Ministrul Sănătăţii și ministrul Agriculturii din Franţa au avut un diferend în 2019 pe tema consumului de vin. Pe de o parte, ministrul Sănătăţii deplângea faptul că a crescut consumul de alcool în Franţa, cu toate aspectele lui negative (un sfert dintre francezi beau prea mult și prea des). Pe de altă parte, ministrul Agriculturii îndemna oamenii să bea, spunând că „molecula de alcool conţinută în vin nu este aceeași cu cea conţinută în alţi alcooli”. Evident, dintr-un motiv pur economic. Cine avea dreptate? (1,2)

        Pe baza multor studii medicale recente, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) numește alcoolul o substanţă toxică ce contribuie la 3,3 milioane de decese pe an în lumea întreagă. Conform ultimelor evaluări ale OMS, alcoolul este principalul factor de risc pentru moartea prematură în rândul persoanelor cu vârsta între 15 și 49 de ani. Atenţie, este vorba de „cantităţi excesive” de alcool! Reamintesc aici ce spunea în esenţă Paracelsus pe la 1538: „Numai doza face otrava”.

Prin ce mecanisme alcoolul este dăunător sănătăţii?

        Consumul de alcool de către oamenii sănătoși crește tonusul sistemului nervos vegetativ simpatic, arată studiile. Știm bine că, într-o primă fază, alcoolul inhibă teama tocmai ca urmare a stimulării simpatice. Prin urmare, crește tensiunea arterială, dar și riscul de fibrilaţie atrială. O metaanaliză a mai multor studii pe acest subiect a arătat o asociere aproximativ liniară între creșterea consumului de alcool și creșterea riscului de accident vascular cerebral, boli coronariene, insuficienţă cardiacă, boală hipertensivă fatală și anevrisme aortice.

        În plus, acetaldehida produsă prin oxidarea etanolului atacă hepatocitul. Ea, în timp, produce o hepatopatie alcoolică, până la ciroză, un aspect bine cunoscut în medicina actuală.

Efecte benefice?

        Chiar dacă ministrul francez al  Agriculturii se înșală când spune că „molecula de alcool din vin nu este aceeași cu molecula de alcool din alte băuturi”, trebuie totuși ţinut cont de compoziţia complexă a vinului. Spre deosebire de băuturile alcoolice distilate, vinul conţine, printre altele, și polifenoli de tipul resveratrolului și al flavonoizilor (substanţe bioactive găsite în alimente, despre care se știe că posedă proprietăţi antiinflamatorii și antioxidante). Din cele patru categorii de flavonoizi alimentari, în vin se găsește miricetina. Un studiu a arătat că cei care au consumat vin au avut o rată de declin cognitiv cu 31% mai lentă comparativ cu cei care nu au consumat vin (3-6).

        Un alt studiu realizat în mai multe centre universitare a analizat efectele vinului roșu asupra florei intestinale. Acesta a fost realizat pe 42 de bărbaţi cu vârsta medie de 60 de ani și care erau deja diagnosticaţi cu boală coronariană.

        Deoarece anumite alimente și băuturi ar fi putut altera rezultatele, participanţii au fost instruiţi să nu consume băuturi alcoolice, alimente fermentate (iaurt, kombucha, lecitină de soia, chefir, varză murată și alte legume fermentate), prebiotice sintetice (inulină, fructo-oligozaharide), fibre vegetale, lactate, polifenoli alimentari (struguri, suc de struguri, merișoare, căpșuni) și probiotice. 

        Studiul propriu-zis a cuprins două intervenţii cu durata a câte trei săptămâni. În prima săptămână, participanţii au consumat 250 ml de vin roșu pe zi (un Merlot 2014 îmbuteliat în august 2016) cu un conţinut de alcool de 12,75%. Ulterior, au urmat două săptămâni de abstinenţă. Și ceea ce s-a găsit a fost destul de interesant: după consumul de vin roșu a existat o remodelare semnificativă a microbiotei intestinale, cu o predominanţă a Parasutterella, Ruminococcaceae și a mai multor specii de Bacteroides și Prevotella. Analiza plasmatică a relevat modificări semnificative ale metaboliţilor după consumul de vin roșu, în concordanţă cu o homeostazie redox îmbunătăţită, care este implicată în stresul oxidativ ce promovează ateroscleroza (7).

Chardonnay cu ceai

        Informaţii interesante vin din partea cercetătorilor chinezi, care au amestecat vinul Chardonnay cu ceaiul negru sau verde (între noi fie vorba, nu cred că un european s-ar fi gândit vreodată să „spurce” Chardonnay-ul cu ceai). Rezultatele finale indică o creștere a conţinutului de polifenoli, descoperind chiar polifenoli care nu se găsesc în vin sau în ceai (combinarea vinului cu ceai a dus la apariţia unor noi molecule de polifenoli). Catechina și galatul de epigalocatechină au fost cei mai abundenţi compuși fenolici și au contribuit la îmbunătăţirea activităţilor antioxidante (8).

        Și alte studii anterioare care măsoară efectele consumului de vin roșu în general au arătat o asociere în formă de J, în care consumul moderat a fost protector comparativ cu lipsa sau exagerarea consumului de vin (6,9). În concluzie, medicina actuală spune că vinul băut cu măsură (200-250 ml/zi) poate fi medicament (cu acţiune antiaterogenă și protector împotriva declinului cognitiv). Consumat peste măsură, vinul devine „otravă”.