Nu am fost niciodată la Timişoara. Cât am trăit
în România, oraşul făcea parte dintr-o lume misterioasă, a cărei
realitate fizică mi-o imaginam medievală, centrată în jurul unui canal
străjuit de case înguste cu acoperişuri ascuţite. Un fel de Amsterdam în mintea unui bucureştean prins cu învăţătura, pentru care ţintele călătoriilor erau Predealul în vacanţa de iarnă şi comuna 2 Mai în fiecare august al anilor ’60–’70. Imaginea s-a schimbat doar într-o miercuri după-masă, o zi cenuşie de decembrie. Mă îndreptam spre casă, după o conferinţă la Boston, când am auzit, la National Public Radio, că se trăgea cu mitralierele din elicopter în oamenii care manifestau în centrul Timişoarei împotriva regimului naţional-comunist. Am realizat că zilele tiranului bâlbâit se puteau număra pe degetele unei singure mâini şi că Timişoara va deveni simbolul unei ţări pe cale să renască.
Profesorul Ioan Sporea, şeful Clinicii de
Gastroenterologie şi Hepatologie a Universităţii de Medicină şi
Farmacie „Victor Babeş“ este prima personalitate timişoreană prezentată
la rubrica Per ardua... Născut în 1956 în comuna Nucet, judeţul Bihor, Ioan Sporea a absolvit Facultatea de Medicină Generală din Timişoara în 1981, iar zece ani mai târziu, tânărul medic român a primit o bursă a guvernului francez care i-a dat posibilitatea să lucreze timp de opt luni în Clinica de Hepatogastroenterologie condusă de profesorul R. Baumann la Spitalul Hautepierre din Strasbourg. Au urmat deplasări anuale pentru perfecţionare în Franţa (1994 şi 1996), Germania (1995), Olanda (1997) şi Statele Unite (1998 şi 2000).
Publicaţia cel mai des citată a profesorului
Sporea, în calitate de prim autor, prezintă rezultatele unui studiu care
a evaluat efectul tratamentului hepatitei cronice C cu interferon alfa
2a pegilat la bolnavi dializaţi pentru insuficienţă renală de lungă durată (Sporea I, Popescu A, Sirli R, Golea O, Totolici C, Danila M, Vernic C. Pegylated-interferon alpha 2a treatment for chronic hepatitis C in patients on chronic haemodialysis. World J Gastroenterol. 2006 Jul 14;12:4191-4). Celor zece bolnavi li s-a administrat peginterferon alfa 2a 180 micrograme/săptămână, timp de 48 de săptămâni. Doi bolnavi au întrerupt tratamentul înainte de 12 săptămâni. După trei luni au fost observate ameliorări semnificative ale funcţiei hepatice şi viremiei la şapte din cei opt bolnavi rămaşi în studiu. Autorii au înregistrat un deces prin hemoragie cerebrală survenită după patru luni de tratament cu peg-interferon. Complicaţiile hematologice au fost cele mai frecvente efecte secundare (şase bolnavi cu trombocitopenie şi doi cu leucopenie), dar nu au necesitat sistarea tratamentului. Acest articol a fost citat de 36 de ori în lucrările altora, dintre care cel mai semnificativ ecou ni se pare cel din ghidul terapeutic al American Association for the Study of Liver Disease (Ghany MG, Strader DB, Thomas DL, Seeff LB; American Association for the Study of Liver Diseases. Diagnosis, management, and treatment of hepatitis C: an update. Hepatology. 2009 Apr;49:1335-74). Ghidul terapeutic subliniază faptul că semnalul cel mai important al eficacităţii tratamentului este răspunsul virologic rapid, demonstrat prin scăderea titrului de ARN al virusului hepatitei C, aşa cum a fost utilizat şi de echipa Sporea. Lucrarea a fost, de asemenea, citată într-o analiză a particularităţilor clinice şi a opţiunilor terapeutice la bolnavii dializaţi (Fabrizi F, Lunghi G, Ganeshan SV, Martin P, Messa P. Hepatitis C virus infection and the dialysis patient. Semin Dial. 2007 Sep-Oct;20:416-22). Din această analiză, am remarcat cu bucurie că subiectul a fost abordat nu numai de echipa Sporea, la Timişoara, dar şi de cea condusă de profesorul Adrian Covic, la Iaşi (Covic A, Maftei ID, Mardare NG, Ioniţă-Radu F, Totolici C, Tuţă L, Golea O, Covic M, Volovăţ C, Gusbeth-Tatomir P, Mircescu G. Analysis of safety and efficacy of pegylated-interferon alpha-2a in hepatitis C virus positive hemodialysis patients: results from a large, multicenter audit. J Nephrol. 2006 Nov-Dec;19:794-801). Great minds think alike. Şi încă un exemplu, că ştiinţa de cea mai bună calitate din medicina românească se face, în opinia mea, nu în laboratoarele institutelor de cercetare, ci la patul bolnavului, abordând cu tenacitate, inteligenţă şi devotament cele mai dificile cazuri.