Recent, la București a avut loc Conferinţa „Siguranţa pacientului din România”. „Noi, Consiliul Naţional al Siguranţei Pacientului, suntem senzorul acela, aș zice placa aceea neuromotorie a sistemului de sănătate, și anume, vom ști deficienţele, starea de mulţumire, de nemulţumire, vom ști ce se întâmplă în sistem. Noi, practic, încercăm să monitorizăm sistemul în integralitatea lui”, a declarat prof. dr. Dan Mircea Enescu, președintele Consiliului Naţional al Siguranţei Pacientului (CNSP), în cadrul conferinţei. În opinia sa, aceasta este misiunea declarată a CNSP, un organism de specialitate, consultativ, înfiinţat de Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate (AMNCS). Acesta are ca scop dezvoltarea culturii siguranţei pacientului în sistemul sanitar, pentru asigurarea și îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciilor de sănătate.

Valentin-Florin Ciocan, președintele ANMCS, a arătat că acest Consiliu ar trebui să aibă vizibilitate naţională: „Este foarte important ca acest Consiliu să se vadă la nivel naţional, să se vadă în fiecare consiliu medical de spital, în fiecare consiliu de etică al spitalelor”. Din componenţa Consiliului fac parte reprezentanţi ai societăţilor știinţifice și profesionale medicale, reprezentanţi ai asociaţiilor de pacienţi, membri ai Academiei Române și ai Academiei de Știinţe Medicale, precum și alţi profesioniști din Sănătate.

Un alt subiect dezbătut a fost abordarea integrată a pacientului, în contextul în care, în ultima perioadă, și în România se vorbește tot mai des despre fragmentarea îngrijirilor medicale. „Din nefericire, supraspecializările – care s-au făcut dintr-o necesitate, de altfel, pentru că volumul de cunoștinţe este mare – au dus la fragmentarea asistenţei medicale. Acest lucru a fost sintetizat de o declaraţie a unui reprezentant al asociaţiei pacienţilor din Franţa: «De când cu supra­specializarea, medicul nu mai vede pacientul din jurul organului»”, a declarat dr. Vasile Cepoi, fostul șef al ANMCS.

Sugestii pentru normarea personalului

Pe de altă parte, tot din perspectiva asigurării calităţii îngrijirilor medicale și, implicit, a siguranţei pacientului, prof. dr. Alexandru 
Rafila, ministrul Sănătăţii, a anunţat că au fost cerute comisiilor de specialitate din minister sugestii privind normarea personalului pentru diferite specialităţi care asigură asistenţă medicală spitalicească: „Sunt spitale mari care duc greul în România și care rezolvă cazurile cele mai complexe. Este clar că aceste spitale trebuie să beneficieze de o altă gândire în ceea ce privește finanţarea și, nu în ultimul rând, normarea de personal”.

Rectorul Universităţii de Medicină și Farmacie „Carol Davila” (UMFCD), prof. dr. Viorel Jinga, a arătat că atunci când se discută despre siguranţa pacientului trebuie avută în vedere și perioada post-spitalizare: „Pentru ca un pacient să facă faţă provocărilor care pot apărea, dincolo de salonul de spital, este vitală prevenţia medicală, dar și organizarea unor campanii pentru a crește conștientizarea popu­laţiei faţă de factorii de risc, alţii decât cei genetici”. Rectorul UMFCD a prezentat și zece reguli importante pentru asigurarea siguranţei pacienţilor în unităţile medicale: 

Comunicarea eficientă – asigurarea unei comunicări clare și precise între membrii echipei medicale pentru a evita erorile de comunicare ce pot afecta siguranţa pacientului;
Identificarea corectă a pacientului – verificarea identităţii pacientului înainte de a furniza îngrijire medicală pentru a evita confuziile și erorile de tratament;
Igiena mâinilor – respectarea regulilor stricte de igienă a mâinilor pentru a preveni transmiterea infecţiilor nosocomiale și a proteja pacienţii de riscuri;
Administrarea corectă a medicamentelor – verificarea identităţii pacientului, doza corectă a medicamentelor înainte de a le administra, pentru a evita erorile de medicaţie;
Identificarea și gestionarea riscurilor – atenţie la potenţialele riscuri pentru pacient și acţionează prompt pentru a minimaliza sau elimina aceste riscuri;
Monitorizarea constantă – monitorizarea stării pacientului în mod regulat și atent, pentru a detecta orice schimbare sau complicaţie în timp util;
Respectă protocoalele de siguranţă, procedurile standardizate;
Comunicarea cu pacientul și familia – implicarea familiei în procesul de îngrijire și în partea non-clinică;
Evită erorile medicale – atenţie la detalii și evitarea erorilor prin dubla verificare a informaţiilor și procedurilor;
Raportarea incidentelor – este bine ca orice incident sau eveniment advers să fie raportat prompt și complet, pentru a îmbunătăţi practicile și a preveni recurenţa acestora.