Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

De ce ne obligați?

Viața Medicală
Dr. Otilia REGUȘ-SESERMAN luni, 26 octombrie 2015
     Rezidențiatul nu e pentru toți. Pentru că nu sunt suficiente locuri. Și, dacă nu-ți convine, e treaba ta cum te descurci după ce termini facultatea. Vrei să lucrezi în altă țară? S-ar putea să nu poți, pentru că Guvernul vrea să te oblige să semnezi un contract care nu-ți dă voie să pleci în străinătate pentru cinci-zece ani de la terminarea facultății. Aceasta este noua propunere UNPR, analizată în prezent de Guvern și de universitățile de medicină și farmacie. Și se referă la obligativitatea de a practica medicina pe teritoriul țării în urma primirii unor burse speciale – nu de merit sau de finanțare a studiilor din bugetul de stat. Pe scurt, statul vrea să te cumpere. În avans. Și pe bani puțini. Pentru că, la final, tot tu vei pierde. Dacă vrei să ai o sumă de bani, ca student, fără deranjul de a-ți găsi un loc de muncă, statul poate să îți dea o bursă, cu condiția să rămâi în țară după terminarea facultății. Deci trăiești bine în facultate, pentru ca după ce o termini, să te întrebi ce vei mânca mâine, pentru că ai avut bursă în timpul studiilor. Adică statul nu doar profită de naivitatea ta de student, dar are și pretenția să fii productiv ulterior, după ce conștientizezi capcana în care ai căzut. Aceasta este propunerea pe care o ia în considerare ministrul sănătății pentru a opri exodul medicilor.
     Este adevărat că exodul medicilor a crescut și continuă să crească. Dar cum ar putea fi altfel, când pentru anul acesta statul oferă 3.388 de locuri și posturi de rezidențiat pentru peste patru mii de absolvenți? Cum ar putea fi altfel când rezidenții sunt plătiți cu salarii mizere? Cum ar putea fi altfel când, chiar dacă ai avut noroc la rezidențiat și ai prins unul din prețioasele locuri, după ce termini pregătirea în specialitate nu îți găsești post? Problemele sunt altele, nu lipsa banilor în timpul studenției. Nu de-asta pleacă medicii din țară. În studenție ne obișnuim cu sacrificiul, dar un sacrificiu presupune și o recompensă. Ca studenți, putem să ne reducem cheltuielile – nu asta e problema. Dar trebuie să merite sacrificiul de a îți accepta condiția de întreținut de familie la 23 sau 24 de ani. Bineînțeles că merită, atunci când îi ajuți pe cei bolnavi. Atunci când deslușești un caz dificil. Atunci când pacienții îți mulțumesc. Dar trebuie să merite și când propriul copil îți va cere o haină de iarnă și tu i-o vei putea cumpăra, din salariul tău de medic. Asta dacă îl ai, dacă ai prins unul dintre ridicol de puținele posturi din spitalele de stat. Desigur, există și posturi în privat, dar câte clinici private oferă locuri la rezidențiat?
     O să merite să faci medicină în România atunci când vei avea un salariu. Un salariu din care îi vei putea cumpăra copilului haina de iarnă nu din șpagă, nu din atenții legalizate, nu din mila statului, ci din ceea ce ți se cuvine pentru munca pe care o faci. Copilul tău nu te va întreba niciodată câți bani ai avut în timpul facultății. Nici proprietarul apartamentului pe care l-ai închiriat sau banca la care plătești rata pentru garsonieră. Întrebările vor fi despre ce poți tu să oferi nu doar societății, ci și familiei tale. Îmi amintesc că așa învățam la educație socială, în școala generală, că familia e baza societății.
     „Ce facem ca să oprim exodul medicilor?“ și în același timp „Nu avem nevoie de medici!“. Asta spune (strigă!) planul de distribuire a locurilor de rezidențiat. Dacă nu avem nevoie de medici, de ce să rămânem în țară? Și dacă rămânem, de ce ne tratați cu salarii mizere, care ne împing să acceptăm plicuri? Și dacă acceptăm plicuri, de ce ne condamnați?
     Chiar credeți că bursele din facultate rezolvă aceste probleme? Poate că nu sunt suficiente locuri, poate că forța de muncă medicală a ajuns, într-adevăr, la saturație. Dar dacă este așa, de ce suntem admiși la facultate în număr atât de mare? Și de ce vă deranjează exodul medicilor? Înclin să cred că această facultate a devenit o afacere. Una în care plătești mulți bani pentru a rămâne cu foarte puțin. Și nu mă refer doar la taxa de școlarizare. O facultate care durează șase ani presupune costuri foarte mari de întreținere pentru părinții celor care studiază medicina. Și o facultate ca medicina presupune investiții foarte mari în cărți, în echipamente medicale și în participarea la activități extrauniversitare utile învățării științelor medicale. Nu-ți plătește nimeni costumul de spital, halatele, papucii. Nu-ți plătește nimeni înscrierea și cotizația anuală la asociațiile de studenți. În primii ani de studiu la medicină aveam senzația că plătești mulți bani pentru a suporta toanele profesorilor și secretarelor, pentru a face față concurenței mai mult decât acerbe, înjosindu-te, adoptând metode mai mult sau mai puțin ortodoxe. Că plătești mulți bani pentru a fi umilit în timpul examenelor, dacă nu dezvolți subiectul în aceleași cuvinte cu care ți-a fost predat, ci îți folosești – naiv – logica. Nu beneficiezi de mare lucru din banii plătiți. În afară de profesionalismul unora dintre profesori și de dăruirea lor în a te ajuta în evoluția ta profesională, nu beneficiezi de mare lucru. Chiar și acestea nu par să aibă vreo legătură cu salarizarea cadrelor didactice din învățământul medical, ci strict cu integritatea fiecăruia.
     În ani mai mari este mult mai rău. Acum am senzația că plătești foarte mulți bani ca să ajungi șomer. După ce întreaga umilință la care ai fost supus în primii ani ți-a resetat întregul sistem de valori și ți-a nimicit respectul de sine. Plătești foarte mulți bani ca, după ce termini facultatea, să nu găsești post. Să nu găsești nici măcar loc. Sau dacă găsești loc, să fii nevoit să repeți rezidențiatul pentru că nu ai post. Ca să trăiești nu decent, ci la limită. Și, fără voia ta, să iei locul de rezidențiat proaspeților absolvenți. Iar dintr-o victimă să se facă două. Și la anul trei. Și să ajungi să-ți detești colegii de breaslă, care au prins locul sau care nici măcar nu au nevoie de el, pentru că lucrează în privat. Sau care au locul asigurat pentru că părinții lor sunt medici. Sau pentru că oricum au foarte mulți bani și pot cumpăra orice. Să ajungi să-i urăști pentru că numai așa poți supraviețui și călca pe cadavre oricând ai ocazia. Să ajungi să urăști și pacienții – temeiul întregii tale existențe profesionale care nu-ți aduce altceva decât nemulțumire. Să ajungi acel medic frustrat care nu-și tratează pacienții până nu le primește atențiile, care nu operează decât după ce ia plicul, care nu dă rețete decât dacă merită.
     Astăzi am senzația că facultatea de medicină te distruge. Că sistemul naște un medic și distruge un om, pentru că par a fi două noțiuni complet separate. Acum am senzația că o să plec. Doar pentru că vor să mă oblige să rămân.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.