La 25 mai a.c., în Aula „Emil Palade“ a UMF
„Gr. T. Popa“ Iaşi s-au desfăşurat conferinţa de promovare a instrumentului de
transfer al cunoştinţelor (ITC) şi conferinţa de presă cu titlul: Formare de experţi în tehnologii de
diagnostic molecular, o şansă pentru sănătatea României. Cele două
evenimente au avut loc în cadrul proiectului „Sistemul de formare profesională
a personalului medical în domeniul noilor tehnologii din sistemul de sănătate
(diagnostic molecular) TDM“, cofinanţat din Fondul Social European prin POSDRU
2007–2013. Beneficiarul proiectului este Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare
în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale „Victor Babeş“ Bucureşti, iar
parteneri sunt UMF „Gr. T. Popa“ Iaşi şi Institutul Oncologic „Ion Chiricuţă“
Cluj-Napoca. La conferinţa de presă, organizată după prezentarea proiectului,
au participat prof. dr. Vasile Astărăstoae, rectorul UMF Iaşi şi preşedintele
Colegiului Medicilor din România, conf. dr. Mihail-Eugen Hinescu, împuternicit
manager proiect, coordonator formare în proiectul TDM, prof dr. Eugen
Carasevici, manager parteneriat în proiect, respectiv dr. Cornel Ursaciuc,
coordonator corp experţi în proiect. Prof. dr. Vasile Astărăstoae a subliniat că
„este un proiect absolut necesar pentru România pentru că, dincolo de investiţiile
care se fac, trebuie să ai personal bine calificat în transmiterea de cunoştinţe,
mai ales pe domenii avansate. Cu atât mai mult, în domeniul tehnologiilor şi în
sistemul de sănătate mai ales, pe diagnosticul molecular, dacă nu ai specialişti,
investiţiile care se fac în aparatură sunt pierdute“.
Am stat de vorbă cu dl. prof. dr. Eugen Carasevici, manager
parteneriat UMF „Gr. T. Popa“, Iaşi.
– Oferiţi-ne
câteva detalii concrete despre acest proiect.
– De la începutul implementării lui şi până
în prezent am desfăşurat trei module. Două de tehnici moleculare amplificative şi
nonamplificative şi unul de citometrie în flux, care s-au bucurat de numărul
maxim de participanţi: 17 pe modulele de moleculară (în total 34) şi 20 pe cel
de citometrie în flux. În consecinţă, 54 până în momentul de faţă, jumătate din
ceea ce trebuie să îndeplinim. Mai avem patru astfel de module de implementat,
două anul acesta şi două anul viitor. Acestea sunt de tehnici moleculare.
– Rezultate?
– Satisfacţia este majoră, generată de
faptul că participanţii au putut, după o scurtă instruire teoretică, să se aşeze
la masa de lucru şi să execute cu mâna lor tehnica. Aceasta le-a suscitat nu
numai interesul pentru tehnică, ci şi siguranţa că sunt capabili să o facă.
Este extrem de important, pentru că aceste tehnici sunt de vârf şi predispun la
o oarecare reţinere din partea aplicantului.
– Ce urmează
pentru dumneavoastră, ca partener, în acest proiect?
– La Iaşi, în următoarea perioadă, se vor
desfăşura şi alte module de tehnici moleculare, amplificative şi
nonamplificative, adică hibridizare in
situ şi polimerizare în lanţ ADN. Cu alte cuvinte, este vorba, despre
tehnici moleculare de bază în diagnosticul clinic.
– Cei care se
specializează prin intermediul acestui proiect ce fac după aceea?
–
Ceea ce învaţă îi ajută în a genera o unitate de diagnostic molecular în
laboratoarele în care se află. Este cât se poate de previzibil ca, pe lângă
tehnicile curente, existente astăzi într-un laborator extrem de automatizat –
de imunochimie, biochimie sau un alt profil, eventual celular – să apară unele
tehnici care se adresează unor zone mult mai profunde, moleculare de data
aceasta, la nivel de acizi nucleici, cu intenţia de a percepe agresivitatea
unei boli sau punctul de impact al unei terapii, adică de a personaliza
tratamentul.