică, un
„PR manager“ al unui SRL de profil, remitea presei un banal comunicat de presă
„Cu intenţia de a trage un semnal de alarmă asupra problemelor de greutate care
afectează aproximativ jumătate din populaţia României“. Banal, deoarece nu e
ceva neobişnuit ca un prestator de servicii să îşi facă publicitate prin
intermediul unor comunicate de presă mai bine sau mai prost redactate, în
speranţa că numele său, vehiculat de ziare şi de televiziuni, se va întipări în
memoria consumatorului şi îl va face pe acesta să se adreseze – contra cost,
desigur – „reputatului specialist“ de care toată lumea a auzit. Reputaţia
fixează onorariul. Dar ce spune comunicatul respectiv?
„Ultimele date ne plasează pe locul trei în
Europa, cu 50% din populaţie supraponderală şi 25% obeză. După cum arată
statisticile Institutului de Endocrinologie «C. I. Parhon», din Bucureşti,
România a urcat pe locul trei al supraponderalilor din Europa. Aceasta după ce,
în 2003, statisticile europene ne clasau pe locul 23 în privinţa procentului de
persoane supraponderale, cu tot cu obezi. Specialiştii pun ascensiunea
nefericită a ţării noastre în topul european al supraponderalilor, în special
pe seama trecerii primei «generaţii fast-food» de după ’90 în rândul adulţilor“,
susţine lector dr. Lygia Alexandrescu, nutriţionistul Clinicii Natural
Silhouette.
„Ultimele
date“? Statisticile Institutului „Parhon“? Specialiştii? Se poate şi mai vag?!
Datele vehiculate nu sunt nici recente, nici exacte. Un raport redactat de
Institutul Naţional de Sănătate Publică, prin Centrul Naţional de Evaluare şi
Promovare a Stării de Sănătate, publicat pe site-ul instituţiei, detaliază:
„România are cea mai mică prevalenţă a obezităţii la adult (7,9% în 2009) [din
Uniunea Europeană]“. Acestea ar fi „ultimele date“ publicate. Şi atunci? Ce rol
joacă Institutul „Parhon“ în ecuaţia obezităţii? Realizează topuri europene ale
obezităţii, pentru uzul clinicilor private? Lygia Alexandrescu, citată de
comunicatul amintit, este lector universitar la Facultatea de Educaţie Fizică şi
Sport a Universităţii „Spiru Haret“ din Bucureşti; a absolvit, în 1995,
cursurile Facultăţii de Chimie din Universitatea Bucureşti şi, în 2007, a
finalizat un doctorat în ştiinţe fizico-chimice la Universitatea „Politehnica“
Bucureşti. Are, din 2011, conform CV-ului de pe site-ul universităţii amintite,
o diplomă de nutriţie sportivă, emisă de Comitetul Internaţional Olimpic.
Să
revenim însă. Ce are un banal comunicat publicitar cu „epidemia“ de obezitate?
Ne arată cât de uşor sunt vehiculate, de „presa de sănătate“ din România date
fantasmagorice, dacă nu de-a dreptul false. Presa noastră pare să fi depus
armele în ce priveşte deontologia profesională. În goana după „conţinut“, tot
felul de pseudoinformaţii – în fapt, intoxicări de presă – îşi fac drum către
consumatorul de ştiri. Presa română moare de mâna ei.
„Bomboana
de pe colivă“ este însă alta. Cu nici o lună în urmă, OECD şi Comisia Europeană
lansau raportul „Health at a Glance: Europe 2012“; săptămânalul nostru va
publica, în curând, o analiză amănunţită a raportului, documentul fiind de mare
interes pentru sănătatea publică. Trec peste faptul că evenimentul a trecut
aproape neobservat pentru presa română şi că subiectul a fost ratat „cu graţie“
de jurnaliştii din sănătate. Dar, dincolo de redactarea sau nu a unei ştiri
despre documentul redactat de OECD şi DG-Sanco, jurnaliştii pot folosi datele
ca sursă de referinţă. Mai ales atunci când un comunicat de presă sau vreo ştire
de pe fluxul agenţiilor anunţă cine ştie ce date fără să citeze corect sursa.
Ei bine, pe baza datelor OECD, Eurostat şi OMS, „Health at a Glance: Europe
2012“ prezintă statisticile obezităţii în Europa. România, cu o prevalenţă de
7,9%, este singurul stat european (EU 27, Elveţia, Islanda, Norvegia şi Turcia)
care are mai puţin de 8% din populaţie suferind de obezitate. Media europeană
este de 16,6%. Iar tendinţa, pentru ultimul deceniu, a fost descrescătoare.
Putem
răsufla uşuraţi, epidemia ne-a ratat şi de data asta. Rămânem însă cu presa pe
care o merităm.