Volumul „În inima Cardiologiei”, scris de prof. dr. Eduard Apetrei, conţine o doză substanţială de sinceritate și farmec. Ușor de lecturat, lucrarea poate fi considerată și una importantă pentru istoria medicinei românești.
Apărută anul acesta la Editura Niculescu, cartea profesorului Apetrei este una autobiografică și este alcătuită din două părţi. Prima parte este diaristică, iar cea de-a doua cuprinde interviurile acordate presei de marele cardiolog de-a lungul timpului.
Memorialistica sau literatura sinelui are și dezavantaje de care trebuie să fim conștienţi atunci când o citim. Autorul își înfrumuseţează adesea și biografia, dar și vremurile trăite, descrise ca ideale, pline de oameni buni, cărora totul le merge din plin. Ca să nu mai vorbim de copilărie, pe care diverși diariști o descriu inevitabil ca pe un Crăciun perpetuu.
Copilăria profesorului Apetrei a fost plină de traume psihice, care puteau lăsa urme mai târziu. Și nici tinereţea nu l-a scutit de ele: a fost dat afară de la facultate în anul I, după un concurs de admitere dificil. Dar a avut noroc de părinţi iubitori și de profesori excelenţi care l-au susţinut, l-au apreciat și l-au ajutat să avanseze spectaculos în viaţă. Ca profesor de Cardiologie, Eduard Apetrei a avut numeroase realizări, cea mai remarcabilă fiind introducerea ecocardiografiei în România.
Partea a doua a cărţii cuprinde interviuri, multe la număr, pe care le-a acordat presei de-a lungul carierei sale. Sunt pagini deosebit de interesante, profesorul având parte de persoane care i-au pus întrebări incisive, fără menajamente, la care răspunsurile sunt uimitoare: echilibrate, înţelepte, pline de miez. Unul din cele mai dure interviuri este acela în care este întrebat de perioada din viaţa domniei sale în care a fost cardiologul personal al lui Nicolae Ceaușescu. O situaţie asemănătoare cu cea a acad. V.N. Vinogradov, cel mai bun cardiolog din Moscova, ales de Stalin să-l supravegheze zi și noapte.
A fost o perioadă grea, frustrantă pentru profesor, pe care a suportat-o greu, fiind în permanenţă sub lupa Securităţii. „M-am simţit ca în închisoare lângă el”, afirmă profesorul în interviu (pag. 184). L-a scăpat de respectiva corvoadă… Revoluţia din decembrie 1989.
Cartea se citește pe nerăsuflate; atât povestirile din discursul diaristic al marelui cardiolog, cât și interviurile sunt ancorate în realitate și reflectă vremuri și locuri, personaje, evenimente și situaţii interesante cu care se poate confrunta în cursul vieţii orice cardiolog de anvergură. Povestirea decurge când apolinic, când cu sensibilitate, înţelepciune, empatie, adesea cu umor.
Autorul a rezistat ispitei de a se autopropune într-o lumină avantajoasă și și-a gestionat trecutul cu onestitate și obiectivitate, ceea ce este destul de rar în cărţile de gen.
„În inima Cardiologiei” reprezintă o contribuţie meritorie la memorialistica medicală pentru că are o bună doză de sinceritate și farmec. Și cred că mai are ceva un impact important asupra istoriei medicinei românești.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
